"A inceput in Iran". Cuvinte putine, dar pline de sens pentru cunoscatori. Oricine a avut curiozitatea sa urmareasca in ultima saptamana stirile externe si-a putut spune "a inceput in Iran" si a comentat cu avizatii, care trebuie sa fi confirmat "fara indoiala, a inceput in Iran". In aparenta, businessul as usual, vorba americanului: proteste de strada ale tinerilor la Teheran, arestarile in mediile diasporei iraniene din Franta si o reuniune a guvernatorilor din Agentia Internationala pentru Energie Atomica. In fapt, business deloc as usual, ci mult peste asta.
O privire mai atenta descopera un scenariu deja consacrat: acuze, dezmintiri, sesizari ale organismelor internationale, dispute, tensiune, escaladarea tensiunii, apogeul tensiunii, schimbare de regim. Administratia Bush s-a angajat intr-unul dintre cele mai sensibile si mai ambitioase proiecte strategice gandite vreodata de o presedintie americana. Daca va fi pus in aplicare, el va aduce in lume schimbari de o magnitudine comparabila cu cele de dupa caderea Cortinei de Fier sau deschiderea regimului comunist din China, in anii 70. Inviorata de rezultatele obtinute in Irak, Casa Alba isi continua traseul pe "axa raului" si se pregateste intens pentru o schimbare de regim in Iran. Lovind direct in aceasta tinta, SUA vor obtine, prin ricoseu, alte doua victorii. Poe langa Iran va fi lovita si Coreea de Nord, al carei program nuclear se bazeaza pe sprijinul Teheranului. La randul ei, China va ramane fara principala piata de desfacere pentru materiale folosit ein industria nucleara.
Desi asdemanatoare, exista totusi deosebiri majore intre scenariul irakian si cel ce urmeaza probabil sa fie aplicat in Iran. Mai intai, impotriva regimului de la Teheran exista deja dovezi ca se pregateste sa fabrice bomba atomica. Nu degeaba cei 32 de guvernatori ai Agentiei Internationale pentru Energie Atomica au cerut saptamana asta Iranului sa semneze de urgenta un protocol aditional al Tratatului de Neproliferare Nucleara, care ar sili regimul de la Teheran sa accepte vizite inopinate la uzinele nucleare. Se stie ca in acest moment Iranul construieste o uzina atomica pentru uz civil, numai ca inspectorii AIEA au aflat ca nu toate materialele importate de iranieni in cadrul acestui program au fost declarate. Mai mult decat atat, in orasul Natanz exista, se pare, o uzina in care se produce uraniu imbogatit, iar la Arak se farica apa grea. Sute de lucratori robotesc in aceste doua uzine, ingropate adanc in pamant. Alte doua locuri suspecte au fost descoperite de serviciile secrete occidentale nu departe de Teheran.
Prin urmare, o a doua deosebire de scenariul irakian este faptul ca, de aceasta data, comunitatea internationala va fi probabil unita in procesul de dezarmare a Iranului. Deja presiunile facute asupra regimului de la Teheran sunt imense si putini dau sanse de scapare actualei conduceri, fie ca e vorba despre presedintele Katami, reformist dar prea slab pentru gustul Occidentului, fie ca e vorba despre ayatollahul Khamenei si clerul sau.
Se zvoneste ca, ingrijorati de ceea ce li se pregateste, iranienii sunt dispusi sa faca anumite concesii Statelor Unite, asa cum s-a intamplat si in recentul razboi din Golf, cand au acceptat sa nu intre cu trupe in Irak si sa puna o vorba buna americanilor pe langa comunitatea siita din sudul tarii. Se pare ca datorita ajutorului iranian au reusit trupele aliate sa cucereasca orasele Basra si peninsula Fao. La Pentagon exista insa temerea ca Teheranul va trage de timp ca sa-si definitiveze programul de inarmare nucleara si sa poata discuta de pe alte pozitii cu Statele Unite. Pentru Administratia Bush insa, miza este mult prea mare. Odata inlaturat Iranul din cale, americanii vor tine sub control nu numai Orientul Mijlociu, zona Caucazului si Asia Centrala, dar si imensele zacaminte de petrol din Marea Caspica.
Casa Alba nu face un secret din intentiile sale de a schimba regimul iranian. Ce nu s-a hotarat inca este cum se va intampla. Ca si in cazul Irakului, la Pentagon exista doua curente de opinie: un grup militeaza pentru o interventie militara, iar cealalta prefera diplomatia sau rasturnarea din interior a regimului, dar cu sprijin extern. Ultima varianta e mai plauzibila, din cel putin doua motive. Mai intai, Iranul dispune de o forta militara incomparabila cu aceea a Irakului si are si o populatie de trei ori mai numeroasa. In al doilea rand, o noua inflamare a sentimentelor anti-americane si anti-occidentale ar fi contraproductiva in contextul razboiului declarat terorismului, in care fiecare mana de ajutor conteaza.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
