Pentru cei care-si alunga plictisul butonand de zor la telecomanda, "aia" cu Codurile sunt niste oameni cu tricouri negre trase peste hainele de toate zilele, calatori pe la toate usile mai-marilor zilei si carora prezidentul Basescu le-a tras un fel de perdaf, pentru ca ca nu ar fi venit la domnia-sa cu lectiile facute. Asa s-a vazut cat timp jurnalistii care consemnau momentul in Deal au fost ingaduiti sa asiste.
Pentru cei care sunt la carma trebilor unei tari atat de derutate si prea des incercate "aia" cu Codurile sunt dintr-un lung sir de oameni care cer. De obicei, cer bani si o minima siguranta a zilei de maine. Cand vin unii ce vor ca un moft numit principii sa fie respectat in sinea celor care-i asculta poate se naste un fel de nedumerire. Sau poate un calcul: ce-am putea castiga de pe urma lor? Doar suntem intr-o pacatoasa perioada electorala, saturata pana la ingretosare de politica.
Pentru cei care imbraca mai mult sau mai putin hotarat tricourile negre, unii nefiind obisnuiti la o uniformitate, chiar temporara, intr-o vreme ce te obliga sa te retragi in egoismul caldut dindaratul gardurilor inalte ale intereselor imediate, este insa vorba de apararea unei cauze bune.
Cauza buna sunt niste legi. Nu orice fel de legi. Legi care nevazut ne vor influenta vietile. Si despre care am fi vrut sa aflam intr-un fel eliberat de misterul eliberat din retortele facerii lor. Patru coduri juridice, o suma de reguli facute pentru doua-trei generatii, au ajuns la Parlament dinspre Guvern
intr-o clandestinitate nemeritata. Lipsite de ceea ce se numeste dezbatere publica. Considerata, se vede, o paranteza usor de eliminat din text, o dantela buna de lasat sa se ingalbeneasca in sertar.
Dupa cum o paranteza usor de parcurs a fost considerata de unii si interventia organizatiilor civice. Atitudine venita in mare dintr-o puternica prejudecata: marile legi sunt binecuvantate exclusiv de soboare juridice zavorate in turnuri de fildes si ce iese de acolo este axiomatic, sacrosant. Nu se pune ceva la indoiala, cum au iesit de pe portile imparatesti, asa trebuie sa intre in viata de toate zilele.
Asemenea narav ma indeamna sa fac o scurta consideratie asupra genului proxim al problemei: legiferarea in stil romanesc. Nu este cineva in habitatul numit Romania care sa nu se fi plans macat o data si pe buna dreptate de felul in care se fac legile in "land of choice".
De la cei care le descopera bizareriile accidental la oamenii care isi cauta dreptatea prin tribunale, la afaceristii "pe bune", nevrozati ca nu-si pot face planuri dupa reguli nici macar in avans cu un trimestru, peste noapte sarindu-le in brate felurite modificari si ordonante ca iepurasii din jobenul scamatorului.
Intorcandu-ma la cele prezente, felul in care au explodat codurile nu face exceptie de la asemenea prestidigitatii. Si daca s-a intamplat cu aceste legi "monumente", recidive vor fi si de acum incolo. Precedentul s-a format cu brio.
Daca politica "faptului implinit" s-a aplicat cu succes la coduri, se poate intampla oricand va fi vorba de legi importante, mai ales sub pretextul ca la timpuri grele sfeteriselile sunt usor trecute cu vederea. Mai ales in conditiile existentei unui Parlament diletant, in care acea cumplita majoritate de 70 la suta permite prea rar celor care mai si gandesc de doua ori luxul de a spune si "nu".
Si totusi a aparut si un precedent "alb" din lupta "oamenilor in negru". Dupa multi ani, ceea ce indeobste numim "societatea civila" s-a aliniat in spatele unui deziderat. Dincolo de inerentele orgolii si parti-pris-uri, organizatii foarte diferite au gasit un limbaj comun. Si pare a exista o determinare ca aceasta coalitie sa se mentina si dupa ce lupta pentru coduri se va fi incheiat.
Poate este si o buna pledoarie pentru reconsiderarea notiunii de lobby.
Bineinteles ca din peisaj nu pot lipsi cartitorii. Cei gata oricand sa spuna (si gandesc) ca si in cele mai nobile cauze isi baga fitilul niscaiva interese politice. Dar ce ne-am face fara contestatari ?
"Oamenii negri" si codurile sunt o experienta din care, dupa incheiere, se pot trage si insusi invataminte. Cu un pic de intelepciune le-ar fi de folos beligerantilor, intrucat mai sunt si "incaierari" terminate in avantaj reciproc.
Indira Crasnea este redactor-sef adjunct al Agentiei Mediafax si presedinte al Clubului Roman de Presa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
