Prima mare isprava a tanarului parlament uninominal nu a fost aprobarea bugetului de stat intr-un fel original (a se citi botezul noilor forme de indaratnicie a opozitiei liberale), ci trimiterea lui Adrian Nastase - dezbracat de imunitatea alesului - in groapa cu serpi a "amicilor" sai de la DNA.
Adevarul este ca insusi Adrian Nastase le-a cerut colegilor de Legislativ sa fie "in vana" si sa il ajute sa se faca dreptate. Nu stiu cati dintre cei din sala de sedinte au priceput ironia subtila care razbatea din toate vorbele celui care se simte atat de oropsit de maleficul Traian Basescu. Doar dupa tragerea cortinei, domnisoara Anastase a sperat cu voce moale si cumsecade ca notoriul sau coleg de Parlament va avea parte de o "justitie dreapta". Aceasta, in spiritul dezideratului sustinut de dumneaei, cum ca institutia pe care o conduce trebuie sa aiba neabatut fata umana si sa inspire incredere.
Secventa ridicarii imunitatii lui Adrian Nastase are si invataminte: un politician care a avut aproape totul poate fi redus la vulnerabilitate - printr-un mecanism cat se poate de democratic - de niste noi veniti, pe care in sinea lui probabil ii dispretuieste si care i-au fost - cand se afla in stratosfera puterii - fie necunoscuti, fie cel mult la periferia intereselor.
Am pornit de la premisa ca adunarea noilor chiriasi din Palatul Parlamentului poate sa trezeasca interesul, curiozitatea si cateva zile am urmarit cu rabdare si cap-coada sedintele de plen. Recunosc ca ma asteptam la ceva mai dinamic. Nu spun profesionist. Ca rar si doar individual se poate spune despre parlamentarul roman ca este un profesionist al serviciului public.
Multe dintre sedintele Camerei si Senatului au efectul soporific al ceaiului de tei.
Corespondentii parlamentari cu experienta (caci mai sunt dintre ei in activitate) trag cu amuzament dorul vremurilor cand lucrarile erau conduse de Taracila sau Olteanu. Cei doi erau indeobste cunoscuti ca tartori ai regulamentului desfasurarii sedintelor, caruia ii dadeau uneori interpretari pretabile la giumbuslucuri. De multe ori se aproba cum voia dibaciul presedinte de sedinta si, este recunoscut, unele acte normative erau sfeterisite prin interpretarea originala a regulamentului.
Nu ca ar fi fost o regula, dar cand se intampla, nu te revoltai de smecherie, ci ramaneai cu ideea ca un ins uns cu toate alifiile si pus sa conduca ostilitatile poate sa faca orice. Si ramaneai cu impresia de cunoastere, experienta, zicand ca tot cetateanul: "Dom'ne, i-a facut. E bun".
Alesii uninominali mai au pana sa lase aceasta impresie inselator-pozitiva. Deocamdata beneficiaza de prezumptia de nevinovatie a incepatorului. Numai ca sunt niste incepatori fara elan si multi, din nefericire, par nu a avea nici resurse pentru avanturi.
Aparenta care predomina este a stangaciei, poticnelilor, balbaielilor de oameni parasutati intr-un mediu ostil. Parlamentul uninominal este inca la gradinita. Si este atat de greu de spus daca se va pune repede cu burta pe carte si va si intelege ce buchiseste.
Dar si asa, exista o contrapondere interesanta, data de moara aprobarii legilor. Nu ca ar fi legiutorii neaparat priceputi, dar acea nelinistitoare si maladiva majoritate de 70 la suta face ca legile sa treaca cu viteza culegerii oualor intr-o ferma avicola recordista.
Doar ani de zile s-a vorbit despre ineficienta legislativa taman a Legislativului. De faptul ca tara se conduce prin ordonante de urgenta. De faptul ca parlamentarii dorm in front. Acum pare a se fi produs o schimbare.
Numai ca schimbarea nu pare a fi determinata de vreun talent in facerea legilor sau de vreun misterios elixir turnat in mecanismul ruginit al Casei Poporului. Este doar implacabila majoritate, in care se aud putine voci "contra" si o opozitie aproape neputincioasa, ale carei actiuni de forta sunt reduse la parasirea sedintelor.
Dupa care mainile continua sa se ridice automat, legile sa se insire ca margelele.
In loc sa fie o suma de individualitati - asta s-a dorit prin votul uninominal - Parlamentul primaverii lui 2009 aduce a cazarma cenusie de pifani, adunati de prin coclauri.
Insa, sunt printre ei un grup care s-a orientat si inviorat vazand cu ochii: alesii atotstiutori, care bantuie si au chiar abonament pe la televiziuni. Macar de ar fi o pata de culoare. Nu sunt, caci nici ei nu prea sar linia de aliniere a bocancilor.
Nu stiu cum va fi Parlamentul uninominal la sfarsit de mandat. Dar trag speranta ca destui recruti vor dezerta pozitiv si creativ din cazarma.
Indira Crasnea este redactor-sef adjunct al Agentiei de presa Mediafax
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
