Guvernul spune că nu poate reduce povara fiscală pentru a nu da peste cap situaţia ‘foarte bună” în care se găseşte bugetul de venituri şi cheltuieli. Dar cheltuielile statului cu bunurile şi serviciile cresc – plus 11% în T1 2013 -, iar cele cu investiţiile scad – minus 7,5% în T1. Iar USL a câştigat alegerile cu un program în care scria: cheltuielile cu bunurile şi serviciile vor scădea cu 50% pentru a crea spaţiu pentru reducerea fiscalităţii şi pentru majorarea cheltuielilor de investiţii. Îşi mai aduce cineva aminte?
În ianuarie 2012, Traian Băsescu tuna şi fulgera împotriva parlamentarilor populişti, cum îi numea el, care cereau “reîntregirea salariilor” bugetarilor – campania electorală se apropia repede – argumentând că timida creştere economică nu permite acest lucru.
La nici două luni, la începutul lui martie, acelaşi preşedinte anunţa că aceleaşi salarii vor fi majorare, pentru că nu este un capăt de lume dacă deficitul creşte puţin ca urmare a acestei măsuri.
Preşedintele, ca de fiecare dată, lua martor poporul român căruia îi atribuia şi încă îi atribuie (ultima dată vinerea trecută) virtuţi de martir resemnat care ispăşeşte fără cârtire vini colective în numele interesului comun.
Elucubraţiile şefului statului nu i-au salvat partidul de la neantul politic în care avea să plonjeze o lună mai târziu – sâmbătă, 27 aprilie, s-a împlinit un an de când Guvernul Ungureanu a fost demis prin moţiune de cenzură - ceea ce avea să antreneze lunga vara buimacă a celei mai profunde crize politice pe care România o trăia de la mineriade încoace.
Săptămâna trecută, vicepremierul Liviu Dragnea, numărul doi în guvern şi în PSD, cel mai important partid din România, spunea despre CAS şi TVA cam aceleaşi lucruri pe care preşedintele le spusese cu un an şi ceva înainte despre salarii: nu sunt bani pentru reducerea impozitelor, TVA sau CAS s-au cum s-or mai numi ele.
“Suntem într-o situaţie destul de bună, în care România este stabilizată. A apărut o creştere economică importantă în context european general, o pozitivare a balanţei comerciale, ceea ce este foarte bine şi ar fi păcat ca acum să luăm nişte măsuri care să dezechilibreze situaţia aceasta, care este foarte bună din toate punctele de vedere. Deci nu cred că anul acesta putem să ne permitem să reducem TVA."
Şi, adăuga numărul doi în guvern: “Dacă va creşte nivelul de colectare a veniturilor la bugetul de stat, dacă vor apărea semne serioase de alte surse de venituri, discuţia nu e blocată. La ce avem acum pe masă, în România, nu putem discuta, cred, anul acesta de aşa ceva. Dacă, Doamne ajută, vor apărea semne foarte bune, discuţia este deschisă”.
De unde să apară semnele “foarte bune” din spatele atâtor “dacă”, “Doamne iartă-ne”?
Iată obiectivele majore cu care USL a câştigat alegerile: revenirea TVA la 19% de la 24%, cota progresivă 8-12-16% pe veniturile salariale, reducerea CAS cu 5 procente la angajator şi TVA de 9% la alimente. Nu deodată, ci în etape, până în 2016.
Este prea devreme, spun mulţi, pentru a cere Guvernului să facă în câteva luni ceea ce s-a angajat să facă în patru ani. Adevărat. Dar orice demers de felul celui de mai sus presupune o pregătire din vreme. Aşa cum cineva care şi-a pus în cap să ia un credit pentru o casă trebuie să se îngrijească din vreme să strângă bani pentru avansul pe care banca îi reclamă, un guvern trebuie să se îngrijească din vreme să adune bani sau să creeze condiţiile pentru a primi mai mulţi pentru a nu intra în şoc în momentul în care va lua o măsură fiscală a cărei beneficii se vor vedea doar în timp.
Ce a făcut acest Guvern? Noile date din programul de convergenţă reduc ţinta de creştere economică pentru următorii ani – la 2,5% în 2014 (faţă de 3,6% anterior) şi la 2,8% în 2015 (faţă de de 3,9% anterior). Vorbim de ani de zile despre evaziune şi combaterea ei, dar în prognozele pentru următorii ani, încasările din TVA sunt programate să crească nesemnificativ - doar cu 2% anul acesta.
Cu astfel de performanţe, Guvernul nu va putea reduce CAS sau TVA nici la paştele cailor, iar minuni colosale nu s-au mai petrecut de pe vremea când, ezitant şi necredincios, Moise lovea cu toiagul de două ori în stâncă, în loc de o dată cum îi ceruse Domnul.
Nu schimbăm nimic pentru a nu distruge “echilibrul” – este vechiul argument al preşedintelui Băsescu şi, iată, al majorităţii care s-a instalat la putere de un an de zile, pentru a-şi justifica amorţeala dintre ciclurile electorale.
De ani de zile, România şi administraţia ei au rămas prizonierele a doi domni: “Doamne fereşte” şi “Doamne ajută”. Pe când “Aşa să ne ajute Dumnezeu!” în Codul fiscal? Dacă premierul Ponta tot susţine, evaluând perspectivele de creştere economică în 2013: "Plus ajutorul lui Dumnezeu cu ploaia ne încredinţează că lucrurile vor arăta bine".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
