Încă din 2011 am constatat în unele comentarii privind România teza că anul următor, că perioada electorală, va consemna o relaxare a execuţiei bugetare.
O astfel de teză nu este lipsită de sens în circumstanţe influenţate de ciclul electoral în mod decisiv. Dar, într-o ţară în care deficitul structural al bugetului public ajunsese la cca 8% din PIB în 2008 şi căreia, după izbucnirea crizei financiare în Europa, datoria publică îi "exploda", consolidarea bugetară (fiscală) nu putea întârzia şi nici nu se putea termina în 2011.
Se poate chiar susţine că pasul de consolidare a fost prea mare, ceea ce remarcă şi o evaluare a FMI în martie acest an. La finele lui 2011 deficitul structural al bugetului public scăzuse la aproximativ 3% din PIB (chiar dacă măsurarea comportă discuţii).
Acordul preventiv încheiat cu FMI, BM şi Comisia Europeană (UE) prevede o continuare a consolidării bugetare; pentru 2012 se menţiona un deficit de 1,9% potrivit metodologiei FMI (pe cash).
Merită să fac câteva observaţii definiţionale. Astfel, o consolidare bugetară nu este identică cu una fiscală deoarece priveşte ambele laturi ale bugetului public. Astfel, o consolidare bugetară (o echilibrare a bugetului) poate coabita cu o relaxare fiscală (adică diminuare a fiscalităţii) dacă se operează şi pe latura cheltuielilor astfel încât echilibrul bugetar să nu fie afectat negativ.
Consolidarea bugetară din România în ultimii ani a inclus tăiere de cheltuieli permanente (cu salariile mai ales) şi creştere de fiscalitate, mai ales prin suirea TVA. Consolidarea bugetară trebuie să ţină cont de restricţii, între care existenţa unui prag sub care cheltuielile nu pot coborî fără a lovi funcţionarea instituţiilor, producţia de bunuri publice vitale.
În 2012 consolidarea bugetară va continua fără a se modifica filosofia fiscală, fără a se umbla la impozitele de bază. Această consolidare implică, în esenţă, ajustări importante de cheltuieli. Dacă deficitul pe cash al bugetului public a fost în jur de 4,2% în 2011, în acest an ar urma să se diminueze cu cca două procente din PIB - ceea ce este o corecţie bugetară de amploare şi care se va vedea în scăderea deficitului structural al bugetului.
Revenirea la nivelul nominal al salariilor bugetare din iunie 2010 şi returnarea CASS pensionarilor (ca efect al deciziei Curţii Constituţionale) sunt gradualizate în aşa fel încât să nu ducă la un deficit mai mare de 2,25-2,3% din PIB în acest an. Poate că unii văd mărirea ţintei de deficit de la 1,9 la 2,2% drept "relaxare", dar această interpretare este ridicolă; comparaţia trebuie făcută cu deficitul din 2011.
Nici vorbă deci de relaxare bugetară cum susţin unii analişti. Drept este că "reparaţiile" pe partea de venituri vor afecta bugetul pe 2013, mai ales că vor fi cifre anualizate. Şi ar mai putea interveni şi modificări de fiscalitate. Dar aceste schimbări, dacă vor avea loc, trebuie să fie însoţite de studii de impact foarte serioase, care să nu erodeze consolidarea bugetară (fiscală) înregistrată până acum.
Are consolidarea o funcţie pro-ciclică în condiţiile crizei din zona euro? Trebuie spus că România nu are o monedă proprie cu statut de rezervă internaţională la care se adaugă gradul înalt de euroizare şi dezechilibrele externe structurale.
Consolidarea bugetară nu putea întârzia fiindcă riscăm să scăpăm datoria publică de sub control. Efectul său prociclic poate fi atenuat de, între altele, creşterea masivă a absorbţiei fondurilor europene (care să protejeze nivelul cheltuielilor publice), colectare mai bună de venituri şi ameliorarea eficienţei cheltuirii banului public.
Daniel Dăianu este profesor de economie, iar în acest moment este consilierul premierului Victor Ponta
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
