Constitutia europeana s-a semnat la Roma, un loc unde dupa fiecare colt de strada pandeste istoria veche si recenta, intr-o ceremonie a bunei intelegeri, care a respirat unitate si a amanat pentru mai tarziu ingrijorarile legate de lungul proces de ratificare a ?buletinului" de identitate al Uniunii Europene. Constitutia exista, dar temerile despre ?super"- Europa sunt aceleasi: suveranitatile nationale vor trebui sa se incline, in mai multe privinte, mai devreme sau mai tarziu, in fata Bruxelles-ului? Ce, cum, unde se vor face transferurile de atributii, care vor deranja orgolii si vor impinge decizia atat de departe, incat ar putea naste instrainare?
Euro-scepticismul este inca puternic, poate amplificat de noua realitate a Europei ?celor 25", nu numai in insulele britanice -patria sa, dar si in statele unde atasamentul fata de Uniune nu se pune la indoiala. Insa, deocamdata, Constitutia este o realitate luminoasa, insotita de speranta ca, in doi-trei ani, va deveni si o realitate permanenta.
Semanarea Tratatului Constitutional a fost si un armistitiu in care ori nu s-a vorbit, ori s-a fluturat steagul compromisului in privinta noii Comisii Europene. Nu stiu cum va arata, la final, bilantul Comisiei Barosso, dar cu siguranta va ramane in memoria colectiva ca un fel de idila incheiata inainte de a incepe.
Putini si-au imaginat ca mecanismele bine rodate se vor gripa si noua echipa de comisari va trebui sa se retraga in culise, pentru a nu fi intampinata, la premiera, cu proteste si, mai rau, cu ?proiectile" suculente. Dupa cum, putini si-au imaginat ca declaratiile unui italian, care trimiteau femeile doar la cratita si la facut copii, sub umbrarul exclusiv si ocrotitor al familiei, vor duce la o situatie fara precedent in analele Europei unite.
Ca un proeminent politician si diplomat ungar va fi considerat prea putin pregatit pentru postul de comisar pentru Energie. Ca o respectabila doamna olandeza nu va fi destul de buna ca si comisar pentru Concurenta, fiind o priceputa femeie de afaceri, prea legata si prea prezenta in consiliile de adimistratie ale unor companii, ceea ce ar impiedica-o sa fie impartiala. Ca o alta distinsa doamna, dar din Letonia, desemnata taman comisar pentru Taxe si Impozite, nu si-a putut clarifica neregulile financiare din ograda proprie.
Si toate acestea, spun unii rautaciosi, ar fi cauzate de unele declaratii nepotrivite ale premierului italian la adresa sefului socialistilor din Parlamentul European -un german, pe care temperamentalul Berluscolni l-a asemuit cu un paznic de lagar nazist.
Trecand peste anecdotica, s-a dovedit ca pentru desemnarea comisarilor europeni nu sunt de ajuns doar guvernele nationale si presedintele Comisiei Europene si ca Parlamentul European poate fi ceva mai mult decat locul unei consfintiri formale a echipei executive. Un Parlament unde diversitatea ideologiilor este ametitoare si unde, nu de putine ori, parlamentarii apartinand aceleiasi tari sustin partituri diferite.
?Domne, a cazut Comisia Europeana!??, se multumesc ai nostri sa constate, la un pahar ?de ceva" si minunandu-se in ce lume vom ajunge, de jure si de facto, in anul de gratie 2007. Suntem doar candidati, nu dintre cei merituosi si asteptati cu bratele deschise, deci ne multumim sa comentam de pe margine, avand un indelung exercitiu de chibiti.
Inca mai vedem Europa cercului instelat drept un Eden al bunastarii, o lume ideala in care vom fi scutiti de dureri de cap. Cand, de fapt, Europa noastra este o lume obisnuita, in care iti poate fi bine, dar care seamana cu un mozaic. Daca il admiri de la distanta, pe un perete, te incinta. Daca se intampla sa calci pe el, poti aluneca.
* Indira Crasnea este senior editor la Agentia de presa MEDIAFAX
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
