Din cauza tensiunilor financiare externe unde nimeni nu ştie dacă euro va rezista în forma actuală, dacă falimentul Greciei îi va trage în groapă şi pe alţii, când investitorii tremură pentru banii lor pentru că nicăieri nu mai este sigur, riscul extern al României a crescut în ultimele săptămâni la 478 de puncte, adică un investitor trebuie să plătească 478.000 euro ca să-şi asigure 10 milioane de euro în cazul unui "faliment" al titlurilor externe româneşti. Acum o lună riscul era de 316 puncte, iar acum 3 luni era de 230 de puncte. Acest indicator CDS (credit default swap) este folosit ca reper atunci când bancherii discută elevat despre preţul pe care să-l ceară atunci când te împrumută: Libor, plus CDS, plus marja băncii, rezultă o dobândă de peste 6%. Atât costă România acum. La acest preţ se adaugă riscul tău, puterea ta de negociere etc.
Acest indicator este influenţat de ce se întâmplă în jurul nostru, pentru că nu suntem o insulă, dar şi de cum ne văd alţii- analiştii externi, investitorii, bancherii străini, ziariştii străini, adică toţi pentru care România este un loc bun, sau nu, de plasat banii.
Dincolo de cum ne văd alţii, mai contează şi cum "ne vindem" noi în afară. Ce spunem că facem şi ce "livrăm" după aia. Şi cum facem ca toată lumea din afară să audă şi să vadă că poate nu suntem în realitate chiar ultima ţară a Europei din punct de vedere economic.
Iar aici liderii noştri, preşedinte, premier, miniştri, chiar şi guvernatorul BNR, sunt la pământ. Cu excepţia noastră şi a FMI, şi a unor simple propoziţii în rapoartele lunare ale analiştilor băncilor, mai ştie cineva din afară că situaţia financiară a ţării este mult îmbunătăţită faţă de 2009 şi 2010 când eram pe toate listele de "faliment", că inflaţia este la jumătate faţă de acum un an, că agricultura va aduce peste 10 miliarde de euro în acest an, că premierul Boc nu va pleca decât dacă va vrea el, că economia mişcă şi nu mai este în cădere de peste un an, că angajările la firmele private s-au reluat pentru că s-au scos din sertar câteva proiecte de investiţii-, că mai sunt români care mai au de unde să economisească?
Sunt multe lucruri/ poveşti care pot fi vândute în extern. Dar, în afară de scutul american, preşedintele Băsescu nu a repurtat nicio victorie pe pieţele financiare externe. Premierul Boc lipseşte cu desăvârşire, iar cei mai importanţi miniştri, Ialomiţianu la Finanţe şi Ariton la Economie, chiar nu există. Oricum, ei nu există nici în peisajul public românesc, decât prin faptul că ocupă două căsuţe într-o organigramă la Palatul Victoria.
România există în faţa investitorilor străini de la Londra, Frankfurt, Paris, Viena sau unde se mai vorbeşte despre economia românească numai prin Cristian Popa, viceguvernator al BNR, Bogdan Dragoi, secretar de stat la Finanţe şi prin Andreas Treichel, şeful Erste, care tremură în fiecare zi pentru viitorul aceste ţări, mai mult decât o fac ai noştrii, pentru că a băgat aproape 20 de miliarde de euro aici, prin achiziţia BCR şi împrumuturile către stat. Şi să nu-l uit pe Mark Mobius, 74 de ani, de la Franklin Templeton, şeful de facto al Fondului Proprietatea, care are de luat bani. În rest, suntem zero pe linie.
Stăm mult mai bine macroeconomic decât jumătate din ţările Uniunii Europene, cel puţin ca nivel al datoriei externe şi nici un lider politic şi economic de-al nostru nu vinde cu vehemenţă acest lucru investitorilor. În loc ca Băsescu să se supere mioritic - cazul lalelor olandeze - că am fost refuzaţi în Schengen, mai bine stătea în faţa investitorilor să explice cum este cu România. Avem şanse mai mari de creştere economică decât foarte multe alte ţări europene pentru că jumătate din economie este la ţară. Dacă creştem gradul de absorbţie al fondurilor europene, nu la 100% ci la 30-40%, adică peste 10 miliarde de euro, ne-a pus Bruxelles-ul mâna în cap şi se ridică economia, avem o piaţă neagră prosperă, de circa 40 miliarde de euro pe an, deci există bani potenţiali pentru buget, numai ca cei de sus să vrea, etc. Ai ce să le spui investitorilor. Poate Băsescu şi Boc nu fac toate aceste lucruri, dar să facă ceva, cât de mic. Să mişte ceva, o privatizare mare, o restructurare, o închidere ca să vadă pieţele externe că se mişcă România şi Guvernul. Dar când acum trei ani faci o listă de companii pe care vrei să le privatizezi, să le restructurezi, anunţi că reduci pierderile, dar între timp le măreşti pierderile (cazul Tarom), iar acum practic constaţi că nu s-a făcut nimic, dar vezi cum Guvernul îşi mai ia încă o dată angajamentul de "a face" în acordul cu FMI, nimeni nu te mai crede. Grecia e la pământ, sau chiar sub pământ, de Spania şi Italia, pieţele nu mai vor să audă. Dar ce folos pentru noi, dacă nu ne putem prezenta în faţa investitorilor ca o alternativă credibilă, să îndreptăm atenţia şi banii către Bucureşti.
Şi pentru că investitorii străini nu pot vota să îl schimbe, pe Basescu, pe Boc sau cine-o mai fi, nu-şi pierd timpul trăncănind toată ziua la televizor, ei te penalizează la bani. Nu mai investesc direct, nu te mai împrumută, sau dacă dau bani îţi cer ca bază de plecare peste 6-7% la euro, spun şi altora că în România nu e bine să te duci că preşedintele şi premierul vorbesc mult, dar nu fac nimic. Sau dacă vor să facă pun niste termene de aplicare şi implementare pentru atunci când nu vor mai fi în funcţie. Aşa cum fiecare guvern a lăsat moştenire " bomba deficitului de pensii" următorului executiv. Să le explodeze altora în faţă, dar numai să nu o dezamorsez eu.
Premierul şi preşedintele sunt bucuroşi să se vadă la televizor spunând şi avertizând cât de rău e în afară şi să ceară, de fapt lor înşişi, să nu alunece pe panta populismului economic în anul electoral 2012, dar vorbesc pentru ei.
În afară ce mesaj ajunge la pieţele financiare: că e rău în Europa, asta o ştiau, şi că va fi criza încă 2,3,4 ani. Şi asta ştiau. Dacă Băsescu, Boc, Isărescu, Ialomiţianu, Ariton, tot guvernul, nu le spun cu cifrele în faţă şi nu mor vorbind despre ţara lor, România nu e Grecia, că avem proiecte de investiţii private realiste, nu hărţile de autostrăzi de la transporturi , că nu e dezastru, să-i tragă cu forţa să vină să vadă seara cum e în Centrul Vechi, atunci nu am facut nimic. Centrul Vechi este doar o insulă, dar e un punct de plecare, e o poveste reală. Centrul Vechi exprimă România. Stă să cadă, e murdară, dar e şi frumoasă şi modernă, e şi ieftină ( shaorma), dar e şi scumpă (friptura de vită la 1 milion), dar se fac bani, şi albi, şi negri.
Dar cum ei, liderii noştrii, nu fac acest lucru , plătim/ plătiţi un risc mare, văzut prin ochii altora din faţa unui calculator. De acum, împrumuturile încep de la 6%. Şi nu neapărat că e criză în Europa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
