Noi trăim într-o realitate de care nu putem să facem abstracţie.Pentru că două linii merg mereu împreună. Linia dobânzii depolitică monetară a BNR şi linia inflaţiei.
Atâta vreme cât inflaţia continuă să fie mare, BNR nu-şi poatepermite să scadă dobânda-cheie. Când vom avea dobânzi mici, vaînsemna că am rezolvat multe lucruri importante din economie, că aînceput relansarea. Dar acum noi nu suntem într-un moment derelansare. Suntem într-un moment de terapie.
Era de aşteptat, aşadar, ca în condiţiile în care inflaţia anuală aurcat în loc să coboare - ajungând la 7,77 la sută: cea mai mareinflaţie din Uniunea Europeană - Banca Naţională să decidămenţinerea ratei dobânzii de politică monetară la 6,25 la sută. Aşacum s-a precizat în comunicatul de marţi, se simte încă nevoia uneiancorări ferme a anticipaţiilor inflaţioniste. Mai ales că, înunele cercuri politice, chiar şi în cercurile unor economişti, seaud voci care spun că… România ar avea nevoie de mai multăinflaţie. Alte voci, deşi nu pledează pentru inflaţie, cer totuşiun deficit bugetar mai consistent, ceea ce ar însemna totinflaţie.
Nu sunt puţini cei ce cred că fără inflaţie PIB-ul nu poate săcrească şi nici investiţiile nu au din ce să se înfrupte. Maicirculă şi o altă teorie, care alimentează teama că va exploda şimai puternic şomajul dacă nu se va da drumul la inflaţie. Teoriivechi, neconfirmate de timp, extrase din cărţi deja depăşite.
La polul opus, în schimb, se situează marea masă a celor cărora leeste frică de inflaţie. Băncile se uită la inflaţia anuală şi, dacăvăd că urcă, aşa cum s-a întâmplat în august şi în septembrie,încep să se teamă că dobânzile la creditele în lei ar putea devenireal-negative. Populaţia care economiseşte, în acelaşi timp, seuită tot la inflaţia anuală în creştere şi îşi manifestă teama cădepozitele din bănci ar putea fi şi ele remunerate cu dobânzireal-negative. Adică sub cifrele care exprimă nivelul anual alcreşterii preţurilor. Chiar dacă şi băncile, şi clienţii socotescgreşit, pentru că dobânda e legată de 12 luni viitoare, în timp ceinflaţia la care se raportează e calculată pe 12 luni trecute,problema rămâne pe rol. Fiindcă nu doar inflaţia, ci şi frica deinflaţie răreşte în bună măsură clientela magazinelor. Aşa a fostîn 2009, aşa se petrec lucrurile şi în acest an, în condiţiile uneirecesiuni prelungite. În consecinţă, cifrele de afaceri înunităţile ce fac comerţ cu amănuntul sunt lovite dur.
Şi cursul se uită la inflaţie. Prin lege, Banca Naţională are unsingur obiectiv: stabilitatea preţurilor. Atât şi nimic altceva.Dar pentru politica monetară o privire largă este inevitabilă.Aşadar, Banca Naţională se războieşte cu inflaţia, dar nu-şi poatepermite să scape din priviri cursul de schimb. Pentru că douăîntrebări rămân în actualitate: 1) la ce s-ar ajunge fără un cursrezonabil într-o economie care nu funcţionează încă bine şi nu dărezultatele aşteptate când apar deficite mari? sau 2) ce s-arîntâmpla în economie când în companii proliferează lipsa deeficienţă şi indisciplina financiară? Desigur, inflaţia şi-ar facede cap, antrenând şi cursul în "jocul" ei. Aşa că orice mişcări arface banca centrală, pe o piaţă ori alta, ţinta tot inflaţia este.Dar măsurile luate de BNR împotriva inflaţiei se cer a fi cuplatecu politici active, fiscale şi salariale. Şi cu acţiuni energice derestructurare.
Fără îndoială că în sistemul nostru de preţuri acţionează şi o undăde şoc, care îşi are rădăcinile în criza globală şi în recesiuneainternă. Iar războiul psihologic pentru preţuri interne întunecămulte judecăţi, zgomotul inflaţionist fiind dovada cea maiconcludentă. Aşa că în bătălia cu inflaţia, după ce am pus punct,încheind o etapă, o luăm de la capăt. Iată principalul motiv pentrucare, în acest moment, piaţa dezbaterilor publice legate deinflaţie e agitată. Există nervi, se ţes intrigi, se spun poveşti,toate pe fondul unor încercări interesate de a face profit dinpreţuri ceva mai mari.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
