Evenimentele din ultima vreme mă determină să iau atitudine faţa de propunerile Consiliului Bursei supuse aprobării acţionarilor la adunările generale din aprilie. Titlul spune în două cuvinte ce cred eu despre aceste întâmplări şi în continuare am să-l explic.
Când Bursa s-a demutualizat şi s-a transformat din asociaţie în societate pe acţiuni, membrii asociaţiei au căpătat o dublă calitate: de acţionari ai societăţii/afacerii Bursa de Valori Bucureşti şi de clienţi ai acesteia. Mulţi ani după acest moment calitatea de client (broker) a acţionarilor a prelevat în relaţia cu Bursa. Un exemplu simplu este practica reducerii comisioanelor pentru tranzacţionare în ultimele luni ale anului, reducere ce diminua veniturile Bursei şi aducea bani direct în buzunarele brokerilor. Desigur, brokerii erau acţionari în procente egale şi veniturile se diminuau în mod egal pentru fiecare, în timp ce reducerea tarifelor aducea mai mulţi bani celor cu tranzacţii mai multe. Odată cu listarea Bursei mă aşteptam ca aceste disfuncţionalităţi create de dubla calitate acţionari-clienţi să se diminueze şi eventual să dispară. Ca acţionar al Bursei constat că acest lucru nu s-a întâmplat, ba chiar dimpotrivă, dispreţul faţă de acţionari tinde să atingă culmi nebănuite.
În primul rând, noul plan tarifar pentru participanţii la piaţă, care impune o componentă lunară fixă şi o componentă variabilă ceva mai redusă decât în prezent. Consecinţele imediate ale acestei propuneri - nu intru în detalii, dar calculele sunt simple şi foarte clare, sunt înregistrarea unor economii importante (profit curat, altfel spus) pentru primii 10-14 brokeri şi încărcarea facturii celorlalţi participanţi. Consiliul Bursei încearcă să ne vândă această idee ca pe o modalitate de-a atrage lichiditate în piaţă, avansând o cifră (15% în doi ani) care este rizibilă în raport cu ceea ce ar trebui recuperat în materie de creştere a lichidităţii. Fac o paranteză şi reamintesc că în anii de vârf se tranzacţionau la BVB 20-30 de milioane de euro zilnic, cu mai puţine instrumente şi emitenţi decât acum şi fără Fondul Proprietatea, care contează în prezent pentru până la 50% din tranzacţii. Punem în ecuaţie ce înseamnă acest 15% la valoarea tranzacţiilor zilnice din prezent şi obţinem valoarea exactă a acestei iniţiative pentru acţionari – un mare zero. Zero care se poate transforma într-un minus foarte repede dacă, urmare a acestei măsuri, 10-20 de brokeri mici încetează să mai plătească această taxă fixă prin comasare, acces indirect sau pur şi simplu încetarea activităţii.
În timp ce beneficiile acestei iniţiative sunt în cel mai bun caz neclare şi pe termen lung pentru acţionari, ele sunt foarte concrete şi imediate pentru cei 10-14 brokeri din top care, prin angajaţii/asociaţii lor membri în Consiliul Bursei, o propun acţionarilor. Este simplu de identificat care dintre membrii Consiliului au un interes direct în această chestiune şi se dovedeşte că aceştia au o majoritate confortabilă. Mă întreb câţi dintre ei şi-au declarat conflictul de interese în calitatea de angajat al intermediarilor care beneficiază de această măsură şi s-au abţinut de la votarea acestei propuneri. Bănuiala mea este că niciunul, ba chiar au votat-o de două ori, convocând o AGEA inutilă în martie (care nu a întrunit cvorumul necesar), aruncând încă o dată banii acţionarilor pe fereastră.
Mai mult, dacă această măsură se aprobă, Bursa se va afla în situaţia de a fi reclamată cel puţin la Consiliul Concurenţei pentru impunerea unei bariere de intrare la tranzacţionare, conform unei hotărâri recente a Asociaţiei Brokerilor.
Să ne îndreptăm acum atenţia asupra propunerii Consilului Bursei de a majora capitalul social al Casei de Compensare Bucureşti cu 10-37 (!!) milioane de lei. Justificare acestei investiţii, care va drena cea mai mare parte a lichidităţilor Bursei este extrem de fragilă, împănată cu fraza sforăitoare despre importanţa „strategică” a proiectului, beneficiile „pe termen lung”, „valoarea adăugată pentru traderi”, etc. Am să-mi permit să rezum în câteva cuvinte ce se cere de fapt: plecarea unei sume între 10 şi 37 de milioane de lei (însăşi lipsa de exactitate din solicitare spune ceva despre seriozitatea şi soliditatea proiectului) din conturile Bursei spre Casa de Compensaţie. Banii vor constitui capitalul social al unei noi instituţii (contraparte centrală) necesară pentru decontarea tranzacţiilor cu derivate. Care tranzacţii cu derivate sunt sublime, dar lipsesc cu (aproape) desăvârşire la BVB, în schimb fac pierderi masive la Sibex. În primii ani această investiţie va produce pierderi, iar începând din anul trei (când actualul Consiliu îşi încheie mandatul) va aduce ceva venituri (mici, incerte şi insuficiente), dar numai dacă Bursa renunţă la decontarea tranzacţiilor spot prin Depozitarul Central şi adoptă soluţia Contrapărţii Centrale de la Casa de Compensaţie – adică ia bani din buzunarul depozitar (deţinut de BVB) şi îi mută în buzunarul casă de compensaţie (deţinută tot de BVB). Are sens? Nu are, mai ales că în propunerea de buget pe 2013 această mişcare ar duce la diminuarea cu 50% a profitului anual, datorată reducerii veniturilor aferente lichidităţilor din cont. Mă întreb cum a avut Consiliul în atenţie interesul acţionarilor când a pus pe hârtie această propunere. Dacă l-a avut.
O altă propunere curioasă este răscumpărarea unui procent din acţiunile Bursei pentru distribuirea către angajaţi şi directori. A pune pe masă o asemenea propunere în condiţiile în care preţul şi profitul pe acţiune s-au înjumătăţit în anul trecut, iar în bugetul pe anul curent prevede încă o înjumătăţire, este cel puţin o obrăznicie. Valoarea acestei obrăznicii: cam 2 milioane de lei, plătiţi de acţionari.
Închei observaţiile mele cu o apreciere generală asupra proiectului de modificare a actului constitutiv: acesta propune micşorarea cvorumurilor necesare în adunările generale şi transferarea unor atribuţii statutare de la acţionari către Consiliul Bursei. După modul în care actualul Consiliu promovează interesele acţionarilor, cred că nu este cazul ca această idee să se concretizeze prin votul acţionarilor.
Concluzia mea este că propunerile pe care Consiliul Bursei la aduc la adunările generale din aprilie consfinţesc re-mutualizarea de facto a Bursei, acestea fiind fiind avantajoase pentru brokerii reprezentaţi în Consiliu (planul tarifar), Sibex (înfiinţarea contrapărţii centrale) sau angajaţi (răscumpărarea acţiunilor). Toate aceste proiecte înseamnă bani investiţi, neîncasaţi sau cheltuiţi de BVB, fără nicio compensaţie pentru acţionari.
Cred că este timpul ca acţionarii să intervină şi să respingă noul plan tarifar, transferul de lichidităţi către Casa de Compensaţie, răscumpărarea acţiunilor în folosul angajaţilor şi modificările actului constitutiv. De asemenea, acţionarii ar trebui să hotărască dacă acest Consiliu îi mai reprezintă, şi dacă nu cumva este momentul unor schimbărilor radicale în administrarea Bursei.
Adrian Mănăilă este proprietarul firmei de brokeraj Eldainvest din Galaţi şi acţionar al Bursei de Valori Bucureşti. El a fost şi membru în Consiliul Bursei din 2006 până în 2010
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
