"Chief, va fi dezastru, o să vezi!", îmi spunea la un eveniment din 2008 un coleg mai experimentat pe care probabil l-aţi recunoscut. De la "înălţimea" celor 23 de ani pe care îi aveam la vremea respectivă, zâmbeam şi dădeam din cap neîncrezător în spusele sale, la finalul unui an cu creştere economică de peste 7%.
La Gala ZF, publicaţie care împlinea atunci zece ani, erau prezenţi, în frunte cu guvernatorul Mugur Isărescu, cei mai puternici oameni de afaceri români, precum Ion Ţiriac sau Dinu Patriciu, şefii celor mai mari bănci, dar şi de companii, doamnele Mariana Gheorghe (OMV Petrom) şi Liliana Solomon (Vodafone) fiind şi ele prezente.
Toată lumea sărbătorea un an de excepţie, în care afacerile creşteau chiar mai mult decât economia, iar bancherii luau bonusuri record pentru finanţările acordate. Şampania curgea, iar îndemnurile "oficiale" erau să o luăm mai încet cu criza pe scări.
Dar apoi tot balul s-a sfârşit! 2009 a fost un an în care economia a dat înapoi tot ce câştigase în anul precedent, noi, ziariştii, a trebuit să învăţăm cu ce se mănâncă legea insolvenţei, iar la galele ZF zâmbetele erau mai puţine, figurile mai încruntate.
Am supravieţuit însă acelui an, cum am supravieţuit şi lui 2010, care a fost de asemenea de recesiune, iar acum, când încheiem un an de creştere, parcă nu mai ştim să ne bucurăm. Economia dă cu plus, iar Steaua a reuşit să se califice din nou în primăvara europeană fotbalistică după cinci ani, dar parcă sentimentul este acelaşi: o bucurie reţinută, poate inexplicabilă.
"Hai să mergem să luăm câteva baxuri de făină şi zahăr", a fost sentimentul care m-a încercat recent, urmărind o serie de reportaje despre al Doilea Război Mondial.
Acelea au fost marile tragedii ale lumii pe care însă doar părinţii sau bunicii noştri le-au trăit. Perioade în care nimănui nu îi păsa de evoluţia economiei, atâta timp cât mâncarea era raţionalizată la câteva felii de pâine. Toate îţi par mai gustoase după ce urmăreşti o asemenea tragedie sau îl citeşti pe Darie, cel desculţ, cum culege struguri pe stomacul gol, cu botniţă la gură.
Atâta timp cât nu uiţi de unde ai plecat, doi sau trei ani de criză economică nu reprezintă o tragedie.
Capul sus, fiecare să încerce să-şi facă treaba cât mai bine acolo unde este, că aşteptând doar deciziile Guvernului sau ale liderilor de la Bruxelles, s-ar putea să ajungem să nu recunoaştem nici ieşirea din criză.
Lucrurile făcute bine însă, la care ştii că ai pus osul, îţi aduc în schimb o bucurie şi o satisfacţie pe care de asemenea nu ţi-o poţi explica. Lumea merge înainte, iar acest lucru depinde doar de noi şi de fiecare în parte.
Cristi Moga este redactor ZF / companii
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
