Lăudabilă iniţiativa Ziarului Financiar de a pune la dispoziţiapublicului din România, recent, filmul "Inside job", o radiografierece a crizei financiare care a zguduit întreg mapamondul. Asearăam văzut filmul în cauză, iar azi am citit despre conflictuldeclanşat între o companie cotată la bursă, Oil Terminal, şi FondulProprietatea, acţionar semnificativ al Oil Terminal, conflictgenerat de acţiunea de reevaluare (supraevaluare) a unor terenuriale statului care obligă practic acţionarii minoritari să subscriecash la majorarea capitalului social pentru prezervarea poziţiilordeţinute, în timp ce acţionarul minoritar contribuie cu "opinia"evaluatorului.
În "Inside job" este relevată "contribuţia" altor purtători deopinie, recte agenţiile de rating, contribuţie materializată înambalarea unor portofolii de credite absolut îndoielnice înratinguri AAA, cosmetizare absolut necesară pentru comercializareaacestora către categorii întregi de investitori naivi.
Purtătoride "opinie" sunt mulţi pe glob şi se cuvine să includem aici în modobligatoriu şi firmele de audit care declară şi ele o opinie care"fără a fi atotcuprinzătoare..." şi urmează un fel de Tatăl nostruprofesional care absolvă în fapt de orice urmă de responsabilitateo companie altfel respectabilă, beneficiara unor sume cu multezerouri de la fiecare client auditat în parte. Am întipărit peretina memoriei raportul de audit al defunctei Bănci Turco-Românesemnat caligrafic de partenerul unei firme din Big Four conformcăruia "situaţiile financiare oferă o imagine fidelă..." La scurttimp după publicarea raportului în cauză sute de deponenţi secălcau în picioare la ghişeele băncii sperând să recuperezeeconomiile personale.
Este evident conflictul de interese în toate aceste cazuri,conflict care alterează iremediabil informaţia furnizată publiculuilarg, fie că e vorba de un acţionar, de un client, de uninvestitori ş.a.m.d. Dacă opinia livrată nu susţine interesulplătitorului, în mod absolut logic contractul între cele două părţiare mari şanse să nu se încheie.
Personal am o mare dificultate în a înţelege ceea ce evaluatoriinumesc "preţul unei tranzacţii similare" ca modalitate de stabilirea preţului unui bun imobiliar curent evaluat. Adică o "opinie"precedentă, chiar dacă a fost numai....o opinie, reprezintă unargument absolut ştiinţific pentru livrarea unei alte "opinii". Şiuite cum lanţul slăbiciunilor se insinuează în jurul unor creduli,alimentând o bulă imobiliară, cum s-a întâmplat, cu binecuvântareabancherilor, şi peste Ocean, şi pe plaiuri mioritice de curând,pârjolind solvabilitatea financiară a milioane de indivizicumpărători creduli de "opinii".
Întrebaţi un profesionist cu gulere albe, aşa cum apare şi înfilmul cu pricina, pe ce s-a bazat când a stabilit preţulastronomic al unui bun sau când a acordat un rating AAA unuiportofoliu de credite. Vă va răspunde foarte candid: "E doar oopinie", frază ce ţine loc de disclaimer, o parolă universalăjustificatoare în fapt a unei singure certitudini care se numeştelăcomie umană.
Eduard Dinu este profesor doctor la Academia de StudiiEconomice din Bucureşti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
