Continuitate si discontinuitate vor marca macroeconomia in 2005 fata de anul 2004. Aspecte de continuitate sunt mentinerea cresterii economice in jur de 5-6% din PIB (admitand un an agricol mai putin bun), continuarea dezinflatiei si tendinta de marire a deficitelor externe. Acestea din urma, in lipsa unor castiguri de productivitate spectaculoase nu au cum sa nu creasca pe fondul aprecierii asteptate a leului.
Discontinuitatea atinge campuri de baza ale politicii macroeconomice. Trei evenimente majore se afla in teritoriul Bancii Centrale; ma refer la pasul nou de liberalizare a contului de capital (accesul non-rezidentilor la depozite in lei), introducerea leului greu in iunie si trecerea la tintirea directa a inflatiei. Intentia de modificare a legislatiei fiscale, prin introducerea unei cote unice de 16% pentru venituri impozabile, echivaleaza cu o schimbare radicala de filosofie fiscala. Aceasta modificare se cuvine a fi judecata nu numai prin prisma impactului asupra constructiei bugetului, dar si prin efecte structurale si de ordin dinamic, cantitativ, asupra consumului si productiei.
Cota unica ar simplifica mult legislatia fiscala si poate influenta pozitiv transparentizarea economiei -unele activitati ar putea iesi din subteran. Trebuie spus insa ca impozitarea muncii (prin contributiile sociale) este un mai mare impediment in crearea de noi locuri de munca, in iesirea economiei subterane la lumina. Scaderea impozitelor s-ar inscrie in logica competitiei fiscale din Europa Centrala si de Rasarit.
Dar cota unica se cuvine a fi examinata intr-un context macroeconomic larg; ea este si o relaxare fiscala. Efectul asupra veniturilor bugetare, daca alte conditii ar fi neschimbate, este de scadere a acestora --cel putin intr-o prima faza. Efectul asupra productiei este direct si indirect; este direct daca firmele vor folosi profitul suplimentar pentru investitii; este indirect pe filiera consumului, care poate stimula productia. Stimularea consumului este directa prin impozitarea diminuata a veniturilor individuale, ceea ce inseamna venituri disponibile mai mari.
Daca raspunsul ofertei interne la stimulii directi si mediati este sensibil inferior cererii de consum sporite o consecinta inevitabila se va vedea pe doua planuri: o presiune inflationista si o crestere a deficitelor externe.
Economia romaneasca nu are probleme de finantare a deficitelor externe acum; intrarile de capital depasesc nevoile, ceea ce explica rezervele valutare in ascensiune la BNR si aprecierea leului. Deficitele externe in 2005 trebuie judecate insa prin prisma unei serii de factori -unii venind din 2004, altii legati de discontinuitatile de mecanism economic evocate mai sus. Astfel, deficitul de cont curent in 2004 se datoreaza in cea mai mare masura sectorului neguvernamental; pe primele 10 luni executia bugetara a fost foarte stransa (deficit practic zero), ceea ce arata un deficit de cont curent anualizat de peste 6% din PIB atribuibil sectorului nebugetar. Cum in noiembrie si decembrie se pare ca s-a efectuat deficitul bugetar preconizat pentru intreg anul 2004 rezulta o presiune asupra deficitelor externe transferata in 2005. Altfel spus, daca viitorul guvern ar avea o tinta de deficit de cont curent sa zicem, de 6% din PIB, ar trebui ca aceasta sa internalizeze executia bugetara din ultimele doua luni ale anului 2004. La aceasta presiune s-ar adauga efectul cresterii consumului (ca urmare a cotei unice si a efectului in cascada al cresterii salariului minim -fie el atenuat de cresterile de preturi administrate) si cel al aprecierii leului (pe fondul unor intrari masive de capital si a unei politicii de curs mai libere practicate de BNR) asupra importurilor nete. In asemenea conditii se poate ajunge usor la un deficit de cont curent de peste 7,5% din PIB. Intrebarea este daca un asemenea deficit extern este acceptabil in lipsa unor intrari de investitii straine directe mai mari si daca dezinflatia poate ramane aproape de tintele preconizate de Banca Centrala (tinta de inflatie in 2005 este de 7%) avand in vedere ca relaxarea fiscala are efecte nu temporare.
Este nevoie, prin urmare, de o evaluare cat mai corecta si de ansamblu a impactului elementelor de discontinuitate asupra contextului macroeconomic din 2005. Dacaa intentia de introducere a cotei unice de 16% este infaptuita trebuie gandit de acum un plan "B" (contingency plan), care sa controleze situatia in cazul unor derapaje importante. Un asemenea plan poate avea in vedere reducerea unor cheltuieli bugetare, amanarea pasului de liberalizare a contului de capital impreuna cu incetinirea scaderii dobanzilor (deci o politica monetara mai stransa), introducerea unor restrictii la creditul de consum si chiar amanarea trecerii la tintirea directa a inflatiei.
Oricum. este necesara o foarte buna conclucrare intre Guvern si BNR pentru stapanirea contextului macroeconomic in perioada ce vine.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
