Iată că nu au trecut nici 3 luni de la începerea coabitării între Preşedintele Traian Băsescu şi Premierul Victor Ponta, şi scena politică din Românie e animată de un nou scandal ce îi are în prim-plan pe cei doi lideri ai României.
Suntem martorii unei adevărate polemici dintre cele două tabere, una a susţinătorilor Preşedintelui, cu tot felul de exponenţi, şi cea a Premierului, care are in sprijinul său şi majoritatea din Parlament, care s-a pronunţat în favoarea sa, mai ales că acum este "pe cai mari" datorită succesului USL în alegerile locale, conturat printr-o majoritate zdrobitoare.
Sigur, legislaţia europeană si cea din România sunt puţin ambigue în această privinţă, pentru că nu prea iau în calcul o situaţie în care liderii cei mai importanţi ai unei ţări să fie în dezacord complet în ceea ce priveşte reprezentarea ţării în Reuniunile importante la nivelul UE, dar totuşi trebuie să spunem că în situaţii oarecum similare s-au mai aflat şi alţii, de exemplu Franţa sau Polonia.
Dar haideţi să avansăm puţin, şi să privim retrospectiv la cum s-a prezentat România în UE, de la aderarea ei, din 2007. Ce imagine avem?
Analizând indicatorii din perspectiva României ca membru al UE, vedem că în peste 5 ani de la aderare am atras doar 6.75% din fondurile Structurale, marele "premiu" al Aderării, investiţiile străine directe ne-au scăzut de 5-6 ori pe an raportat la perioada premergătoare Aderării, am pierdut cateva sute de mii angajaţi din economie, care ar fi plătit taxe şi ar fi consumat bunuri şi servicii care ar fi sprijinit economia, dar şi Bugetul Statului, 2 ani de recesiune şi o perspectivă economică delicată.
Când s-a pus problema negocierii din postura de Membru UE, nu am fost în stare să negociem un Plan Naţional de dezvoltare, o Poziţionare profesionistă a României ca Membru UE, bazată pe o serie de avantaje concurenţiale strategice care să ne asigure o traiectorie de dezvoltare şi accesarea de finanţări avantajoase în sectoarele în care suferim cel mai mult, cum ar fi cel al infrastructurii, şi al atragerii, susţinerii şi dezvoltării de investiţii industriale, pentru că asta este viitorul. Dacă ai industrie şi infrastructură ai şi PIB ai şi bani la Buget, ai şi locuri de muncă, ai şi viitor.
"The big shift-ul" asiatic despre care toată lumea vorbeşte, exact pe asta se bazează: pe o dezvoltare asiduă a infrastructurii şi a industriei, pentru că numai aşa poţi construi o economie solidă, de viitor.
Liderii României de după '90 ani au "negociat" (deşi eu cred că mai corect spus ar fi că au "executat") şi au privatizat cuminţi tot ce ne-au sfătuit UE, FMI, BERD sau ai Bancii Mondiale, au aplicat politici fiscale după manuale de Harvard, ne-am şi împrumutat cât a trebuit, nici un euro mai mult sau mai puţin. Ne-am integrat în tot ce ne puteam integra.Toate astea s-au facut cu costuri uriaşe, chiar şi cu cedarea suveranităţii şi al resurselor de toate felurile.
Dacă era o "negociere" probabil că ar fi trebuit să primim ceva în schimb, nu? De exemplu să reuşim să accesăm bani pentru autostrăzi, spitale sau poduri. Astea ar fi atras la rândul lor investiţii, cum ar fi Merdeces care s-a aşezat cu fabrica la 100 km de graniţă, la Keskemet. Noi nu am reuşit.
Am reuşit în schimb să accesăm fraudulos câteva "mizilicuri" pe POSDRU pentru a plăti salarii de zeci de mii de euro clientelei politice care a sponsorizat galeţile şi kilu' de zahăr din campaniile electorale. Sigur, continuarea firească este că suntem blocaţi acum din cauza asta şi pe acest program, şi banii beneficiarilor nu se mai plătesc din fonduri UE, ci de la Bugetul de Stat. Bună negociere, nu?
De vreo 2 ani trebuia să intrăm în Schengen, dar încă suntem blocaţi, fără o logică clară sau onestă.
Imaginea reprezentării României în negocieri cu UE, FMI, BM este una a neputinţei, a incompetenţei, poate chiar a lipsei oricărui interes din partea oficialilor români.
Uitaţi-vă în jur, România de azi aşa a fost "negociată". Vă place? Mie nu.
Chiar şi acum, Premierul şi Preşedintele nu au o dispută de idei pe baza acestei participări, nu îi vezi venind cu propuneri de abordare a discuţiilor, cu un Mandat, un Plan de poziţionare a României pentru a atrage investiţii sau pentru a îmbunătăţi absorbţia fondurilor UE, de a cere sprijin unor "sponsori" dintre liderii Europeni care să ne ajute să ne formăm o masă de specialişti în acest domeniu.
Dimpotrivă, se pare că nici unul dintre ei nu are o abordare diferită de cea de până acum, cu privire la "negociere" sau "poziţionare". Un exemplu este "alinierea" necondiţionată a Guvernului USL la "pactul fiscal Merkel" şi la condiţiile "negociate" de fosta Guvernare cu FMI.
Suntem martorii unui dialog al surzilor în care acuzele cad din ambele părţi, unele mai "la sud", de plagiat, unele ceva mai de substanţă, de reprezentativitate. Premierul Victor Ponta are o susţinere mai mare acum în rândul populaţiei, dar şi Traian Băsescu o avea pe vremuri. A folosit asta pentru a conduce negocierile mai bine pentru România şi pentru români? Nu.
Premierul Victor Ponta, dacă vrea să se distanţeze de eşecurile lamentabile ale negocierilor de până acum cu UE sau FMI, trebuie să vină cu un alt tip de abordare. Călătoriile la Bruxelles nu trebuie să fie "excursii" de informare sau "încuviinţare" pentru liderii României cu privire la deciziile UE care ne privescu dureros de mult si pe noi.
Poate o idee ar fi să înceapă să îi "plagieze" pe polonezi, pe unguri, chiar şi pe greci, să învăţăm de la cei pentru care "integrarea" s-a făcut şi cu folos, nu doar cu "reacţii adverse". Slovacii de exemplu au ajuns cei mai mari constructori auto din lume, ca număr de maşini produse local pe cap de locuitor, cum au făcut asta? Polonezii nu au simţit Criza, de ce?
Cum să vrei cu atâta ardoare să mergi la o negociere cu "temele" nefăcute, ca şi ceilalţi de până acum? Care ar fi diferenţa?
Nu ai specialişti? Caută-i! Salariile sunt prea mici? Nu cred, sunt cazuri de "bugetari" care au câştigat şi 200.000 euro pe an, legal. Poate banii ar trebui direcţionaţi mai eficient, poate un sistem de "bonusare" în cazul în care echipa de negociatori obţine ceva palpabil ar fi mai indicat, dar transparent şi calculat profesionist, "plagiat" poate din experienţele polonezilor, grecilor, slovacilor, etc.
Nu cred că astfel de "plagiate" ar mai stârni nemulţumiri sau suspiciuni românilor sau presei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
