Acum, la inceput de an, rata de schimb leu-euro ne da dureri de cap. Necazul e ca nu doar economia se vede hartuita de migrene, ci si o buna parte a populatiei . Mai exact, marea masa a clientelei bancare ce s-a repezit sa faca imprumuturi in valuta, desi are venituri in lei. Iar luna de luna, in clipa scadentei, scrasnind din dinti numara mai multi lei la casieriile bancilor pentru a acoperi rata, dobanda si comisioanele.
Daca si in acest an am fi avut, ca in anii precedenti, din 2000 si pana in 2008, fara nicio intrerupere, o crestere economica mare, intre 6 si 8 la suta, insotita de dezinflatie, de o productivitate a muncii relativ ridicata si de somaj in scadere, fara indoiala ca tabloul pietei valutare ar fi aratat cu totul altfel. Si nici populatia, nici intreprinderile importatoare nu s-ar mai fi plans ca au de suferit din cauza riscului valutar. Dar indicatorii din anii trecuti nu s-au mai repetat in 2009. Criza financiara globala este cauza multora dintre necazurile cu care Romania se confrunta in acest an. Criza si restantele noastre in planul reformelor economice.
Am fi avut nevoie ca de aer, in 2009, de o crestere economica de 7 sau de 8%. O astfel de tinta se dovedeste a fi insa de neatins. Ne este clar, la inceputul acestui an, ca nu avem motive sa ravnim la un PIB atat de mare. Chiar si Ministerul Finantelor, in prognoza facuta pentru buget, a coborat proiectia PIB-ului in jur de 3%. Comisia Europeana insa, cu un pesimism ceva mai pregnant, vede un PIB sub 2%. Si cum bugetul se construieste pe trei piloni - PIB, inflatie si curs de schimb - incepem sa ne convingem ca o crestere economica atat de joasa ne va duce inevitabil la o reducere a incasarilor bugetare, cu deosebire a celor din impozitele pe profit si din taxa pe valoare adaugata. Diferenta ar putea fi acoperita din venituri suplimentare obtinute prin cresterea fiscalitatii. Dar multe companii, indeosebi din industrie, isi intorc buzunarele pe dos ca sa vada si Ministerul Finantelor ca sunt goale. Cu ce sa plateasca?
Mai greu e pentru companiile statului, care s-au obisnuit sa intinda mana la buget ori de cate ori le-a fost greu. Asa au supravietuit ani in sir. Acum insa nu mai merge. Pe de o parte, Comisia Europeana e cu ochii pe noi. Pe de alta parte, bugetul are multe probleme, iar in acest an prioritare vor fi investitiile in infrastructura. Probabil ca statul, proprietarul acestor companii, se va grabi sa le someze: ori se vor adapta concurentei si competitivitatii, ori vor da piept cu falimentul.
E bine totusi ca nu vom avea un PIB cu semnul minus. Ceea ce inseamna ca nu intram in recesiune. Dar Romaniei nu ii trebuie un PIB cu plus si atat. Ii trebuie un PIB care sa exprime plusuri cantitative, chiar daca minime in acest an, bazate pe o noua calitate. Solutia este grabirea restructurarii. Pana atunci problemele greu de rezolvat pe de o parte, necunoscutele si incertitudinile din economie pe de alta parte creeaza o presiune puternica si fac sa dea in clocot cazanul in care se pregateste valoarea adaugata. Cursul de schimb e o supapa care se deschide ori de cate ori se inregistreaza astfel de presiuni. Se produc binevenite evacuari, care slabesc presiunea in cazan. In astfel de conditii, este in firea lucrurilor ca rata de schimb leu-euro sa se inscrie pe curbe care nu convin nici economiei, nici populatiei. Important este insa ca piata valutara spune adevarul. Si ca avem un curs de schimb care floteaza liber, chiar daca sub control.
Mai este insa si un alt aspect. E inceput de an si toti jucatorii care opereaza pe piata noastra valutara – bancile, companiile, investitorii institutionali sau individuali, persoanele fizice – incearca sa se pozitioneze cat mai bine cu putinta. Statistica ne arata ca an de an, dupa astfel de confruntari pentru pozitii cat mai bune, dupa un urcus grabit pretul valutei incepe sa se reaseze. Probabil ca si in acest an, cu toate problemele pe care le intampina economia sub impactul crizei globale, vom intalni o tentativa a leului de recucerire a cotelor pierdute. In niciun caz insa formulele pe care le auzim deseori - "depreciere drastica a leului"; "cadere dramatica a monedei nationale"; "leul si-a pierdut busola" - nu corespund realitatii. Sunt formule improprii. Confruntarea leu-euro pe piata valutara e un film de lung metraj. Chiar un serial cu mai multe episoade. O critica realista a filmului nu se poate opri la un singur episod, cel din ianuarie, pentru a trage concluzii pentru un an intreg. Or, toata agitatia din aceste zile, produsa in jurul cursului de schimb, scoate in fata concluzii care vor fi cu siguranta infirmate de secventele urmatoare. Sa nu ne pierdem rabdarea.
- Continuare miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
