In mod traditional FMI a fost vazut ca o organizatie internationala superobsedata de stabilitatea monetara, de echilibrarea balantelor de plati. Si nu este nimic rau in aceasta, intrucat o inflatie mica si indatorarea cumpatata insotesc o stare buna a economiei, pe termen lung. Dar cum se spune, "diavolul este in detalii". FMI a avut adesea o prezenta de imprumutator de ultima instanta, ceea ce este de salutat cand accesul la piete financiare este limitat sau imposibil. Dar nu automat retetele preconizate au fost adecvate. Una dintre cauzele esecurilor in programe de stabilizare poate fi pusa in relatie cu "monetarimul global", care decurge din credinta ca piete financiare interconectate functioneaza bine, cu virtuti sporite daca sunt globale, ca ajustarile sunt relativ facile (cu costuri suportabile). Aceasta supozitie sta la originea deschiderii conturilor de capital, care a fost promovata de catre FMI cu fervoare pana catre finele deceniului trecut. Dupa marea criza din Asia s-a inteles ca o deschidere prematura a contului de capital poate provoca dezastre economice. Pozitia FMI s-a schimbat dupa acel moment si este de remarcat ca in anii cand Romania a negociat aderarea la UE expertii FMI au fost alaturi de partea romana in a pleda o deschidere graduala a contului de capital. Cerberul implacabil a fost insa la Bruxelles....
Criza financiara actuala a dat lovituri decisive fundamentelor monetarismului global, unor repere ale viziunii "traditionale" a FMI. Ipoteza functionarii eficiente a pietelor (financiare), asa cum este datorata lui Eugene Fama si altor economisti de la Universitatea din Chicago este pusa pe raft. Tezele lui Keynes (intarite de discipolul sau Hyman Minsky) sunt resuscitate. Dar ele sunt readuse in actualitate din motive in principal pragmatice. Mai mult sau mai putin, guvernele tarilor cu pondere in economia mondiala practica politici de sorginte keynesista; prin injectii de lichiditate si stimuli bugetari (mai ales acolo unde este posibil) se incearca evitarea unei depresiuni. Daca recesiunea nu a putut fi evitata din cauza crizei financiare extraordinare, in schimb, se observa deja o stabilizare a activitatii economice in SUA si in unele tari din UE. Reteta keynesista a avut eficacitate, in sensul ca s-a evitat o prabusire a sistemelor financiare. In al doilea rand, ca s-a evitat o cadere economica de anvergura Marii Depresiuni. Dar, in timp, lichiditatea in exces trebuie sa fie resorbita pentru a evita inflatii inalte si alte necazuri.
Keynes a fost unul dintre creierele, artizanii fondarii FMI si Bancii Mondiale, ca institutii menite sa gestioneze relatiile financiare ale Lumii Libere dupa al Doilea Razboi Mondial. La origine cele doua organizatii au avut teza ca pietele de capital sunt instabile funciarmente si ca esential este sa se asigure stabilitatea schimburilor comerciale. In timp, din varii motive (inclusiv din cauza unor politici monetare laxe), aceasta teza a cazut pe un plan secundar. Criza de acum o readuce in actualitate. Mai mult, in conditii extraordinare FMI practica un tip de keynesism la nivel international. Imprumuturile pe care le acorda ajuta, direct sau indirect, la finantarea unor deficite bugetare. Scopul este clar: sa se sustina cererea si productia agregate, pe plan mondial. FMI capata astfel si un rol de coordonator al politicilor la nivel global, ceea ce incearca si CE in interiorul UE.
PS. Este bine ca Olivier Blanchard, un reputat economist, cunoscut pentru pragmatismul si echilibrul abordarii sale, este economist-sef al FMI in aceasta perioada de criza teribila.
Daniel Daianu este profesor de economie, fost europarlamentar si ministru al finantelor
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
