Primul trimestru al acestui an a adus un lucru dramatic pe piata bancara: caderea dobanzilor. Pentru noi este un lucru bun, dar pentru bancheri este un cosmar. Bancherii erau mult mai obisnuiti cu scaderea dobanzilor la depozite iar reducerea dramatica a dobanzilor la credite cu care se confrunta in prezent ii aduce intr-o noua postura. Cu seifurile deja pline de lei, ei trebuie sa faca fata politicii de plasare a banilor catre clienti, mai ales catre persoanele fizice.
Banca Nationala si Ministerul Finantelor nu mai reprezinta o afacere pentru banci asa cum a fost timp de 15 ani, ci dimpotriva daca plaseaza banii aici, pierd. BNR si Finantele le ofera acum dobanzi de 7-8% in cel mai bun caz, iar bancile atrag bani in depozite cu rate de 7-14%. Nu mai castiga nimic si de aceea bancherii sunt acum nevoiti sa forteze vanzarea de credite pentru a nu trage linie si a vedea ca sunt in pierdere.
Situatia Casei de Economii si Consemnatiuni este mult mai dramatica. Venerabilul CEC a ramas mult in urma si s-a trezit peste noapte ca ofera populatiei dobanzi de 8-10% iar la BNR, unde se duceau cea mai mare parte a banilor, primesc acum dobanzi de 6-8%. Pierdere curata pentru ca nu a reusit sa-si dezvolte produse de creditare si clienti carora sa le plaseze banii. Cine va cumpara CEC-ul se va confrunta cu o problema mare: lipsa produselor de creditare care a fost lasata mostenire de la conducere la conducere pana s-a ajuns la fundul sacului. Pentru a nu inregistra pierderi CEC-ul ar trebui sa ofere dobanzi la depozite de 3-5%. Noroc ca inertia clientilor, cei mai multi dintre ei in varsta, nu duce la o retragere masiva de bani atunci cand dobanzile scad.
Liberalizarea contului de capital a fortat Banca Nationala sa recurga la o scadere drastica a dobanzilor pentru ca sistemul sa nu fie prins cu rate mari care ar fi adus investitorilor straini castiguri importante prin specularea diferentialului de dobanda dintre piata romaneasca si pietele externe si stabilitatea cursului leu-euro daca nu chiar tendinta constanta de apreciere a leului pe fondul intrarilor mari de valuta.
Sunt sigur ca putini bancheri si-ar fi inchipuit la finalul anului trecut, cand isi faceau bugetele, ca vor ajunge sa ceara acum numai dobanzi de 12-16% la creditele in lei, fata de 25-30% cat facturau acum trei luni. Nu au fost pregatiti pentru aceasta scadere dramatica iar acum incearca din rasputeri sa faca fata acestor probleme prin gasirea de clienti si prin introducerea de noi produse. Nu au infrastructura pusa la punct pentru noile vremuri si nici personalul adecvat.
Nu va trece mult timp si vom vedea batandu-ne la usa agenti de vanzare de credite. Acum un an o astfel de politica nici nu era luata in discutie de conducerile bancilor. Imi amintesc cum un bancher spunea ca el nu se deranjeaza sa mearga la un client, ci clientul trebuie sa vina la el. La polul opus, un alt bancher spunea ca nu va trece mult si vom vedea vanzatori de credite la fiecare colt de strada, tragandu-ne de haina si invitandu-ne in banca pentru a vedea daca nu avem vreun vis care poate fi satisfacut imediat printr-un imprumut.
Acum este doar inceputul. De acum vom vedea o lupta la sange intre banci pentru a atrage persoanele fizice carora sa le ofere credite. De aici mai pot sa vina marjele mari de castig. Alta sansa nu au pentru ca la nivelul firmelor bancherii ajung sa practice dobanzi de dumping pentru a-si tine clientii. In urma cu un an, cine nu avea carte de munca "cu trei stampile pe ea" nici nu se putea apropia sa discute despre un credit, nu sa-l ia. Este mai solvabil un angajat la o firma de stat, falimentara, dar care are carte de munca, cu asigurarile sociale neplatite pentru ca firma nu are cash, decat un angajat al unei firme private, cu un salariu mult mai mare, dar care are pe carte de munca salariul minim pe economie iar restul banilor sunt platiti sub o alta forma legala?
Acum vedem banci, in frunte cu cele straine, care iau in considerare toate veniturile pentru ca altfel nu au nici o sansa sa atraga alti clienti. De asemenea, o parte dintre banci au ajuns sa-si trimita ofiterii de credite pentru a discuta cu un client si a nu astepta ca acesta sa gaseasca el drumul catre banca.
Asa cum suntem sacaiti de agentii care vand asigurari, tot asa vom fi agasati de noua meserie care va face furori in anii urmatori: vanzatorii de credite.
* Cristian Hostiuc este redactor-sef la Ziarul Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
