In sondajul CURS din aceasta saptamana, Gigi Becali apare ca fiind considerat cel mai sincer politician roman al momentului. Anuntul a fost primit cu ironii subtiri din partea analistilor care apar la TVR si cu priviri incarcate de repros la adresa natiunii care tot nu intelege pe cine anume sa sutina. In fapt, aceasta concluzie a sondajului enunta esecul campaniilor de comunicare ale clasei politice nationale si triumful comunicarii directe, fara strategie si fara repetitii.
Ion Cristoiu spunea intr-o aparitie televizata ca Traian Basescu este Gigi Becali ajuns presedinte. Dincolo de orginalitatea exprimarii - o licenta jurnalistica, in fond - se poate considera ca Becali a dus si mai departe comunicarea directa inceputa in Romania de Vadim Tudor si perfectionata de Traian Basescu. Diferenta intre cele trei stiluri este aceea ca Vadim Tudor este un personaj cultivat, care a speculat nevoile pietei si a largit o nisa care parea foarte mica, Traian Basescu nu este deloc spontan, multe dintre iesirile lui faimoase fiind repetate in prealabil, dar are un extraordinar simt al masei si al caii spre inima acesteia, in timp ce Gigi Becali este complet neprelucrat.
E drept ca substanta mesajelor lui Becali este inferioara celor emise de Vadim Tudor sau de Basescu, dar lipsa prelucrarii, lipsa strategiei de imagine, lipsa analizei de oportunitate sau de context care caracterizeaza iesirile publice ale patronului Stelei ii aduc acestuia atributul sinceritatii. Pentru a fi exacti, de fapt, se poate afirma ca Gigi Becali este cel mai putin "lucrat" om politic al momentului. Nu pentru ca nu ar avea cine, ci pentru ca pur si simplu omul nostru vrea sa spuna ce are el in cap, cum ii vine lui si cand ii vine lui. In debutul diverselor emisiuni televizate se vede pe ecran ca Becali se afla sub impresia unor sfaturi primite de la consilierii sai care probabil ii recomanda temperanta, echilibru si retinere. Cum se incinge discutia si cum temele devin interesante, personajul Becali, cel autentic, revine in forta intr-o mare de epitete, gesturi ample, fraze neterminate si declaratii agresive.
Si oricat pare de ciudat, datorita acestei nestapaniri cronice castiga audienta si, de la un moment dat incolo, voturi. Desigur, Steaua a contat mult pentru Gigi Becali. De asemenea, si gesturile sale umanitare au contat mult. Dar acest atribut al sinceritatii s-ar putea sa ne descrie motivul real al ascensiunii sale politice. Una din marile probleme ale politicului autohton este neincrederea in onestitatea celui care solicita voturi. Exista larg raspandita ideea ca omul politic iti spune ce vrei sa auzi in alegeri si apoi isi vede de ale lui in timpul mandatului. Media a construit o imagine extrem de clara a politicianului, in care atributele legate de necinste si de imbogatire frauduloasa sunt dominante. Cetateanul crede in acest portret si, intr-o forma sau alta, pune nivelul sau scazut de trai pe seama actiunii politice a celor ce conduc Romania. Traian Basescu a venit la putere fiindca a creat iluzia ca este diferit de cei pe care-i combatea. Diversi editorialisti mai mult sau mai putin celebri se chinuie si in prezent sa conserve aceasta iluzie descriindu-l pe presedinte ca pe un luptator singuratic impotriva tuturor relelor din Romania. Pe aceeasi paradigma a diferentei se construieste si profilul lui Gigi Becali.
Atributul lui Basescu era hotararea. Al lui Becali s-ar putea sa devina sinceritatea. Ceea ce pentru el ar fi un castig extrem de important, fiindca in momentul deciziei electorale promisiunile sale ar putea fi crezute de un numar de cetateni in detrimentul ofertelor electorale mai elaborate, mai precise si poate si mai bune ale unor personaje politice considerate nesincere. De ce este considerat Gigi Becali sincer? Fiindca este evident ca spune ce crede... Fiindca la el nervii sunt nervi, prietenii prieteni, dusmanii dusmani, bucuria bucurie. Fiindca spune din start ce vrea (chiar si in declaratii contestabile ca aceea in care anunta ca va ajunge presedintele tarii si atunci nimeni nu va mai indrazni sa fure Steaua si deci Steaua nu va mai pierde niciun meci) si fiindca nu are niciodata dubii. Fiindca pana si gogomaniile le spune cu voce plina, fiind convins pe deplin de ele. Daca facem o comparatie cu modelul lui Basescu, s-ar putea sa fim surprinsi. Diferentele tin numai de miza.
Si de sinceritate... Partidul lui Becali sta undeva in jurul a 6%. Probabil ca are un pic mai mult, dar fenomenul spiralei tacerii s-ar putea manifesta la el asa cum a functionat ani de zile in cazul PRM. Fiind partid de opozitie si existand si ceva fonduri se poate considera ca viitoarea campanie electorala i-ar mai putea aduce niste puncte. Rational nu cred ca putem vorbi de mai mult de 10%, dar s-au mai vazut surprize. Si in sus, si in jos. Daca argumentatia legata de "sinceritate" este corecta si daca aceasta este perceptia populatiei fata de Gigi Becali, apare ca evident ca marea sa problema este sa nu fie dovedit contrariul. Astfel incat, cei care ii construiesc imaginea trebuie sa aiba grija sa nu creeze un personaj politic care sa contravina atributului central. Nu stiu cat o sa tina aceasta perceptie, dar se pare ca romanii (o parte dintre ei sigur) s-au saturat de imagini prelucrate si vor sa vada originale. Oricat de neretusate sunt acestea.
Bogdan Teodorescu este directorul Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
