Astfel, nu s-a putut evita oferirea de oportunitati punctuale pentru unele servicii medicale, altfel moderne si de un real interes (evit sa fac trimiteri concrete pentru a nu declansa reactiile de aparare previzibile) si nici declansarea unor crize periodice in segmente care functionau rezonabil, ca de exemplu in piata farmaceutica. Realitatea este ca in ultimii 10-15 ani piata farmaceutica a progresat atat ca valoare (de la 300 mil. USD in 1996 la 1,95 mld. euro in 2008), cat si din punctul de vedere al calitatii si competitivitatii, in ciuda sincopelor si framantarilor periodice. Serviciile medicale au evoluat insa oscilant: cele publice imbina reusite punctuale remarcabile (de genul dotarea ultramoderna a unei sali de operatie/sectie intr-un spital sau o premiera nationala intr-o anumita specialitate) cu lupta disperata pentru supravietuire (un spital ramane fara medicamente, altul fara medici etc.), iar cele private, dupa un inceput timid, au inceput sa prinda avant datorita atingerii unei mase semnificative de clienti.
Competitia intre serviciile publice si cele private
Diferentele majore intre cele doua piete de mai sus sunt date in principal de raportul public/privat: in piata farmaceutica sectorul public este prezent in proportie simbolica - sub 5% - in timp ce in piata serviciilor medicale sectorul public este in cele mai multe cazuri in pozitie de monopol sau foarte aproape de acesta (in medie, peste 90%). Diferentele mai sunt date de faza diferita de maturitate: piata farmaceutica are peste 10 ani de cand sectorul privat a depasit ca pondere sectorul public, in timp ce piata serviciilor medicale are nevoie de 3-5 ani pentru ca sectorul privat sa-l egaleze pe cel public.
Integrand lectiile din evolutia zonei farmaceutice, credem ca sistemul medical public nu-si va putea schimba singur conduita deja cristalizata, indiferent cate resurse va avea de gestionat. Sistemul public trebuie
sa-si asume misiunea sa autentica, aceea de a acoperi optim servicii bine definite pentru un numar mare de mici contribuabili, iar ca urmare sa concureze cu sisteme alternative.
Un raport bun calitate/pret al serviciilor medicale reprezinta asteptarea de baza a pacientilor si contribuabililor la sistemul de sanatate, iar acest raport poate fi atins in timp doar intr-un cadru competitiv. In sanatate insa, introducerea competitiei nu este lipsita de obstacole si riscuri; de aceea, este foarte important sa nu experimentam excesiv, pentru ca sunt in joc viata si sanatatea a milioane de oameni. Iar pentru asta e important sa gasim modalitatile adecvate de a permite potentialilor beneficiari sa semnaleze prin co-finantare ceea ce considera adecvat.
Finantarea - factor de reglare fina in sistem
Un sistem de sanatate echilibrat in ceea ce priveste serviciile medicale publice si private va permite utilizarea tarifelor serviciilor medicale ca factor de reglare fina in timp, pentru a incuraja sau tempera dezvoltarea unui anumit tip de servicii medicale in acord cu evolutia nevoilor de sanatate.
Un exemplu edificator este dat de asistenta la nivelul medicilor de familie si a ingrijirilor spitalicesti in 2009. Fara a diminua importanta spitalelor in sistem, este important sa intelegem ca ele sunt suprasolicitate istoric datorita dezvoltarii insuficiente a asistentei primare. Ca atare, numarul de paturi si numarul de internari sunt peste media vest-europeana (6,5 paturi la mia de locuitori fata de 5,3, respectiv 221 internari la mia de locuitori fata de 183) si in principiu trebuie sa urmarim reducerea lor; aceasta reducere trebuia insa precedata de o investitie in asistenta primara si secundara pentru a diminua intr-o masura semnificativa afluxul de pacienti catre spitale. Ori, in conditiile in care in 2009 bugetul medicilor de familie este scazut cu 40% in lei (ceea ce inseamna o reducere de aproape 200 mil. euro, de la 396 mil. euro in 2008 la 208 mil. euro in 2009, sau in echivalent reducerea cu peste doua consultatii/an pentru intreaga populatie), acest segment este in pragul colapsului si nu va reusi sa scada cererea de servicii medicale catre spitale, dimpotriva; evident, daca spitalele isi reduc numarul de paturi, dupa cum se preconizeaza, nu vor acoperi aceasta cerere.
Adevarul costurilor in sanatate
Cunoasterea si folosirea costurilor reale sunt de prima importanta in orice sistem, iar pentru sistemul de sanatate sunt indisolubil legate de rolul reglator mai sus-mentionat.
Mai intai, situatia actuala a sistemului public este caracterizata atat de deficit de transparenta si predictibilitate asupra tarifelor, cat si de riscul perceptiei gresite a costurilor. Daca, spre exemplu, o consultatie de control in ambulatoriul de specialitate se deconteaza cu 10,29 lei, toti furnizorii de servicii medicale (spitale, clinici, cabinete) din acest segment pot si trebuie sa-si calculeze costurile reale medii pe consultatie,
definindu-si astfel pozitia de start (cost egal, superior sau inferior tarifului decontat)
intr-un sistem concurential.
Apoi, fiecare unitate, ca si intreg sistemul de altfel, trebuie sa-si integreze propriile obiective inclusiv in proiectia multianuala a costurilor, pentru o corecta specializare si o mai buna stabilitate financiara. Cel mai bun exemplu este problema veniturilor medicilor: daca raman la nivelul actual vor genera cu siguranta un deficit sever de resurse umane si/sau de calitate, iar daca se doreste remedierea ei, contravaloarea trebuie inclusa in costurile viitoare ale serviciilor medicale si ar trebui insotita de imbunatatirea productivitatii.
In sfarsit, dar nu in cele din urma, tarifele practicate de sistemele de asigurari, unice la nivel national, trebuie sa fie peste costurile reale medii, pentru a putea oferi o perspectiva de profitabilitate si pentru a-si exercita rolul reglator asupra competitivitatii, eliminand treptat din competitie furnizorii ineficienti si recompensandu-i pe cei performanti.
Petru Craciun este directorul general al companiei de analiza si studii de piata Cegedim Romania
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
