Cele mai autorizate doua voci ale statului au apreciat recent ca participarea la vot in alegerile locale a fost solida, inscriindu-se chiar in feelingul european, sceptic fata de acest gen de activitati.
Trecand peste faptul ca este cam in afara logicii sa compari motivele pentru care nu merg la vot vecinii de continent cu cele ale romanilor - traim in lumi diferite si avem angoase diferite - se poate spune ca 54% este onorabil.
Problema este ca 54% reprezinta o medie, deci in multe zone prezenta la vot a fost cam firava, daca nu anemica. Exprimarea votului este un drept constitutional insa, se vede, ca dupa atata domnie a autoritarismului ar fi trebuit ca legea fundamentala sa prevada si obligativitatea sa.
Am auzit spunandu-se ca, in acest context putin incurajator din punctul de vedere al spiritului civic, partidul de guvernamant a castigat cam sapte sute de mii de voturi fata de alegerile anterioare.
Le-a castigat, dar este greu de crezut ca le-a luat de la nehotarati. Pentru ca jocul cifrelor arata ca jumatatea absenta aproape coincide cu potentialii nehotarati si cu aceia care au zis "nu" din prima. Campania electorala nu i-a convins nici pe unii, nici pe altii. I-a convins pe cei care aveau deja o optiune si au schimbat-o, fie din convingeri intime, fie cu ajutorul unor influente exterioare.
Atitudinea aceptata, sau indusa este de nepasare fata de Marele Absent. Adica un raspuns cu aceeasi moneda. Aici suntem chiar europeni. In democratiile exersate, de absenteisti se intereseaza doar marile institute de sondare ale opiniei publice, sociologii hotarati sa despice firul in cat mai multe parti, politologii din categoria celor mai putin fascinati de a croi strategii din scobitori si solnite pe fata de masa a vreunui restaurant.
Am auzit recent, la un post de radio cu mari pretentii ca, daca s-ar incerca o sondare a absenteistilor, s-ar dovedi ca si ei - in ideea ca s-ar decide - ar urma curentul general. Nimic mai fals. Indecizia si negativismul sunt tocmai forme de protest fata de curentul general.
Suntem inaintea turului doi al scutinului pentru locale, iar liderii politici sunt constienti ca in 20 iunie nu va fi o prezenta la vot superioara celei din 6 ale lunii.
Practica a dovedit ca in turul doi merg la vot militantii consecventi ai partidelor - asa-zisul nucleu dur - si dincolo de acest regiment disciplinat urmeaza o dezordine de carnaval.
Cel mai expus ramane partidul care are prima sansa. Tentatia votantilor sai de a trece in familia Marelui Absent este mai mare, pentru ca si presiunile sunt mai mari: campania electorala mai agresiva, sau dimpotriva o tacere derutanta, indicatiile explicite de a vota cu o formatiune prietena doar de conjunctura sau chiar suficienta prin care ti se da de inteles ca tot "ai nostri" castiga.
Marele Absent poate, in schimb, face cu ochiul "sparing partner"-ului vedetei, intrucat locul doi ii place si partidul cu sansa secunda se potriveste cu gustul sau de a merge impotriva curentului. Important este ca "medaliatul cu argint" - temporar - sa lanseze mesajele de rigoare catre electorat si asta se intampla daca sti psihologia maselor si esti posesor de bun-simt.
In sfarsit, exista situatia particulara a formatiunilor mici, carora li s-a inoculat ideea ca sunt indispensabile. Li se acorda atentia cuvenita unei starlete si gloria lor va fi pe masura. Una dintre "blonde" este un partid candva bine situat, dar pe care giumbuslucurile transformiste ale liderului sau l-au impins pe pragul din care ar putea sa cada in bratele Marelui Absent.
Il privesc cu intelegere pe Marele Absent, dar n-as putea spune ca-mi este simpatic: este un personaj cu o mie de fete, imprevizibil, a carui esenta trista este nepasarea fata de binele sau raul public.
Indira Crasnea este jurnalist la agentia de presa MEDIAFAX.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
