In anii '80, principala tema de discutie in sectiunea de stiriinternationale a ziarelor era datoria externa.
"Argentina seeks way to resolve debt" (Argentina cauta cai sarezolve problema datoriei externe), titra New York
Times pe 18 iunie 1981. In acelasi an: "Ecuador Debt Talks"(Discutii despre datoria externa a Ecuadorului), "Realignement OfPeru Debt" (Realinierea datoriei externe a Peru-ului), "BoliviaSeeks Help on Debt" (Bolivia cere ajutor pentru datoria externa),"Vietnam Is Said to Lack Money To Pay Its Debts" (Vietnam anunta canu are bani sa-si plateasca datoria), "A Deputy Premier of PolandFlies to US to Quest for Assistance" (Premierul adjunct al Polonieivine in SUA pentru asistenta in problema datoriei externe)".
America Latina, Europa de Est, Asia aveau atunci aceeasiproblema: datoria externa si neputinta de a o plati la timp. Si lace sume? 3, 6, 12 miliarde de dolari.
30 de ani mai tarziu, Grecia este cea incoltita. Nu ca restul arfi scapat. Dar acum datoria in cauza care ar fi provocat default-ulGreciei in lipsa interventiei UE este de aproape 300 de miliarde deeuro. Acum se vorbeste de imprumuturi de zeci de miliarde de eurocu aceeasi usurinta cu care se vorbeste de achizitia uneibiciclete.
Dar ce spunea New York Times despre Romania? "Romania si-ainjumatatit nivelul datoriei externe fata de anul 1981 si crede cava putea atinge 1990 fara sa aiba nicio datorie, a spus TheodorStolojan, director adjunct al Departamentului pentru SchimburiValutare si Relatii Financiare Internationale", scria NYT indecembrie 1987.
Care mai nota: "In 1981, Romania a adoptat o politica care areca scop rambursarea anticipata a tututor datoriilor externe. Tara aintrodus politici de austeritate si a restrans importurile pentrua-si atinge scopul".
Infometarea si frigul de care au avut parte populatia Romanieidin perioada 1981-1989 au fost pretul pentru ca economia sa poatarambursa o datorie externa de 10 miliarde de dolari. Atateaprivatiuni pentru 1 mld. $ pe an si o intarziere a dezvoltariitarii din cauza opririi importurilor care a mai impus o alta seriede privatiuni inca un deceniu, intre 1990 si 2000.
1980, 2010 - povestea continua. Ce trebuie sa faca acum Grecia?Sa introduca politici de austeritate. Politici de austeritate dacavrei sa platesti datoriile si sa scapi de ele, politici deausteritate daca nu ai cum sa platesti datoriile si te ajutavecinii mai mari si mai puternici.
Mai mult. Chestiunea este mult mai complicata. Romania a fostnevoita sa ia peste noapte, la inceputul anului trecut, credite de20 de miliarde de euro. Culmea, nu pentru ca nu-si mai putea platidatoria publica, care era de "doar" 10 miliarde de euro, ci pentruca datoria privata devenise un risc pentru tara.
Cum poate o tara sa iasa din acest joc fara sfarsit al datoriei?Evident, numai exploatand inteligent resursele existente peteritoriul sau. Exista economisti care spun ca nu resurseleconteaza, ci doar organizarea lor. Dar foamea de resurse estevizibila la orice ora in orice colt al lumii, inclusiv instrategiile de achizitii ale investitorilor straini in Romania.
Cartile despre investitii straine spun ca exact criza datoriilordin anii '80 a fost cea care a accelerat deschiderea tariloremergente catre investitori straini dupa 1990.
Actuala noua criza a datoriei externa, survenita brusc, cuefecte chiar si asupra tarilor care nu au avut masive datoriipublice, ridica o serie de intrebari cu un raspuns dificil deformulat asupra cresterii pe baza de resurse externe.
Deseori, analistii bancilor sau ai agentiilor de rating prezintadatoriile tarilor raportate la PIB, adica la dimensiuneaeconomiilor tarilor respective. Insa cineva trebuie sa fi dataceste imprumuturi. Poate ca ar fi interesant de vazut si un grafical creantelor raportate la PIB.
Japonia are o datorie publica de 200% din PIB. Numai putin de6.000 de miliarde de euro. Dar cine sunt creditorii? Numai 70% dinPIB este datorie externa. Restul - cetatenii japonezi, pentru carea economisi este o obsesie. Chiar si la 0,2% dobanda pe an, detinin depozite bancare mii de miliarde de euro. Niciodata nu o saajunga japonezii sa-si aduca propriul stat in default.
Cine are de dat dar si de luat nu este in aceeasi pozitie cu celcare are doar de dat. Aceasta este de fapt diferenta. Restul esteistorie care, nu-i asa, se repeta.
Sorin Paslaru - Redactorul-Sef alZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
