Cui ii e teama de George Bush?

M-am speriat foarte tare. Parol. Cand l-am vazut pe presedintele Bush aparand la televizor, crunt cum e el, tinand unul dintre discursurile acelea, le stiti, impanate cu pauze de efect (sau defect) si expresii de genul "make no mistake about it" si "we are going to smoke them out", am simtit un usor tremur in genunchi (pe care l-am atribuit initial cafelei), palmele mi-au transpirat, ochii mi-au zburat de la stanga la dreapta si invers, cautand inamicul din jur. Si din mine. Apoi m-am linistit, caci n-am gasit nici un inamic: nu eram impotriva lor. Eram cu ei. Apoi, un zambet sadic mi s-a intins pe figura: «ah, sa vezi ce le face!» Mi-i si inchipuiam pe talibani aruncand armele si cerand indurare sau fugind ca gandacii de bucatarie spre gaurile unde urma sa fie afumati, trimitand prin lume sms-uri «run, Forrest, run, ca vin dupa noi» . Anticipam cu multa nerabdare momentul in care Bush avea sa apara la televizor, cu un zambet modest «make no mistake about it, i-am terminat". Asta se intampla prin 2002 si teatrul de lupta unde Bush, in rolul lui Tom Cruise, vroia sa impuna Pax Americana, era Afganistan.

Prin 2003 am dat iar drumul la televizor si, cu o senzatie de deja vu, il vad pe domnul presedinte tinand un discurs pe cat de belicos, pe atat de asemanator cu primul.

De data asta, Pax Americana viza Irakul. (De fapt, am inteles cu totii mai tarziu, ca era vorba de pax interioara a fiului si razbunarea tatalui, dar nu mai conta). Iar zanganit de arme, iar razboi, iar fuge tiranul, iar apare Tom Cruise pe portavion si zice «make no mistake about it....» . Stiti restul.

Asa. Acuma, ca ne-am linistit, sa analizam putin cazul A. Simplu de tot, o sa va redau ce mi-a scris mie un prieten afgan: »Draga Carmen, aici nu e bine ceea ce nu va dorim si voua. E un fel de haos. Spun un fel pentru ca nu seamana cu cel de pe vremea fundamentalistilor. Bine asezati prin satele noastre, talibanii fac ce fac de mult: omoara, bat, terorizeaza oameni. Sefii de clanuri si-au pastrat influentele si banii si ascendentul asupra noastra, plus telefoanele cu care comunica ei intre ei, si toti cu Osama. Soldati nu prea vedem, ca se tem de multime: nici nu stii care dintre copilasi ascunde in papucei o grenada defensiva si in ghiozdanel o katiusa. In toate astea, doar plantatiile de mac se dezvolta bine, iar traficul de droguri, slava lui Allah, a luat avant, ca uite-asa mai mancam si noi o pita. Trebuie sa inchei ca bate cineva la usa. O fi taximetristul- azi ma refugiez in Pakistan.»

N-am un prieten irakian care sa-mi scrie, dar pot sa va spun despre cazul A ca seamana bine cu B, cu deosebirea ca aici haosul e mult mai sangeros si doare o natiune intreaga. De la faza cu portavionul, 115 militari americani au murit in «Pax Americana« , poporul devine nerabdator-iritat, Congresul cere explicatii, avantul lui Bush pierde altitudine, Irakul seamana tot mai mult cu Vietnamul. Ascuns pe undeva si de negasit (ca si mult mai inaltul Osama) odinioara tiranul din Bagdad, poreclit si Macelarul, orchestreaza linistit inlaturarea de la putere a lui George Bush, cat se poate de pasnic si chiar democratic, prin alegerile din noiembrie anul viitor. Putin debusolat, presedintele incearca sa scape de balast si se pregateste sa-l arunce din avion pe directorul CIA, George Tenet, (numit de Clinton), care ar fi numai bun de tap ispasitor intru salvarea presedintiei.

Parerea mea este, puteti sa ma contraziceti, ca dl. Bush a trecut printr-o criza de identitate si s-a crezut prea mult Tom Cruise. Ceea ce nu stie el e ca Tommy are in spate un regizor bun care il duce la glorie, pe cand presedintele nu-l are decat pe Donald Rumsfeld, care il duce la ruina. Baiat simpatic, dar care se uita prea mult la filme de actiune, dl. Rumsfeld i-a dat afara pe experti si a ramas sa se joace singurel, acasa, cu soldatei de plumb si papusi imbracate in costume de camuflaj si inarmate cu mitraliere de plastic, neintelegand ca orice asemanare intre scenariul lui de la domiciliu si realitatea din teren este improbabila si chiar imposibila. In nevinovatia lui, Secretarul american al Apararii a reusit sa faca din Bush un presedinte imbracat intr-un costum haios de Halloween, iar din Pax Americana, Vax Americana.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels