Revin asupra unei probleme. Bugetele anuale contin estimari privind urmatorii 2-3 ani, iar discutiile cu Comisia Europeana, cu FMI si Banca Mondiala examineaza conditii pe termen mediu; programul de pre-aderare al Romaniei prognosticheaza bugetul pe perioada 2004-2006. Si totusi, nu avem o programare bugetara multianuala (PBMA), asa cum este firesc pentru o politica clarvazatoare, pentru o tara ce ar intra in Uniune in 2007.
PBMA este esential diferita de practica actuala, care se bizuie pe extrapolari si evaluarea aproape mecanica a unor influente derivate din schimbari in legislatia fiscala. PBMA presupune o intelegere analitica de adancime a functionrii economiei; de aceea se bizuie pe modelare avansata, pe surprinderea unor corelatii fundamentale si a unor relatii de comportament in economie. Asa cum BNR, pentru a introduce "tintirea directa a inflatiei" (TI), are nevoie de modele structurale si econometrice serioase si testate, tot astfel Ministerul de Finante (MF) are nevoie de un brat logistic (analitic) solid. Intelegerea functionarii economiei ajuta la simulare si programare. In functie de obiectivele ultime alese, de resurse si constrangeri, se judeca variabile operationale si optiuni; intre acestea exista compromisuri posibile. Intre variabile operationale includem nu numai dimensiunea deficitului bugetar, dar si structura bugetului (venituri si cheltuieli). Evaluarea veniturilor are in vedere influentele politicii fiscale. La constrangeri includem diverse socuri, care cresc in semnificatie intr-o economie tot mai deschisa.
In prezent MF foloseste, intre altele, estimari ale Comisiei de Prognoza; exista si eforturi laudabile la Institutul de Prognoza al Academiei. Dar este insuficient fata de ceea este necesar -adica o modelare adaptata nevoilor specifice ale MF. Aceasta modelare trebuie sa tina cont de circumstante precum: situatia foarte dificila din sistemul asigurarilor sociale; costurile aplicarii Acquis-ului comunitar, inclusiv cheltuieli de ameliorare a mediului (este vorba de peste 25 miliarde euro in urmatorii 20 ani); cofinantarea fondurilor de pre-aderare si, mai apoi, de aderare (ex: daca fondurile de aderare ajung la 6 miliarde euro in perioada 2007-2009, bugetul Romaniei ar trebui sa cofinanteze proiecte cu cca 2 miliarde euro, adica 1,5-2% din PIB anual, la care se adauga plata contributiei anuale de 800 milioane euro la bugetul UE); estimarea cheltuielilor cu lucrari de infrastructura majore (drumuri), intrucat este iluzoriu sa mizam pe formula parteneriatelor public-privat -este cvasi-cert ca bugetul Romaniei va suporta aceste cheltuieli in totalitate, iar experienta, nu numai la noi, dovedeste aparitia unor depasiri de costuri (cost overruns) considerabile; nevoia presanta de a mari alocatiile (investitiile publice) in sanatate si educatie publica --o tara membra a UE nu poate ramane la nivelul actual de cheltuieli in aceste domenii; considerarea situatiei in care BNR adopta regimul de tintire a inflatiei, care, daca am ajunge la deficite externe prea mari si ar fi nevoie de ajustarea severa a acestora, ar tensiona mult bugetul public, etc.
Este imperativ ca MF sa se ocupe serios de formarea capacitatii institutionale pentru PBMA; aceasta ar verifica eficacitatea cu care instrumentele politicii economice pot atinge obiectivele urmarite in conditii date si probabile. S-ar gandi si masura mai bine obiective ultime si operationale, actiuni, reactii. Subliniez din nou importanta PBMA pentru utilizarea fondurilor structurale si de coeziune de la UE.
O capacitate PBMA adecvata nu scuteste economia de necazuri; vedem cum Cehia, Ungaria, Polonia, care sunt mult avansate noua in aceasta privinta, se confrunta cu crize fiscale, desi au intrat in UE. Dar, cel putin, am putea imagina scenarii cu temei analitic, am putea decide in mai multa cunostinta de cauza. Cresterea PIB-ului din anii recenti, dezinflatia, scaderea serviciului datoriei publice nu trebuie sa amageasca fata de posibile neplaceri viitoare; de aceea trebuie sa ne pregatim mai bine. Este de retinut ca la noi veniturile fiscale sunt cu 7-8% din PIB mai scazute decat in tarile amintite --deci rezervele sunt substantial mai mici pentru a face fata unor momente dificile.
Trebuie sa reusim in dezvoltarea capacitatii institutionale (de analiza) prin formarea unui compartiment in MF, cu oameni care sa utilizeze modele cantitative. Tentative au existat, dar au fost firave, inconsistente. Exista un proiect nou la MF si acum trebuie pornit cu dreptul. Sa folosim generatia noua de economisti romani, pe cei care au pricepere in modelarea cantitativa; sa atragem tineri care s-au scolit in strainatate. A apela numai la consultanti straini este neproductiv. Exista fonduri PHARE, putem utiliza si bani autohtoni in acest scop. Banii trebuie insa utilizati cu responsabilitate, intelepciune, pe baza unei strategii de dezvoltare institutionala. Sa nu mai pierdem timp!
* Daniel Daianu este profesor de economie, fost ministru de finante si economist-sef al BNR
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
