Vestea bună: intră din nou bani în România. Vestea proastă: ies bani din România. Diferenţa dintre aceşti bani înseamnă locuri de muncă, creşterea businessului local sau majorări de salarii.
De câtva timp piaţa financiară românească este invadată de sute de milioane de euro sau dolari. Printr-un simplu enter un investitor de la New York sau de la Londra trimite 50 de milioane de euro sau dolari la Bucureşti. Problema este că aceşti bani intră pe piaţa titlurilor de stat în lei sau la bursă şi nu reprezintă o investiţie directă, care generează locuri de muncă sau care dă de lucru companiilor locale.
România este în acest moment o zonă „hot” despre care se vorbeşte pe toate pieţele financiare internaţionale. Marile fonduri de bani, acei anonimi din spatele unui calculator care pot ridica sau prăbuşi o piaţă, o ţară prin câteva enter-uri sau declaraţii, au reintrodus România pe lista lor de cumpărături, mai ales că trebuie să-şi reducă expunerea pe trei ţări cu probleme: Rusia, Ucraina şi Ungaria. Din acest motiv de câteva luni există o presiune constantă pe cursul valutar leu-euro în sensul aprecierii şi pe dobânzile la lei, care scad în mod susţinut. Acum cinci ani, la începutul crizei niciun investitor de portofoliu nu se uita la România dacă nu primea o dobândă de 13-15% la lei, dacă nu chiar mai mult. Acum dacă primeşte 2-4% la lei este foarte bucuros pentru că asta înseamnă dublu sau triplu faţă de dobânzile la euro sau dolari din afară. Dacă se mai adaugă şi aprecierea leului, mai câştigă un procent, ceea ce înseamnă foarte mult în condiţiile în care câştigurile se judecă acum doar în două-trei procente pe an. Decizia agenţiei de rating Standard & Poor’s de a reintroduce România în investment grade atrage şi va atrage fluxuri constante de bani în titluri de stat. De asemenea, posibilitatea ca bursa de la Bucureşti să urce în categoria piaţa emergentă de la piaţă de frontieră deschide conturile altor investitori străini. Probabil că numai în ultimele două săptămâni pe acţiunile româneşti - Electrica, Romgaz, Fondul Proprietatea şi Petrom -au intrat cumulat câteva sute de milioane de euro, ceea ce presează şi pe curs în sensul aprecierii lui. Fără bani străini pieţele financiare de la Bucureşti nu se descurcă, ceea ce s-a văzut cel mai bine în criză, când lipsa sau slaba putere a jucătorilor locali – fonduri de pensii, fonduri mutuale, investitori instituţionali sau investitori de retail – nu a putut să oprească nici creşterea cursului ( de la 3,3 la 4,3 lei pentru un euro), nici prăbuşirea pieţei de acţiuni. Nici acum bursa de la Bucureşti nu a recuperat pierderile, fiind la un minus de 30% faţă de perioada maximă din 2007. Singura piaţă care şi-a revenit a fost cea a dobânzilor la lei, unde ratele au coborât de la 15-20% la 2-4% în prezent.
Dar aceşti bani aşa cum intră, aşa ies în funcţie de percepţia analiştilor externi în ceea ce priveşte situaţia de la Bucureşti, începând de la cea economică, cea socială până la cea politică. Aceşti bani fierbinţi nu mai au graniţe, nu sunt legaţi de timp sau de altceva. Pentru ei România sau oricare altă ţară este doar un punct pe harta de investiţii, doar o linie într-un power point, este o piaţă bună sau rea în funcţie de câştigurile sau pierderile înregistrate sau este doar o destinaţie exotică în funcţie de cât de bine au mâncat, în ce cluburi au mers sau cu cine au făcut cunoştinţă. Anul acesta, Franklin Templeton, Fondul Proprietatea şi brokerii de la Wood şi-au invitat investorii şi analiştii la Mamaia. Pe o parte dintre ei i-a găsit răsăritul pe plajă, cu amintiri plăcute care s-au văzut imediat în câteva ordine de achiziţie de acţiuni.
La investiţiile de portofoliu Bucureştiul stă bine în acest moment, este o zonă fierbinte din toate punctele de vedere.
Din păcate, la investiţiile directe, strategice, pe termen lung, unde banii nu ies doar printr-un simplu enter, România stă destul de prost în acest moment. Nu numai că banii intră cu pipeta, ci chiar ies prin toate formele: retrageri de capital, dividende, înjumătăţirea liniilor de finanţare şi chiar retragerea lor, plus închideri de operaţiuni şi de fabrici.
Millennium, cea mai mare bancă din Portugalia, Credit Agricole, gigantul financiar francez, şi RBS, grupul mare britanic, şi-au pus la vânzare operaţiunile bancare din România.
Activele bancare româneşti scad, iar intermedierea financiară în loc să crească, ea scade întorcându-se în timp, iar cash-ul rămâne rege, ceea ce afectează şi încasările statului.
Paradoxal: cu toate că băncile străine controlează piaţa locală, distanţa faţă de zona euro creşte, nu scade. Sistemul bancar se întoarce în timp, înainte de aderarea la UE
GSK, gigantul farmaceutic britanic, pur şi simplu a decis să închidă operaţiunile Europharm Braşov, o companie care făcea peste 100 de milioane de euro în România, nu avea pierderi şi chiar aducea britanicilor pe lanţul de vânzare peste un miliard de dolari. Investiţiile directe care au venit în ultimii ani în sectoarele auto, petrolier şi IT compensează parţial ieşirile de bani din sistemul bancar sau din multinaţionale. Marile companii internaţionale, care controlează cele mai multe pieţe locale, nu mai investesc, nu mai cumpără echipamente, nu mai angajează, nu mai cumpără servicii locale pentru că nu mai au de ce. Deja controlează tot lanţul începând de la producţie, cele care au la nivel local, logistică, distribuţie, până la preţ. Antreprenorii locali nu au forţa să se bată şi până la urmă nici interesul, având în vedere pierderile suferite în criză.
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, spunea săptămâna trecută:”am mai trăit iluzia intrărilor de capital, economia a duduit până la bubuială”.
Isărescu arată preventiv drobul de sare: „Am mai trăit iluzia intrărilor de capital
Dar ca să nu bubuie economie, cum cresc investiţiile directe, care aduc locuri de muncă şi dau de lucru companiilor locale? Aici nu a răspuns Isărescu, lăsând pe seama guvernelor să-şi bată capul cu acest lucru. Din păcate, politicienii au alte treburi şi preocupări, nimeni nu le cere socoteală pentru ceea ce fac pentru business-ul local, aşa că economia este lăsată pradă, este lăsată să se descurce cum poate şi cu intrările de bani fierbinţi şi cu ieşirile de bani strategici. Exact cum este mai prost.
