America! Semn distinctiv: privirea indreptata catre ziua demaine. O privire increzatoare, desigur. Nu mai stiu care ganditorobserva ca americanii, inca inainte de a-si ridica ochii catre cer,ca sa inalte zgarie-nori, se obisnuisera sa vada in orice copildescult un viitor milionar.
Fireste, ceva mai tarziu, cand copiii lor au inceput sa umbleincaltati, au deprins un alt obicei: sa vada in orice somer unviitor patron. Tot asa cum au vazut o viitoare mare artista decinema intr-o spalatoreasa, un magazin stralucitor in micutapravalie din coltul strazii sau o mare companie in fabrica modestaridicata de un grup de intreprinzatori cu bani imprumutati de labanca. Dar, mai cu seama, au privit in viitor si au vazut cumamericanul sarac se poate transforma, cu timpul, intr-un americandin clasa de mijloc. Si l-au imaginat, apoi, cum avea sa se mutedin casa lui saracacioasa intr-o alta casa, mai mare, mailuminoasa, mai moderna. Sau cum avea sa-si cumpere, intr-un locpitoresc, o casa de vacanta. Si gandul nu s-a oprit, a continuat salucreze, imaginatia colectiva i-a dat viitorului infatisari dintrecele mai indraznete. Iar toate astea n-au fost simple visuri, n-aufost doar inchipuiri ce aveau sa devina iluzii pierdute. Au fostvisuri implinite... Visul american, alimentat de deviza "Daca vrei,poti!".
Pe aceasta scara, inedita, s-a produs si despartirea detraditie. Caci vreme indelungata, in America, in marea majoritate acazurilor, o tanara familie pornea "de la lingura" si numai pemasura ce treceau anii acumula bunuri, iar in cele din urma, poate,isi ridica si casa visata. Ei bine, americanii au rasturnattraditia, impunand o noua filosofie. Un nou stil de viata. Maiintai intr-un ritm temperat, in anii interbelici, apoi cu pasi cevamai grabiti in anii '60, cand multe dintre ranile produse de razboiincepeau sa se vindece. Asa ca tot mai multe familii tinere isiasigurau dintr-o data totul: casa, mobila, aparatura casnica,televizor, limuzina. Confortul. Cum? Cu bani imprumutati de labanci. Intai si intai castigau acele tinere familii americane carereuseau sa obtina credite de consum si credite ipotecare, pentrucasa. Dar castiga si America. De doua ori. O data prin faptul casporea fondul de active cu noile case construite. Si inca o dataprin sporul de harnicie dobandit, pentru ca obligatia de a platicreditul devenea cel mai bun stimulent in munca.
Adevarul este ca americanii au descoperit si au imprastiat inlume un foarte bun antidot impotriva delasarii. Am vazut, inepisodul precedent, cum austriecii, care imprumutasera conceptul,se straduiau sa-l puna in practica. Dar numai austriecii? In toatalumea, in tarile capitaliste dezvoltate, sute si sute de milioanede oameni visau la ziua in care un astfel de stil de viata se vageneraliza.
Gustul era deja deprins. Nu numai in America. In Marea Britanie,in Germania, in Franta sau departe, in Japonia, bancile dadeaucredite pentru case, pentru alte bunuri de folosinta indelungata,pentru consum imediat. Si astfel, in tarile capitaliste dezvoltate,la interferenta zonelor luminoase, tot mai intinse, cu celeintunecate, devenise tot mai mare sansa bunastarii pe datorie. Iarfaptul ca astfel de zone ale bunastarii, departe de a fi fostinchise, erau tot mai deschise, in sensul ca tot mai multi saracierau absorbiti in clasele de mijloc, facea sa creascaposibilitatile pentru nenumarate familii ca din veniturile curentesa-si finanteze cheltuielile curente, in timp ce banii pentru casesi pentru bunuri de folosinta indelungata sa-i imprumute de labanci. Caci inca din acele timpuri, in zorii anilor '60, in tarilecapitaliste, indeosebi in cele cu economii de piata puternice,prinsese contur convingerea ca a fost descoperit elixirulbunastarii: societatea de consum, in care creditul devenea mareavedeta, America afirmandu-se, in acest sens, drept noul model deorganizare a lumii.
Continuarea miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
