Presa a relatat zilele trecute ca inspectorii Consiliului Concurentei (CC) au demarat o serie de controale inopinate la o parte dintre actorii de pe piata pensiilor private obligatorii (pilonul II), fapt confirmat de oficialii institutiei mentionate printr-un comunicat de presa.
Conform comunicatului, investigatia are ca obiect posibila incalcare a Legii concurentei in ceea ce priveste nivelul comisionului lunar de 2,5% practicat de administratorii de fonduri de pensii autorizati in pilonul II si a fost demarata in urma unor sesizari "externe" Consiliului. Cu alte cuvinte, demersul a fost lansat in urma unor reclamatii primite din exterior.
Prevederile Legii concurentei, atat in Romania, cat si la nivelul Uniunii Europene, sunt foarte clare. Ele interzic intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici ori asociatiile de agenti economici, orice decizii luate de asociatiile de agenti economici, care au ca obiect sau ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca.
Iata de ce, pe buna dreptate, Consiliul Concurentei - sezizat "extern" - a fost obligat sa actioneze. In ce a constat concret sesizarea? In "posibila intelegere intre companiile implicate" sa practice comisionul maximal de 2,5% din contributiile virate.
Pentru o analiza "tot externa" a acestei acuzatii sau mai degraba a motivatiilor unui astfel de demers ilegal trebuie amintite cateva lucruri.
In primul rand, in momentul elaborarii legislatiei fondurilor de pensii administrate privat (pilonul II) au fost dezbateri serioase in privinta introducerii unui plafon pentru comisionul din contributia participantului. Unii au sustinut si au reusit sa introduca in legea aprobata acest plafon de 2,5%, motivatia lor fiind aceea ca trebuie limitata posibilitatea companiilor de administrare sa creasca nejustificat aceste comisioane, practic nelegate de performanta administratorului, ci numai de capacitatea de atragere a unui numar cat mai mare de participanti. Altii au sustinut ideea, neacceptata intr-o economie de piata imatura precum cea a Romaniei, sa fie lasata stabilirea acestui tip de comision la decizia pietei, cu alte cuvinte, ca efect al cererii si ofertei.
In al doilea rand, chiar in finalul aprobarii parlamentare asupra legislatiei acestor tipuri de pensii administrate privat, la cererea (sau influenta) unora dintre confederatiile sindicale interesate, acest tip de comision a fost asezat la un nivel mult mai jos decat cel practicat in toate celelalte tari cu sisteme de pensii obligatorii.
Comentand aceasta situatie, putem spune ca ar fi de neinteles o intelegere apriori privind practicarea aceluiasi comision de 2,5% de toti cei 18 administratori autorizati, cu atat mai mult ca legea le permite aceasta valoare tuturor. Din practica internationala, se poate demonstra ca, in toate tarile care au introdus astfel de sisteme de pensii obligatorii administrate privat, acest comision a fost stabilit maximal prin lege si, cel putin in primii ani de functionare a sistemului, a fost practicat identic de toti administratorii.
Acest lucru era previzibil si la noi, fara nici un fel de intelegere prealabila. Era mult mai plauzibil sa se intample o intelegere intre administratori privind acest comision, in situatia in care legea nu ar fi prevazut acest plafon. Sigur, dupa 2-3 ani de functionare, cand administratorii vor fi nevoiti
sa-si pastreze prin performanta participantii, nivelul comisionului devine important, dar in sensul diminuarii. Abia atunci ar fi posibil sa existe incercari de intelegeri care sa conduca la pastrarea cat mai sus a acestui comision.
Pana atunci insa, ar fi interesant de analizat de ce aceasta problema, aparent fara temei, a fost sesizata Consiliului Concurentei de o sursa "externa" la acest moment si nu inainte de inceperea campaniei de aderare sau, dupa ce aceasta se termina si incepeau colectarile efective? Parerea mea este ca cei care au sesizat se afla intr-o situatie neplacuta din punctul de vedere al numarului de participanti care au aderat la fondul pe care il reprezinta (nici nu mai sunt sanse mari pana la sfarsitul campaniei sa adune mai multi aderenti).
Aceasta banuiala imi este intarita de doua demersuri ale unor potentiali "reclamanti" si anume: incercari anterioare de a implica justitia in demersul comercial de aderare a participantilor la sistem si, nu in ultimul rand, la modalitatea in care Consiliul Concurentei a abordat unii administratori, nu pe toti si, ciudat, pe toti cei din varful topului aderarilor, dar si unii din coada acestui top (eventuali autodenuntatori).
Ar mai fi de spus faptul, pe care il voi comenta cu alta ocazie, ca rolul Consiliului Concurentei s-ar putea constitui intr-un suport al Comisiei de Supraveghere a Sistemului Pensiilor Private, in demersul legal al acesteia sa asigure o concurenta loiala pe o piata in care concentrarea este foarte ridicata (ca si in alte tari din Uniunea Europeana).
Incercand un final pozitiv, personal cred ca interventia Consiliului Concurentei este un lucru normal intr-o economie de piata functionala, ca nu va avea efecte notabile directe in acest moment, dar ca atrage atentia administratorilor nou formati sa respecte in viitor reglementarile legale privind concurenta. Cu alte cuvinte putem spune ca, pentru participantii la sistemul de pensii private a aparut efectiv a 12-a plasa de siguranta - Consiliul Concurentei.
Mihai Seitan este expert in pensii private, fost presedinte al Casei Nationale de Pensii si Asigurari Sociale (CNPAS) si actual director general al brokerului de pensii private FinCoP
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
