In ultima perioada au fost facute publice o serie de afirmatii de genul "trebuie sa facem o analiza atenta pentru a vedea cat a fost deficitul de cont curent raportat la PIB in euro si cat in dolari deoarece diferentele sunt sensibile" sau "ne-am ingrijorat degeaba deficitul de cont curent in 2003 a fost sub 5,9%". O astfel de abordare pare sa sugereze ca un deficit de cont curent este sustenabil atat timp cat nu depaseste o anumita valoare "magica". Iar in cazul nostru aceasta pare sa fie considerata 6%. Adevarul este insa ca nu exista o astfel de cifra "magica" universal valabila, deficitul de cont curent fiind sustenabil doar in masura in care el este finantat de intrari de capital, de preferinta care sa nu mareasca datoria externa.
Daca este sa dam ca exemplu Bulgaria un vecin fata de care ne raportam din ce in ce mai mult in ultima vreme, deficitul de cont curent din 2003 are toate sansele sa ajunga la 7% din PIB. In pofida acestei cresteri spectaculoase, finantarea lui nu a creat absolut nici o problema avand in vedere ca in proportie de aproximativ 90% a fost acoperit de investitii straine directe, o situatie care se va repeta si in 2004. In aceste conditii, rezervele valutatare ale Bancii Nationale ale Bulgariei au crescut cu aproape 900 de milioane de dolari in conditiile scaderii datoriei externe.
Aceasta inseamna ca, din punctul de vedere al sustenabilitatii deficitului de cont curent al Romaniei, faptul ca el a fost sub 6% sau peste 6% este irelevant. Important cu adevarat este faptul ca a fost acoperit de investitii straine directe doar in proportie de 40%, dezechilibrul fiind reflectat prompt in 2003 si de piata valutara. Cresterea de anul trecut a rezervelor BNR este numai aparent o veste buna. In primul rand, cresterea lor a fost sub rata cresterii importurilor ducand la o scadere a ratei de acoperire a importurilor, un indicator unde oricum Romania statea alaturi de Ungaria in coada plutonului din regiune. In al doile rand, in conditiile in care banca centrala a cumparat de trei ori mai putina valuta din piata decat in 2002, stoparea scaderii rezervelor valutare s-a facut pe seama cresterii datoriei externe suverane.
Confruntata cu un scenariu similar, Polonia a facut eroarea ca in perioada 1997-1999 sa ignore degradarea balantei externe bazandu-se pe investitiile straine directe de peste 6 miliarde de dolari pe an. Cresterea rezervelor bancii centrale a continuat in paralel cu crestere datoriei externe a Poloniei creind iluzia sustenabilitatii deficitului extern chiar in lipsa unei ajustari corespunzatoare a politicii fiscale. Momentul adevarului a venit in 1999 cand un deficit de cont curent de peste 8% din PIB a dus la o scadere de 9% a rezervelor bancii centrale poloneze, in pofida cresterii datoriei externe. In aceste conditii dificile, solutia care s-a impus a fost devalorizarea zlotului.
Cresterea vitezei de integrare a Romaniei in UE impune, printre altele, si evitarea greselilor facute de altii, unul dintre foarte putinele avantaje de a fi in plutonul doi al aderarii la UE. Un deficit de cont curent finantat printr-o crestere constanta a indatorarii externe poate fi cu greu considerat sustenabil, iar o discutie despre masura in care a fost sub sau peste 6% in euro sau in dolari devine putin relevanta. O ajustare se impune avand in vedere ca mari privatizari ca cele din acest an nu au cum sa se repete si in anii urmatori si o ajustare graduala este preferabila uneia severe in 2005.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
