Sebastian Vladescu, ministrul finantelor, si-a castigat reputatia de om caruia ii place sa traiasca bine, iar primul sau buget "liber", neconstrans de necesitatea recuperarii dupa inundatii si gripa aviara, ii reflecta filosofia de viata.
Incurajat de incasarile bugetare mult peste asteptari din acest an, Vladescu a convins Guvernul sa propuna Parlamentului un proiect de buget expansionist, care prevede cele mai mari cheltuieli, dar si cele mai mari venituri din istorie. Insa cel mai important pilon pe care se bazeaza -mentinerea consumului la un nivel ridicat, bazat mai mult decat in alti ani pe productia interna decat pe import - s-ar putea dovedi insuficient de solid.
Bugetul pe 2006, construit tot sub mandatul sau, a fost mult mai precaut. In octombrie anul trecut, instabilitatea venea din multe surse: inundatiile abia trecusera, eram in plin sezon al gripei aviare, iar un cor de analisti defetisti dadeau ca sigura cresterea TVA si/sau a cotei unice pentru ca altfel bugetul n-ar fi facut fata cheltuielilor. In plus, nu se stia cum vor arata modificarile la Codul Fiscal.
Acum, Vladescu crede ca are cartile in mana si pluseaza. 2006 a fost mult mai bun decat se astepta oricine, iar acest proiect de buget a fost facut luand in considerare ca si 2007 va fi la fel de bun. Dar anul acesta veniturile au crescut in primul rand pe baza cresterii consumului: TVA a adus venituri in euro cu 74% mai mari decat in anul anterior, impozitul pe profit venituri cu 27% mai mari, iar impozitul pe venit incasari cu 34% mai mari.
Este important sa vedem unde s-a inselat guvernul anul trecut - in plus sau in minus -pentru a putea avea o idee despre gradul de posibilitate a ceea ce se estimeaza acum. Consumul populatiei a fost mult peste estimarile guvernului in 2006, care isi construise bugetul pe o crestere de 6,3%, pentru ca in realitate sa fie de 11,8% pe primele sase luni ale acestui an, adica aproape dublu. Pentru 2007, consumul populatiei este estimat sa creasca cu 7,5%. Este o usoara constrangere fata de 2006, dar nu la fel de mare cea asumata (si neindeplinita) pentru anul acesta.
Bazandu-se pe relansarea productiei interne, Guvernul estimeaza ca importurile isi vor reduce ritmul de crestere la 13% anul viitor. Si anul trecut estimase ca aceasta crestere se va reduce de la 17% pana la chiar 12%. Gresit. Importurile au crescut cu 18% in 2006, si cu toata majorarea exporturilor peste prognoza (13% fata de 10%) deficitul de cont se duce la peste 10% din PIB anul acesta, departe de pragul limita de alarma
de 6%.
Aici este punctul nevralgic al bugetului, aici se invarte toata filosofia sa. Va fi relansata productia industriala, adica s-a completat setul de parametri necesari pentru ca cererea sa fie satisfacuta mai mult din productia interna decat din import sau nu?
Probabil ca ceea ce le insufla curaj celor care au construit bugetul in actuala forma este nivelul investitiilor, adica formarea bruta de capital fix - indicatorul cheie care anunta evolutia productiei industriale. Acesta este singurul parametru a carei evolutie a fost estimata corect pentru 2006. Guvernul a estimat o crestere de 12% in 2006, peste cea de circa 10% in 2004 si 2005, iar datele la sase luni arata ca asa va fi. Pentru 2007, formarea bruta de capital fix este prevazuta sa aiba o crestere de 11,5%, deci in usoara incetinire.
Datele pe primele luni opt luni ale productiei industriale, cu un plus de peste 7%, arata ca suntem pe drumul cel bun, dar acest nivel al cresterii este in continuare mai redus decat cel al cresterii economice, iar experienta anilor trecuti arata ca se poate diminua iarasi catre valori de 2-3%.
Dincolo de aceste date macroeconomice sta insa viata oamenilor. Cu toate cresterile anuntate ale PIB-ului si ale bugetului din ultimii ani, Romania nu a atins inca nivelul de viata din 1990, adica nu a crescut cu nimic de la Revolutie incoace, ci a incercat numai sa recupereze terenul pierdut.
Din punct de vedere al calitatii vietii, tranzitia nu este incheiata, si probabil ca
nu va fi nici in 2007. Abia in 2008 vom
ajunge unde am fost in 1990 din punctul
de vedere al puterii de cumparare, adica al raportului dintre indicele castigului salarial mediu nominal net si indicele preturilor de consum. Maximul atins pana acum de
acest indicator a fost in decembrie 2005, la 94,3%, iar in 2006 a stagnat de la inceputul anului pana acum la circa 91%. Cand va ajunge la 100%, putem spune ca abia ne apucam de treaba.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
