Media scrisa si vazuta a inundat in ultimele zile opinia publica din Germania cu stiri privind mutarea unei uzine a grupului industrial finlandez Nokia din Bochum la Cluj-Napoca. Fiind inca la Strasbourg, am fost solicitat de catre ARD, care este unul dintre principalele posturi de televiziune din Germania, sa comentez declaratii ale politicienilor germani, inclusiv interpelarea presedintelui Comisiei Europene Juan Manuel Barroso in Parlamentul European, de catre liderul socialistilor europeni. Mai jos redau si din acest interviu.
Nu poti sa nu intelegi teama si suferinta celor care sunt pe cale sa-si piarda slujbele la Bochum. De altfel, Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) de vineri (18 ianuarie 2008) anunta deja ca cca. 1.000 de muncitori au fost anuntati ca li se va desface contractul de munca. In acelasi timp insa nu pot sa nu evoc ce s-a intamplat in tarile foste comuniste, mai ales in primul deceniu al tranzitiei: milioane de cetateni au fost nevoiti sa-si caute noi locuri de munca, uneori in conditii extrem de vitrege.
Dar ceea ce mira este modul in care unii politicieni germani prezinta cazul Nokia. Mai intai este vorba despre judecarea deciziei companiei de a relocaliza uzina de la Bochum la Cluj-Napoca. Afirm aceasta intrucat, indiferent de inclinatia ideologica asumata de un politician (ce crede in virtutile democratiei liberale, in economia de piata), factorul determinant al unei asemenea decizii isi are originea in logica functionarii pietelor, care este si cea a Uniunii privita ca o piata unica (a single market). Chiar si atunci cand considerente sociale intra in algoritmul de evaluare a situatiei, logica pietei obliga la analiza cost-beneficiu prin prisma profitabilitatii, in mod inexorabil. Mai ales cand competitia este judecata din perspectiva globala. Ca globalizarea are plusuri si minusuri este o alta poveste. Iar expresia folosita de unii politicieni germani, ce critica capitalismul nomad practicat de grupul finlandez, nu schimba datele problemei in mod fundamental.
Ce mira totodata este intensitatea reactiei la Berlin si in landul Westfalia. Germania are cea mai puternica economie din Uniune si este principalul exportator al UE. Anul trecut exporturile germane au crescut cu peste 8% si Germania inregistreaza surplusuri comerciale majore cu tarile din Europa Centrala si de Rasarit, inclusiv cu Romania. Pietele din aceste tari sunt importante pentru companiile care produc in Germania, pentru numeroase dintre locurile de munca de acolo. Daca politicieni germani reactioneaza astfel, ce sa asteptam atunci de la omologi ai lor, de pilda, din Italia? Este notorie relocalizarea masiva efectuata de firme italiene, care si-au mutat facilitati de productie spre Est, inclusiv in Romania.
Si nu in cele din urma, surprinde ceea ce se degaja din interpelarea lui Barroso, ca sef al Comisiei Europene. S-a facut asttfel o legatura intre decizia grupului Nokia si utilizarea de catre Romania a fondurilor UE - ca unele fonduri ar fi fost utilizate ca o forma de concurenta neloiala, pentru a mari atractivitatea zonei in care investeste Nokia. Aceasta punere a chestiunii este cel putin curioasa. Fiindca, fondurile structurale (de preaderare si de aderare) sunt nu numai o expresie a solidaritatii intre tarile UE, ci o materializare a politicii de coeziune la nivelul Uniunii. Drept este ca ele pot fi vazute ca o subventie generala acordata de UE tarilor membre cele mai sarace. Sa intelegem oare ca cei care leaga decizia grupului Nokia de fonduri structurale si de coeziune invocand o concurenta neloiala recuza politica regionala a Uniunii? Ar trebui, prin urmare, ca orase din Romania, tara intreaga, sa inceteze sa-si dezvolte infrastructura (drumuri de centura, aeroporturi, etc) pentru a nu fi acuzate ca practica concurenta neloiala? Dar landuri ale Germaniei nu au beneficiat de fonduri UE? Sau cum ar trebui sa reactionam in Romania fata de masuri selective ale tarilor bogate din UE de atragere a fortei de munca de inalta calificare, mai ales in industria IT?
Eu cred ca economia de piata nu trebuie sa fie o jungla (si nu sunt un fundamentalist al pietei). Cred totodata ca ratiuni sociale au un rol important de jucat in formularea unei politici publice si ca lumea corporatista nu trebuie sa derobeze de la raspunderi sociale. Dar cred si ca politicienii, dincolo de emotii firesti si de compasiune fata de semenii lor, trebuie sa-si pastreze cumpatul. Fiindca nu exista economie reala, locala sau nationala care sa nu aiba failibilitati si in care, oricat credem in justitie sociala, nu este posibil ca toti cetatenii sa fie castigatori, in acelasi timp, in acelasi loc, mereu.
PS. Ironia face ca Bochum sa fi acordat grupului Nokia o serie de facilitati fiscale pentru uzina respectiva... Vedem deci cat de complicate sunt drumurile concurentei inauntrul Uniunii. In plus, in FAZ de joi, 17 ianuarie, se poate citi: "Forta de munca tanara din Romania are o pregatire de la buna la excelenta, numerosi sunt cei care vorbesc engleza, iar legislatia muncii este printre cele mai liberale din UE...".
Daniel Daianu este profesor de economie, fost ministru de finante si actual auroparlametar din partea PNL
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
