Sa recunoastem ca autoidentificarea prin comparatie este un demers antropologic spontan. Intelegi adesea mai bine cine esti, cu titlu individual sau colectiv, atunci cand reusesti sa pui in evidenta si sa transformi in trasaturi definitorii un numar de diferente semnificative fata de cei din jur. Numai ca, spre deosebire de alte comunitati politice, pentru romani acest dincolo a fost, de cele mai multe ori, identic cu ei insisi. Incepand cu generatia marilor cronicari moldoveni si pana astazi, principalul reper etico-politic din jurul romanilor il constituie tot romanii. Poate cu exceptia perioadei interbelice, romanii din afara Romaniei au parut si par mai datatori de seama pentru esenta romanitatii decat cei cuprinsi intre granitele tarii. Pana la 1918, romanii de dincolo de munti si grija pentru soarta lor au furnizat criteriile identitatii nationale. Regimul comunist, care si-a delimitat cu precizie politieneasca un "afara", adica o exterioritate radicala deopotriva geografica si politica, a fost mereu framantat de preocuparea de a-i tine intr-un fel sau altul legati de Romania pe cei care o parasisera indiferent de motiv. Statutul oarecum privilegiat al Bisericii Ortodoxe Romane sub comunism se explica, printre altele, si prin faptul ca aceasta ii oferea statului socialist o retea de parohii ce aveau mai putin misiunea de a vesti Evanghelia, cat de a-i fideliza fata de patrie pe toti emigrantii de origine romana. Acestia aveau de altfel tendinta de a se descrie ei insisi in termeni de exilati, ca si cum legatura lor cu Romania era una nu numai imposibil de rupt, dar si datatoare de sens pentru identitatea lor personala. Postcomunismul nu a facut decat sa continue aceasta logica istorica implacabila. Parohiilor li s-au adaugat mitropoliile exterioare, iar ambasadelor - o pluralitate de consulate si centre de cultura. Discursul oficial este marcat constant de grija pentru "romanii de pretutindeni". Statul pare chiar oranduit in vederea gestiunii unei exterioritati pe care nu este dispus sa o lase in afara propriei sale arhitecturi institutionale. Secretariate de stat, institute culturale, reviste, centre de vot, biserici, scoli cu predare in limba romana, noi si noi consulate vizeaza crearea unei retele europene si chiar mondiale care sa-i cuprinda potential pe toti cei care au detinut candva sau folosesc inca un pasaport romanesc.
Cum se poate justifica oare aceasta pasiune politica si administrativa, rareori dezmintita de autoritatile publice romanesti, fata de romanii care au decis sa iasa temporar sau definitiv de sub autoritatea lor? Cea mai recenta explicatie este una de ordin economic. Acesti romani sunt mari investitori strategici impliciti in Romania. Sumele trimise de muncitorii din Italia si Spania, de cei care lucreaza in profesiuni ceva mai liberale in insulele britanice ori America de Nord constituie o referinta centrala a analizelor macroeconomice niciodata precis calculata, dar mereu invocata pe baza unor estimari intuitive. Daca exista, investitia este perversa. Banii nu circula decat accidental pe cai ce pot fi supravegheate, indexate si impozitate, fiind de regula destinati cheltuielilor de subzistenta, precum si unei dezvoltari imobiliare probabil ampla, dar nearticulata, anarhica si slab fiscalizata. Romanii din afara genereaza in tara o economie de consum menita sa ramana atat invizibila in ochii administratiilor financiare, cat si exterioara dinamicii pietei interne. Cea mai durabila si mai raspandita explicatie a interesului statului roman pentru cei care l-au parasit este una de natura simbolica. "Romanii de pretutindeni" ar fi creatori involuntari si purtatori inconstienti ai "imaginii Romaniei in lume". Ei par sa reprezinte partea cea mai buna, mai mobila, mai indrazneata, mai intreprinzatoare a natiunii. Statul roman este chiar dispus sa reactioneze cu violenta maxima admisa de practicile diplomatice atunci cand oficialii altui stat, cum se intampla cu cei italieni, nutresc parerea contrara, calificandu-i pe romanii din peninsula drept un esantion nelegiuit al natiunii din care provin.
Italia, asemenea tuturor societatilor europene si nord-atlantice, este mai preocupata de strainii care vin, decat de compatriotii care pleaca. Ce se intampla inauntru este mai important decat ce se petrece in afara. Incepand cu anii 1980, viziunile despre cetatenie ale guvernelor occidentale se organizeaza mai degraba pentru a raspunde fenomenului imigratiei decat pentru a promova politici pan-nationale. In Franta, bunaoara, emigrarea profesionistilor de varf este deplansa numai atunci cand este luata in discutie tema cercetarii stiintifice si a educatiei superioare, aparent imposibil de finantat la un nivel comparabil celui american.
In schimb, conditia imigrantilor si modul in care statul trebuie sa trateze populatiile stabilite legal sau ilegal in hexagon reprezinta criterii majore de distinctie intre marile familii politice. Daca dreapta si stanga mai au astazi un sens, in masura in care problemele ingemanate ale egalitatii politice si echitatii sociale au fost in principiu rezolvate in Uniunea Europeana, este tocmai pentru ca prezenta masiva a imigrantilor intra- sau extra-comunitari ridica din nou chestiunea egalitatii de statut si a echitatii distributiei bunurilor sociale, de data aceasta intre cetatenii fiecarui stat membru si cei care, asezati in mijlocul lor, aspira la acest statut sau isi doresc doar sa-i exploateze beneficiile.
Pentru guvernarile romanesti postcomuniste, accidentele tragice de la periferia Romei sunt mai ingrijoratoare decat mizeria cronicizata de la marginea Avrigului. Pentru ele, subiectul egalitatii si echitatii este imaginea tarii in afara, nu destinul cetatenilor inlauntru. Aici ar trebui pesemne cautata una din putinele trasaturi exceptionale ale spiritului romanesc: romanii castiga in valoare cand trec dincolo de granite si raman neinsemnati, neobservati atunci cand raman intre hotare.
Daniel Barbu este profesor de stiinte politice la Universitatea Bucuresti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
