Sorin Pâslaru a lansat în ultimul număr al ZF o provocare pentru politicieni: "Să fie spus pe şleau: trebuie să se împrumute România să garanteze/preia sucursalele băncilor elene sau care vor mai fi la vânzare pentru că nu mai pot fi susţinute de băncile lor mamă sau nu?".
Întrebarea necesită un răspuns ferm nu numai din partea politicienilor, dar şi a oamenilor de afaceri.
În cadrul conferinţelor AOAR ţinute în ultimele luni în opt oraşe mari ale României, am fost surprins să constat exacerbarea unui anume spirit "patriotic" conform căruia "acum ar fi momentul să avem şi noi băncile noastre româneşti care să finanţeze în sfârşit businessul românesc". Am regăsit aceeaşi temă în discuţiile cu politicieni cărora instinctul le spune că aceasta ar putea deveni o platformă de succes la public, care le-ar putea aduce voturi.
Criza ne-a făcut să simţim că excesul de privatizare cu capital străin în sistemul bancar românesc pune probleme de securitate naţională - în sensul că am devenit dependenţi de deciziile băncilor naţionale ale ţărilor cu bănci ale căror filiale acţionează în România.
În context, Wall Street Jounal constata zilele trecute că "Ţările din Europa de Est trebuie să încurajeze băncile locale, iar acolo unde nu există ar putea fi nevoite să le creeze de la zero, pentru a avea o alternativă la finanţarea oferită de băncile străine".
Deci există şi o problemă obiectivă care trebuie rezolvată.
Suntem într-o situaţie în care, într-o perioadă electorală, există riscul ca emoţiile să fie manipulate pentru rezolvarea problemelor altora pe banii României. "Avem un grad foarte redus de îndatorare în raport cu multe ţări, deci avem cu ce să cumpărăm nişte filiale de bănci străine", pare să fie opţiunea.
Prima întrebare pe care mi-aş pune-o este: cum de a rămas statul român singurul cumpărător pentru aceste bănci? Nu am văzut niciun interes exprimat din partea celorlalte bănci străine din RomÂnia sau a instituţiilor financiare internaţionale prezente în ţară să preia aceste filiale.
Astfel de instituţii nu aşteaptă să fie întrebate, intuiesc oportunităţile cu mult timp înainte şi se poziţionează pentru negocieri. Acum ele par să evite subiectul.
A doua întrebare este de ce nu ne concentrăm să capitalizăm CEC-ul?, dacă există atâta apetenţă pentru a crea alternativa la finanţarea oferită de băncile străine.
Nu am reuşit până acum pentru că sa considerat ajutor de stat şi pentru că nu ştim să negociem astfel de aplicaţii cu autorităţile europene. De ce în contextul crizei şi al nevoii de încurajare a băncilor locale nu reluăm această temă? Aceasta cu atât mai mult cu cât viitorul va fi al băncilor de genul CEC-ului (şi nu de genul filialelor băncilor greceşti care s-au bazat pe capitaluri de la banca-mamă) cu reţea de retail foarte extinsă care pot asigura mobilizarea econo miilor romÂnilor.
Nu cred că trebuie făcute comentarii în plus asupra stupidităţii reprezentate de iluzia că odată capitalizat, CEC-ul va oferi condiţii mai bune antreprenorilor români decât condiţiile oferite de băncile străine care acţionează pe aceeaşi piaţă.
CEC-ul trebuie să opereze şi va acţiona numai în condiţii de piaţă.
Dan Pascariu, preşedintele Consiliului de Supraveghere al UniCredit Ţiriac Bank, o voce cu multă autoritate şi experienţă în domeniul bancar, spunea că statul român nu are bani nici să creeze şi nici să cumpere o bancă mare care să conteze pe piaţă.
Cu atât mai mult ar fi păcat ca statul să risipească cumpărând bănci mici şi să nu dezvolte profesionist o construcţie deja începută: CECul.
Horia Ciorcilă, capitalistul român care şi-a asumat cu succes dezvoltarea unei bănci româneşti, declara recent pentru ZF: "Dezvoltarea unor bănci locale ar fi bună, dar nu cred că se mai poate, pentru că nu văd niciun apetit din partea antreprenorilor din România sau din Bulgaria sau din altă ţară din regiune pentru înfiinţarea de bănci.
Asta din cauză că dintre băncile existente doar câteva dintre cele mari sunt profitabile, iar restul nu sunt şi nici nu pot fi în următorii ani. În schimb, băncile sunt cele mai atacate în acest moment, având o imagine negativă în opinia publică".
Trebuie ascultată vocea specialiştilor români şi acceptat că mai ales în prezent băncile cu capital local nu trebuie să fie un subiect emoţional, folosit de politicienii locali sau străini care manipulează instincte naţionaliste sau patriotice în interes propriu.
Există în schimb destule teme prin care politicienii îşi pot dovedi patriotismul legat de mobilizarea banilor româneşti şi cu care probabil ar putea acumula voturi.
Aş cita între multe alte exemple: - situaţia garanţiilor de stat care printr-o stranie consecvenţă (care ţine de modul cum au fost redactate procedurile de acordare), în covârşitoarea majoritate, merg spre firmele multi naţionale şi - situaţia fondurilor de pensii care au dreptul să investească în străinătate banii colectaţi în România (polonezii au obţinut dreptul de a investi numai în Polonia, ungurii fiind mult mai radicali).
Îi provocăm pe cei interesaţi la dezbateri pe această temă în cadrul "Centrului de consiliere şi asistenţă în afaceri" (consiliere@gandestepro fitabil.ro) care se bazează pe expertiza celor mai de success oameni de afaceri români.
Aşa cum spuneam într-un număr precedent al ZF, sperăm să funcţioneze ca un număr pentru apeluri de urgenţă - un fel de 112 - pentru mediul de afaceri.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
