Dupa 12 ani de opozitie, democratii americani au castigat alegerile pentru Camera Reprezentantilor, au majoritatea guvernatorilor si sunt la un pas de a castiga Senatul Statelor Unite. Alegerile de la jumatatea mandatului consumate marti sunt un cosmar pentru republicanii lui George W. Bush si pentru liderul de la Casa Alba.
Stanga europeana a salutat infrangerea lui Bush, desi nu crede ca politica acestuia se va schimba peste noapte. Democratii au castigat, peste ce aveau, 30 de locuri in Camera Reprezentantilor (au 228 de locuri din totalul de 435), cu 15 mai mult decat le era necesar pentru a obtine majoritatea absoluta. Republicanii au 195 de mandate.
La Senat, democratii au nevoie de sase locuri in plus (acum au 44) pentru a castiga - in total sunt 100 de mandate, insa doar 33 au fost puse in joc. Sunt siguri, deocamdata, de patru dintre ele (statele Ohio, Rhode Island, Pennsylvania si Missouri). In doua state - Virginia si Montana - candidatii democratilor sunt in frunte, insa scorul este foarte strans. Democratul Jim Webb conduce cu doar 7.700 de voturi in fata republicanului George Allen, in vreme ce, in Montana, John Tester (democrat) il intrece pe Conard Curns (republican) cu doar 5.000 de voturi - din peste 2,3 milioane de voturi exprimate. Rezultatul strans a amanat anuntarea rezultatelor in cele doua state, mai ales ca republicanii cer renumararea voturilor. Ar putea aparea o situatie de genul celei intalnite in 2000, cand George W. Bush a castigat primul mandat si cand renumararea voturilor in Florida a amanat anuntarea rezultatelor cu cinci saptamani. Aseara Webb s-a declarat castigator, lucru care, daca este adevarat, face ca distanta pana la castigarea majoritatii sa scada la un mandat.
Daca democratii ar reusi sa obtina mandatele de senator din Virginia si Montana s-ar ajunge la un raport de 49 la 49 de mandate intre democrati si republicani, plus doi independenti.
Independentii sunt Joe Lieberman din Connecticut, fost democrat, si Bernie Sanders din Vermont, fost membru independent al Camerei Reprezentantilor, de orientare socialista. Ambii vor fi afiliati in Senat democratilor, lucru care le-ar conferi acestora majoritatea.
Democratii si-au adjudecat, de asemenea, si mandatele de guvernator, conducand in 28 de state (detin in prezent 22 de state) din cele 50. Nu exista in Statele Unite vreo institutie care sa-i adune pe guvernatori, pentru a se putea spune ca democratii sunt sefi peste guvernatori. Dar trendul este evident. Exista o exceptie notabila: guvernatorul republican al Californiei, Arnold Schwarzenegger, care si-a reinnoit mandatul. Insa el a castigat pentru ca s-a distantat de politica lui George W. Bush si, oricum, este perceput mai degraba ca un democrat decat ca un republican.
Miza este foarte mare si aici, deoarece guvernatorul stabileste agenda privind politicile la nivel de stat si poate furniza un sprijin electoral enorm, asistenta financiara si influenta pentru un candidat al aceluiasi partid.
Unii analisti sustin ca un guvernator cu o rata ridicata a popularitatii in statul respectiv poate aduce cel putin doua procente unui candidat prezidential.
Rezultatele trebuie sa-i dea fiori lui Bush. El va trebui sa se acomodeze (sa coabiteze, cum spun europenii) cu un Congres de alta orientare, care ii va reduce o parte dintre atributii. Insa este putin probabil ca politica lui Bush - mai ales politica externa - se va schimba peste noapte. Potrivit Constitutiei americane, presedintele stabileste politica externa, desi Congresul are influenta prin intermediul comisiilor.
Asadar, desi presedintele american are prerogative constitutionale foarte extinse in materie de politica externa, democratii vor exercita mai multa influenta - in principal prin intermediul anchetelor Congresului si al aprobarilor bugetare - decat pe vremea mandatului lui Bill Clinton (care vreme de sase ani din cei opt petrecuti la Casa Alba s-a vazut obligat sa coabiteze cu republicanii). Pe de alta parte, expertii europeni cred ca democratii sunt mai conservatori in ceea ce priveste comertul si vor diminua sansele adoptarii unui acord global de comert prin restrangerea puterii de negociere a lui Bush care ii permite sa autorizeze acordurile.
Mai important pentru politica externa este faptul ca succesul le va acorda democratilor o sansa in plus pentru atacarea alegerilor prezidentiale de peste doi ani.
Asadar, George W. Bush trebuie sa se pregateasca pentru ultimii doi ani de mandat, care se anunta mai mult decat dificili.
Bush a condus Statele Unite timp de sase ani cu o majoritate republicana care i-a sustinut permanent initiativele, in pofida rezervelor din ultimele luni, si cu un Congres raliat in spatele sau, ca un singur om, timp de mai multe luni dupa atentatele de la 11 septembrie.
In prezent, dupa ce democratii au castigat majoritatea in Camera Reprezentantilor, "este ca o rata schioapa de un picior", iar daca republicanii vor prelua si controlul Senatului, "va fi ca o rata complet infirma", a declarat expertul politic Larry Sabato.
Expresia de "rata infirma" este cea folosita de observatorii anglofoni pentru a-i denumi pe liderii politici aflati in imposibilitatea de a conduce tara si care asteapta sa fie inlocuiti.
In ceea ce priveste schimbarea diplomatica si de strategie in Irak, nu se stie nimic. Analistul Lee Feinstein isi aminteste ca i-a fost pusa aceasta intrebare inainte de alegerile din 2004. "Spuneam: Nu supraevaluati schimbarea de directie. As spune acest lucru si acum", a explicat expertul din cadrul Consiliului pentru relatii Externe. In privinta Irakului, "avem un presedinte care crede in ceea ce face... Doar sub impulsul convingerilor sale, a fost gata sa intervina in Irak, fara sprijin international", a adaugat el.
Democratii ii pot complica misiunea. Un oficial de rang inalt de la Casa Alba, care si-a pastrat anonimatul, a declarat insa ca este si "in interesul" democratilor ca lucrurile sa se limpezeasca in Irak, pentru ca aceasta problema sa nu pericliteze pozitia lor in alegerile prezidentiale din 2008. Expertii considera ca republicanii i-ar putea face responsabili pe democrati de un esec in Irak.
Democratii nu ii vor mai permite lui Bush sa dicteze de unul singur planurile politice, cu asentimentul Congresului. Unii dintre ei si-au exprimat intentia de a incepe o serie de anchete parlamentare periculoase, cu privire la desfasurarea razboiului din Irak sau la actiunile vicepresedintelui Dick Cheney.
Pentru ei, "tentatia de a se comporta asa cum au fost tratati pe parcursul ultimilor ani este mare", se pronunta expertul Marc Zorell de la Universitatea Fairfax.
Insa prezidentialele din 2008 vor avea o importanta primordiala pe scena politica americana; "(democratii) trebuie sa arate ca sunt capabili sa guverneze; presedintele si majoritatea au motive sa coopereze, iar democratii au motive pentru a se feri de obstructia sistematica", a explicat el.
"Provocarea, in ceea ce il priveste pe Bush, este de a guverna toate partidele, acest lucru nu ii va placea, insa nu are de ales daca vrea un loc in istorie", a precizat Zorell, citand exemplul lui Bill Clinton, care s-a confruntat si el cu o schimbare a majoritatii in 1994.
George W. Bush s-a declarat dezamagit de rezultatele alegerilor si a recunoscut victoria democratilor.
Purtatorul de cuvant al Casei Albe, Tony Snow, a declarat ca rezultatul alegerilor, in care democratii sunt desemnati drept castigatori in Camera Reprezentantilor, nu reprezinta ceea ce si-a dorit administratia americana.
Problema irakiana a jucat un rol important in aceste alegeri, dar sondajele la iesirea de la urne a indicat si alte lucruri interesante. Sondajele mentioneaza coruptia si unele probleme de interes national ca fiind principala miza a acestui scrutin.
Potrivit primelor sondaje la iesirea de la urne, realizate la nivel national de un consortiu format din mai multe posturi de televiziune si agentia de presa The Associated Press, 62% din alegatorii americani au declarat ca problemele de interes national le-au influentat votul, doar 33% mentionand problemele locale.
"De obicei, oamenii afirma ca miza sunt politicile locale. Nu si de aceasta data, insa", a declarat analistul politic Bill Schneider, interogat de CNN.
Sondajele de opinie arata ca 42% din alegatori au mentionat coruptia drept o problema extrem de importanta, urmata de terorism (40%), problemele economice (39%) si razboiul din Irak (37%).
Desi popularitatea presedintelui american George W. Bush a fost o tema centrala inaintea alegerilor legislative, doar o treime din alegatori au declarat la iesirea de la urne ca au votat pentru a sanctiona politicile acestuia. O alta treime din alegatori au afirmat ca actiunile presedintelui nu le-au influentat votul de marti, in timp ce circa 20% au declarat ca votul lor reprezinta un mod de sustinere a politicii Casei Albe.
Economia a reprezentat, in schimb, miza principala a acestui scrutin, urmata indeaproape de problema terorismului si razboiul din Irak, au spus alegatorii la iesirea de la urne. In cadrul scrutinului pentru Congres, circa trei sferturi din participantii la vot au declarat ca scandalurile din cadrul administratiei si coruptia au jucat un rol extrem de important in alegerea lor. Majoritatea alegatorilor si-au exprimat dezaprobarea fata de razboiul din Irak si au fost de parere ca SUA ar trebui sa-si retraga partial sau total trupele din aceasta tara.
Nancy Pelosi, prima femeie lider al Camerei Reprezentantilor
Nancy Pelosi (66 de ani), al carei partid este castigatorul alegerilor legislative, devine prima femeie care va conduce Camera Reprezentantilor. Lider al minoritatii democrate din Camera Reprezentantilor din 2003, Pelosi a transformat alegerile intr-un referendum asupra lui Bush, a razboiului din Irak si a scandalului in care au fost implicati republicanii. Pelosi a fost adesea ignorata sau chiar persiflata de Bush, pe parcursul celor sase ani in functia de lider al minoritatii democrate, insa presedintele republican va fi nevoit sa colaboreze cu ea, din momentul in care va prelua functia de presedinte al Camerei Reprezentantilor. Pelosi a invatat politica, copil fiind, in urma cu 50 de ani, de la tatal sau, care a fost primarul orasului Baltimore. Mama a cinci copii si casatorita cu un om de afaceri milionar, Pelosi a participat pentru prima data la alegerile pentru Congresul american in 1987, ca reprezentanta a San Francisco, una dintre circumscriptiile dominate de democrati.
Hillary Clinton, la un al doilea mandat in Senat
Senatorul democrat Hillary Rodham Clinton, despre care se crede ca va candida pentru Casa Alba, ar fi castigat detasat un al doilea mandat in Senatul american in statul New York. "Mesajul nu putea fi mai clar de atat, este timpul pentru o noua forta", a declarat fosta prima doamna intr-un discurs sustinut imediat ce a aflat ca l-a invins pe John Spencer, contracandidatul sau republican. Clinton a castigat fara probleme, devansandu-l pe Spencer, fostul primar al orasului Yonkers, cu peste 30 de procente, intr-un stat in care numarul democratilor l-a depasit pe cel al republicanilor cu un raport de cinci la trei. Obtinand un al doilea mandat in Senat, Clinton se confrunta acum cu speculatiile potrivit carora va ataca presedintia SUA. Clinton a avut o campanie costisitoare - peste de 35 mil. dolari -, in timp ce Spencer a cheltuit doar patru milioane de dolari. Pe parcursul competitiei, ea a avut avantaje si de pe urma celebritatii sale, in special atunci cand fostul presedinte Bill Clinton a insotit-o in campania electorala.
Arnold Schwarzenegger, reales in functia de guvernator
Guvernatorul de California, Arnold Schwarzenegger (59 de ani), a contracarat in alegeri curentul antirepublican, castigand cu usurinta un al doilea mandat dupa ce s-a distantat de politica presedintelui George W. Bush. Fosta vedeta de la Hollywood, aleasa prima oara in functia de guvernator in urma cu trei ani, l-a incins pe contracandidatul sau democrat, Phil Angelides, presedintele Trezoreriei statului. Victoria survine dupa ce vedeta din "Terminatorul" a avut de suferit anul trecut de pe urma respingerii unei initiative legislative proprii, de reformare a sistemului electoral. De atunci, un Schwarzenegger mai umil, in varsta de 59 de ani, a facut apel la farmecul sau considerabil, nu i-a mai tratat pe democrati drept "fetite" si a sprijinit o serie de proiecte legislative bipartizane, printre care si unul referitor la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera in California. Schwarzenegger s-a distantat, de asemenea, de presedintele Bush.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
