Aceasta intrebare, exprimand o fireasca stare de nerabdare si de neliniste, nu are din nefericire cum sa primeasca raspunsul asteptat. Pentru ca, multi ani de aici inainte, creditarea isi va mentine reculul. Si cine stie daca, in viitorul previzibil, vom mai vedea in Romania o derulare a creditarii ca in anii 2003-2008. In Romania si in nenumarate parti ale planetei. Criza schimba lumea si ne obliga sa alegem un alt stil de viata. Ceea ce nu va insemna, desigur, ca sistemul bunastarii pe datorie sa-si inceteze rolul. Dar este cert ca acest sistem isi va restrange sfera de actiune.
Sa ne amintim. Anul 2003 a marcat, in Romania, un nou capitol. A fost deschis drumul consolidarii si dezvoltarii unor produse financiare a caror importanta este cardinala: creditul de consum si creditul ipotecar. Practic, pana in anul 2003, cele doua tipuri de credite au inaintat cu o timiditate excesiva. In 2003 insa, creditul de consum a facut explozie. In Romania, Banca Nationala a fost nevoita sa intervina cu masuri de temperare. Intai si intai, pentru a-i feri pe cei ce se repezeau sa se imprumute la banci de nedorite drame ce ar fi putut sa fie determinate, pe parcursul indelungat al derularii creditului, de o eventuala insolvabilitate. Asa cum se ajunsese deja la cheltuielile pentru lumina, caldura si intretinerea locuintei, multe familii intrand in incetare de plati. Dar Banca Nationala nu si-a propus nicio clipa sa blocheze creditul. Doar l-a temperat. Plecand de la ideea ca, in zilele noastre, creditul bancar reprezinta o institutie moderna, fara de care nu poate fi conceput drumul catre bunastare. Cu o conditie: ca nici imprumutatorii, nici cei ce se imprumuta sa nu sfideze riscurile. Banca Nationala a mizat pe continuarea cresterii temperate a creditului de consum si a celui imobiliar, cerand bancilor sa se grabeasca incet. Desigur, bazandu-se pe argumente rationale si nu emotionale.
Ar fi fost simplu ca banii in plus, din bancile romanesti, pe care economia nu reusea sa-i atraga, sa fi fost indreptati catre populatie, prin credite. Doar pofta de consum - exprimand nevoi vitale + nevoi stringente + nevoi obisnuite + placeri + capricii - era in crestere continua. Iar gratie televiziunii, napadita de reclame, consumul raspundea neincetat impulsurilor primite de pe micul ecran. Romanii, tot plimbandu-se cu telecomanda de pe un post TV pe altul, erau bombardati cu reclame ademenitoare. Oamenii erau starniti sa ia credite si sa consume. In imprejurarile date, Banca Nationala a evitat sa pompeze mai multi bani in economie. Dimpotriva, a pus in functiune pompele de absorbtie: cote mari la rezervele minime obligatorii, depozite tot mai multe ale bancilor la BNR, apoi certificate de depozit emise de Banca Nationala. Asadar, o politica monetara prudenta. BNR absorbea banii pe care economia si populatia inca nu erau pregatite sa-i atraga. Gest firesc.
A fi lasat ca nevoia de bani noi sa fie acoperita integral cu un exces de credite, in lei si in valuta, ar fi fost cea mai grava eroare. Si asa creditele stimulate de banci, salariile peste nivelul productivitatii muncii si banii trimisi de compatriotii nostri plecati in lume au impins prea mult inainte cererea interna. Cererea de consum, mult prea grabita, a lasat in urma oferta interna de bunuri si servicii.
Incepand din 2003-2004, se produsese chiar si o inviorare a productivitatii muncii. Inflatia, domolita ani la rand, n-a mai muscat atat de dur ca in anii ‘90 din bunastarea populatiei. Pe acest nou fagas, Romania a ajuns repede la un consum excesiv. Practic, tara a consumat mai mult decat a produs. Era decizia pietei.
Fara indoiala ca pietele pot sa greseasca, impingand lucrurile catre un exces de consum. Si chiar au gresit. Actuala criza mondiala ne-a si aratat in ce conditii: cand ajung sa domine lacomia, nesabuinta si incultura. Pentru ca, in economia de piata, succesul nu poate fi asigurat fara valori in care oamenii sa creada. Si care sa le motiveze spiritul de initiativa, atitudinea corecta fata de legi, nevoia de ordine si de munca performanta.
Libertatea pietei, cu marele ei atu, concurenta, nu inseamna in niciun fel „circulatie fara reguli". Acelor intreprinzatori din economia reala, care n-au incetat sa ceara sa fie lasati in pace, pentru ca stiu ei mai bine sa-si organizeze afacerile, chiar si acelor banci care voiau mana libera in activitatea de creditare, Banca Nationala le-a raspuns ca nici atunci cand alearga cu automobilul pe autostrada nu sunt lasati de capul lor. Pe autostrada circulatia e libera, dar reglementata. Si piata e libera, dar organizata si reglementata. Iar intre institutiile care asigura buna organizare a pietei, banca noastra centrala si-a asumat unul dintre cele mai importante roluri. Reglementarile BNR, primite adeseori cu ostilitate, au oprit infestarea bancilor noastre cu produse financiare toxice.
Sigur, lucrurile s-au complicat acum, in vremuri de criza, cand se restrange creditarea, unele companii isi reduc activitatea economica, au loc disponibilizari de personal. Caci, pe acest fond, societatea romaneasca se confrunta cu vulnerabilitati care impun nu doar o veghe permanenta, ci si masurile cele mai potrivite. Raportul dintre consum si productie, in primul rand, constituie un avertisment ce nu poate fi ignorat. Mai cu seama ca devansarea ofertei interne de bunuri si servicii de catre cererea de consum a dus la un deficit mare al balantei de plati externe, chiar daca acum e in usoara descrestere. Dar incet-incet, creditul va reporni. Dupa alte reguli, impuse de noua lume si de noul stil de viata.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
