Deciziile de politica fiscala ale guvernului par sa fi deschis cutia Pandorei. Se trage cu motiv, dar si de multe ori fara motiv, din toate pozitiile, asupra Primului Ministru si Ministrului de Finante, fara a se face economie de munitie. Cei revoltati par ca nu mai inteleg semantica unor cuvinte relativ simple ca de exemplu: UNIC. In interpretarea multora se pare ca taxa UNICA de 16% (care, apropo, este una dintre cele mai mici din regiune) inseamna o taxa mai mica pentru tot ce depaseste 16% si pastrarea in acelasi timp a taxelor mai mici sau zero. Cu alte cuvinte, mesajele transmise de mass media lasa impresia ca ne-am putea permite o relaxare fiscala intr-un moment in care motoarele economiei sunt deja turate la maxim si stau sa explodeze in inflatie si deficit extern. Din pacate, problema aducerii impozitelor la un nivel unic este tratata de unele mijloace media intr-un mod unilateral si uneori chiar populist. Cresc impozitele pe tranzactii imobiliare? Intrebam o firma din domeniu ce parere are. Bineinteles, negativa. Preturile vor creste si mai mult, populatia va fi lovita etc, etc. Ce importanta are ca piata este deja blocata de cateva luni din cauza preturilor exagerat de mari induse chiar de comentariile acelorasi internediari care au creat asteptari nerealiste in ce priveste cresterile de preturi. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca in medie un roman isi schimba locuinta in medie cel mult o data in viata ceea ce inseamna ca nu cetateanul mediu va fi afectat. Cresc impozitele pe tranzactii cu actiuni? Intrebam un broker ce parere are. Bineinteles, negativa. Ca si cum un salariat este mai indreptatit sa plateasca impozit decat un investitor care a avut un profit de, sa zicem, 10% intr-o singura luna. Ca si cum o corectie a bursei nu ar fi normal sa apara in orice moment dupa o rata de crestere care a depasit si cele mai optimiste asteptari. De altfel, escaladarea corectiei de joi a avut ca motiv si faptul ca multi dintre cei care au investit pana acum stiu ca "balonul" se poate dezumfla in orice moment. In fine, ultima zona inspre care este indreptata in aceste zile "mania populara" este cresterea impozitelor pe dobanzi. Iar pentru a afla o opinie obiectiva veti auzi opinia unui deponent. Bineinteles, negativa. Lamentarea tipica in aceasta privinta va fi ca lumea va inceta sa economiseasca si atunci inflatia va reapare. Cu alte cuvinte, chiar daca rata de interventie a scazut cu peste 5 puncte procentuale in ultimele trei saptamani inducand o scadere similara si a dobanzilor comerciale, ceea ce va conta cu adevarat va fi reducerea de 1 (un) punct procentual adusa eventual de impozitarea dobanzilor pe depozite. Spun eventual, pentru ca unele banci s-ar putea hotari sa absoarba partial sau total acest cost. In acest context merita comentata si afirmatia facuta de unii oameni de afaceri conform carora un impozit pe dobanda nominala (si nu reala) este si un impozit pe inflatie. De acord, dar iarasi accentul e pus gresit. Timp de 14 ani firmele romanesti au platit un impozit pe un profit neajustat la inflatie, deci pe un profit marit artificial. Un impozit semnificativ de peste 20% in perioade in care inflatia a fost si 150%. Diferenta intre sumele platite astfel prin impozitarea inflatiei si cele platite acum prin impozitul pe dobanda este atat de mare ca nici nu merita a fi comentata.
In acest vartej de acuze, ceea ce nu trebuie ignorat, in pofida faptului ca decizii economice atat de importante nu au avut o strategie de comunicare corenta, este ca de-abia acum guvernul incepe sa dea dovada de consecventa. Consecventa in introducerea unui impozit cu adevarat UNIC. Consecventa in stimularea investitiilor pe termen lung si a impozitarii investitiilor speculative pe termen scurt. Consecventa in impozitarea la nivele apropiate a tutuor plasamentelor indiferent de piata: monetara, de capital, imobiliara. Consecventa in aducerea impozitelor in linie cu normele europene. Din acest punct de vedere, standardele duble cu care unii dintre noi opereaza sunt evidente. Ne dorim o intrare rapida in UE pentru a beneficia, ca tara, de o finantare cat mai generoasa, pentru a avea piete deschise pentru exporturile noastre, pentru a putea calatori si munci oriunde dorim in spatiul european. Atunci cand insa avem de a face cu problemele legate de intrarea intr-un spatiu economic unic, incepem sa dam inapoi. Leul n-ar trebui sa se aprecieze, impozitele si accizele n-ar trebui sa creasca, pretul la energie este deja prea mare etc. Dar, nu-i asa, salariile profesorilor, cadrelor sanitare sau functionarilor publici ar trebui aduse la nivele decente, asa cum sunt in UE. (N-ar fi fost interesant sa aflam ce parere are un profesor despre cresterea impozitelor pe tranzactiile la bursa?). Se incearca sa se induca opinia ca am putea sa traim intr-o tara in care sa platim impozite mici si cu toate acestea infrastuctura sa continue sa se dezvolte, sa avem spitale mai bune, profesori mai motivati si functionari publici mai competenti si mai putin corupti. O astfel de tara n-ar putea avea decat un singur nume: Utopia.
* Radu Craciun este analist-sef la ABN Amro Romania
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
