Marile privatizari romanesti au fost in general motivate de "ratiuni superioare" si nu de motive pragmatice, legate de obtinerea celor mai bune conditii contractuale (aceasta in cazul in care privatizarile nu au fost facute intr-o conjunctura total nefavorabila in care din lipsa de clienti orice conditii puse de cumparator erau acceptate).
Modul cum s-a desfasurat prima faza a privatizarii BCR ne face sa credem ca suntem in fata unei exceptii de la regula.
In primul rand, momentul conjunctural ales a fost foarte bun, atat datorita asteptarilor favorabile date de aderarea Romaniei la UE, cat si faptului ca BCR a aparut ca fiind ultimul tren pentru o pozitionare favorabila in Europa Centrala si de Est a bancilor interesate in aceasta regiune.
In al doilea rand, probabil si sub influenta actionarilor privati existenti, pretul a fost criteriul care a determinat in proportie de 90% finalistii din prima faza a selectiei.
Reflexul ultimilor ani, de a cauta "ratiuni superioare" acolo unde trebuie sa fie transparenta si pragmatism, a dat nastere inclusiv la explicatii de genul: cei doi finalisti au fost determinati de faptul ca presedintia austriaca a Uniunii Europene va acoperi perioada raportului de tara din aprilie si respectiv ca JosÃ? Manuel Barosso este de nationalitate portugheza. Pe de alta parte, reactia unor reprezentanti ai mediului bancar fata de rezultatele procesului de selectie reflecta fie faptul ca reflexul "ratiunilor superioare" le-a fost contrazis, fie teama fata de intrarea pe piata a unor jucatori agresivi, meniti sa tulbure un mediu caldut, neconcurential, in care regula jocului este data, in principal, de faptul ca clientul local este captiv (spreadurile dobanzilor oferite de bancile comerciale romanesti reprezinta un posibil argument pentru mediul neconcurential).
Faptul ca finalistii nu sunt jucatori globali pare sa fie o alta frustrare, uitandu-se ca in Europa Centrala si de Est investitorii sunt bancile regionale si nu cele care actioneaza la nivel mondial. Achizitiile facute in zona de jucatorii globali vizeaza tocmai jucatorii regionali (Erste fiind deja unul, iar Millennium BCP avand ambitia sa devina ) care au suficienta masa critica in zona. Printr-un astfel de proces banci din tari central si est europene, de genul BCR, au ajuns sau sunt pe cale sa ajunga filiale ale unor banci care actioneaza la nivel global.
Cealalta proba a pragmatismului pentru privatizarea BCR o va constitui modul de utilizare a banilor incasati de statul roman. Daca se porneste de la adevarul unanim acceptat, ca principala problema a economiei este cresterea capacitatii de absortie a fondurilor care isi cauta plasament in Romania si ca impedimentul pentru cresterea absortiei il constituie lipsa infrastructurii care sa permita dezvoltarea afacerilor, concluzia logica este ca incasarile din privatizarea BCR ar trebui sa mearga in investitii in infrastructura. Reglementari stabilite in cu totul alt context spun ca ele trebuie sa fie pastrate pentru reducerea datoriei publice, existand si teama ca daca banii ar fi folositi pentru investitii, exista riscul sa "se duca" in importuri.
Intre a te teme de "drobul de sare" al cresterii importurilor, ignorand ca parte din acestea se vor constitui in capacitati de productie locale menite sa substituie viitoare importuri sau a fi infricosat de celalalt "drob de sare", al nesustenabilitatii actualului sistem de pensii (si a imposibilitatii dezvoltarii pilonului doi al sistemului privat de pensii datorita tocmai lipsei de fonduri - care nu au legatura cu cresterea importurilor), alternativa pragmatica ramane cea a folosirii active a banilor rezultati din privatizarea BCR in proiecte de infrastructura sau pentru dezvoltarea sistemului de pensii private.
Ceilalti beneficiari ai incasarilor din vanzarea BCR sunt BERD si IFC si au meritul ca prin insasi prezenta lor in actionariat au generat o crestere a preturilor din ofertele de privatizare. In acelasi timp insa, vocatia primara a acestor institutii de a genera dezvoltare si nu profituri exorbitante pe baza plasamentelor in tarile beneficiare si contextul unor clauze contractuale in care riscul investitiilor initiale facute in BCR a fost preluat de statul roman il pun pe acesta in pozitia de a negocia reinvestirea pe termen lung a acestor profituri (cu prioritate) in economia romaneasca. Vom fi suficient de pragmatici sa folosim acest avantaj de negociere? Isi vor asuma aceste institutii alaturi de statul roman responsabilitatile transferului investitiei catre noul proprietar?
In viitorul foarte apropiat vom avea raspunsul la toate intrebarile. Acesta va arata daca am iesit din motivatia "ratiunilor superioare" si am devenit in sfarsit pragmatici.
Pe post de post-scriptum e de mentionat ca actuala campanie de desecretizare a contractelor incheiate de stat atat pentru privatizari, cat si pentru achizitii publice ne-ar ajuta sa intelegem de ce e necesar sa devenim pragmatici, cat mai repede sau, altfel spus, cat de paguboase sunt "ratiunile superioare".
Florin Pogonaru este presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
