La mijlocul saptamanii trecute, PSD-ul a depus o motiune de cenzura impotriva guvernului Tariceanu, pentru ca a doua zi sa organizeze conferinte de presa in toate capitalele de judet si mini-mitinguri cu activul imbracat in rosu pe la ora 14.00, cand caldura de final de iunie face bine romanului.
Conferintele de presa au reluat si au dezvoltat temele din motiune, asigurand o vizibilitate mare a protestului. Desi mai multi comentatori au ironizat campania PSD, considerand-o a fi una de imagine, trebuie precizat ca un partid in opozitie nu prea poate sa faca altceva decat imagine. Actiunea este, in principiu, apanajul puterii. Opozitia identifica puncte slabe ale puterii, ale actului de guvernare, le forjeaza pe asteptarile electoratului propriu si apoi organizeaza asemenea manifestari.
Citandu-l pe unul dintre biografii lui Hitler, Hannah Arendt spunea ca "propaganda nu este arta de a insufla o opinie in mase. De fapt, este arta de a primi o opinie de la mase". De aceea, opozitia creste atunci cand reuseste sa ia de la electorat nemultumirile si sa i le retransmita in forma organizata comunicational ca fiind solutii posibile ale unei viitoare guvernari. Mircea Geoana a actionat asa cum se actioneaza atunci cand vrei ca un numar cat mai mare de cetateni sa inteleaga ca partidul tau este adversarul guvernarii si ca poate deveni locul care sa cumuleze nemultumirile si mai ales nemultumitii.
Analizand mai in adancime, gestul lui Mircea Geoana vine si in contextul acutizarii imaginii disolutiei PSD, a scaderii continue a acestuia in sondaje si a incapacitatii actualului leadership (al carui mandat se termina intr-un an) de a controla situatia.
Unul dintre motivele pentru care PSD-ul scade in continuare, in conditiile in care guvernul se misca asa cum se misca, este departarea mesajului central al partidului de tematicile interesante pentru propriul electorat si preluarea unor mesaje care sunt considerate valabile de electoratul altor partide si de societatea civila, ostila, in general, PSD. Textul motiunii de cenzura a fost orientat mai degraba spre vechiul electorat PSD, a tratat teme de interes social si a luat in discutie performanta actului de guvernare in raport cu viata de zi cu zi a cetatenilor.
Am putea considera ca Geoana si ai lui incearca o revenire spre bazinul electoral clasic, o indepartare de mesajele civice care au constituit baza comunicarii anului trecut (a caror utilitate a fost data de campania de eliminare a lui Adrian Nastase, campanie daca nu orchestrata de Geoana, macar utilizata de acesta) si o limitare a regretelor nucleului dur dupa comunicarea de tip Iliescu. Ceea ce, din nou, este corect daca stam sa judecam by the book.
In toata aceasta constructie insa, ceva nu sta in picioare. PSD-ul spune ca doreste, ca unica solutie pentru Romania, alegeri anticipate. Lasa ca, nu stiu cum se face, dar ori de cate ori avem - in ultimii doi ani - o inundatie catastrofala, macar un partid propune anticipate si ca peste exact doua luni si-un pic, la Bruxelles, e din nou raport de tara si mesajul principal venit de acolo a fost stabilitate politica.
Dar hai sa ne uitam doar la realitatea politica interna. De ce ar vrea PSD-ul anticipate? In acest moment, in Parlament, PSD-ul are in jur de 33%, PNL-ul in jur de 18% si PD-ul tot pe acolo, cu tot cu emigranti. UDMR-ul e asa cum il stim, PC-ul lui Voiculescu sta pe la 6-7% si mai sunt grupurile de independenti din jurul lui Cosmin Gusa si al lui Cornel Ciontu plus minoritatile si ce a mai ramas din parlamentarii PRM. Ce ne prezic sondajele? PSD la 17%, PD la 25-30%, PNL la 18-20%, PC-ul afara si partidul lui Becali inauntru cu 6-8%. Banuiesc ca nu este nimeni care o sa-mi spuna ca o campanie electorala pe timp de vara sau de inceput de toamna, campanie de vreo 15 zile, asa cum a fost si cea pentru Bucuresti in 2005 o sa schimbe radical scorurile. Si atunci intreb din nou. De ce vrea PSD-ul sa scada la jumatate in urma anticipatelor? Si mai ales, daca actualul guvern este prost - asta spune motiunea -, de ce vrea PSD-ul sa-l intareasca? Este clar ca motiunea de cenzura este arma de lupta a oricarui partid din opozitie. De asemenea, este clar ca optiunea anticipatelor este corecta cand se schimba raporturile dintre majoritate si minoritate. Dar la noi, majoritatea (PNL-PD) a devenit mai tare decat era la inceputul mandatului, iar minoritatea (PSD) a devenit mai slaba. Era normal deci ca anticipatele sa fie cerute de PNL-PD. Asta nu se poate din motive deja binecunoscute. Dar de ce le cere PSD-ul? Aici sunt doar trei trasee de interpretare. Primul ar fi din prostie... Nu cred ca e cazul. Al doilea, din ipocrizie. Una dintre bolile tipice politicului autohton. Spunem ceva care da bine, stiind ca oricum nu se poate intampla. Dar devenim vizibili, devenim poate mai credibili, ne pozitionam mai bine in ochii propriului electorat, al activului, al media. Desi nu iese nimic, castigam niste puncte la imagine. Al treilea, ar fi ca PSD-ul a negociat cu PD-ul o noua majoritate si baletul legat de anticipate face parte din aceasta negociere. Daca insumam rezultatele unor ipotetice anticipate, vom vedea ca PD-PSD-PNG, de exemplu, au un scor suficient pentru o majoritate solida. Desigur, exista problema imaginii si a luptei frante cu sistemul ticalosit care se transforma in alianta cu acel sistem. Mai exista si mesajele externe, mai exista si votul individual al parlamentarilor, care cu greu vor opta pentru intreruperea mandatului, mai este si cearta cu Monica Macovei, care nu e clar cum se va termina, mai este si dorinta lui Basescu de a-l avea pe Stolojan in locul lui Tariceanu si dorinta PD-ului de a-l avea pe Blaga acolo. Asa incat, probabil ca motiunea nu va trece si anticipatele nu se vor produce. Iar PSD-ul, probabil ca iar va aparea intr-o postura nu neaparat avantajoasa. Fiindca, aceasta operatiune de comunicare, daca nu se va concretiza intr-un succes, va genera, din nou, o imagine a neputintei si chiar a lipsei de credibilitate.
P.S. Titlul acestui text nu are nici o legatura cu capodopera lui Mihail Kalatozov, dupa cum cred ca nici stolul de pasari de pe pieptul lui Mircea Geoana nu are cu ideea de destalinizare si de innoire pe care o lanseaza acel film din 1957.
Bogdan Teodorescu este directorul general al Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
