Nu stim cati berlinezi isi mai amintesc o noapte geroasa denoiembrie cand, sub valul protestelor din Berlinul de Est,autoritatile comuniste s-au vazut nevoite sa deschida punctele defrontiera spre Berlinul de Vest.
La 9 noiembrie 1989, Berlinul de Vest era asaltat de zeci de mii deest germani, care au trecut "dincolo" prin portile deschise aleZidului, iar comunistii admiteau ca sunt invinsi. Barurile dinBerlinul de Vest au ramas deschise toata noaptea, iar bautura afost gratis. Vestul sarbatorea intalnirea cu Estul dupa 50 de anide despartire.
Gardul de beton armat cadea simbolic la 9 noiembrie 1989 si, odatacu el, trimitea in cartile de istorie cel mai pregnant simbol alCortinei de Fier - Berliner Mauer (Zidul Berlinului).
Astazi se implinesc 20 de ani de la caderea simbolica a ZiduluiBerlinului, crunta emblema a comunismului si a Razboiului Rece. Dinzid mai sunt acum doar cateva relicve, cea mai faimoasa fiindPoarta Brandenburg.
1989, anul nebun
Insa, in buna masura, anul 1989 avea sa fie unul nebun, un an incare o lume s-a prabusit. Sub valul de revolte, de la Berlin panain Piata Tiananmen din Beijing, anul 1989 avea sa mature de laputere regimuri si sa schimbe fata lumii.
In Europa, Cortina de Fier incepuse sa rugineasca inca dinprimavara cand Partidul Comunist polonez a fost obligat sa vina lamasa de negocieri cu opozitia.
De asemenea, in Uniunea Sovietica, care a reprezentat aproapejumatate de secol unul dintre cei doi poli de putere alaturi deStatele Unite, Mihail Gorbaciov a renuntat sa conduca cutraditionala mana de fier si a ales sa promoveze reforme cu izdemocratic. Concomitent cu evolutiile din Europa, la Beijing, inPiata Tiananmen, mii de oameni, care au protestat in numeledemocratiei, erau masacrati.
Vantul schimbarii dadea semne sa se transforme intr-o furtuna caresa mature regimurile comuniste din Europa si sa le reformeze pecele din Asia.
Romania a avut insa parte de o schimbare de regim diferita derestul Europei, caracterul violent al acesteia, prin condamnarea lamoarte a lui Ceausescu, dandu-i un caracter special.
Sfarsitul istoriei
Caderea regimurilor comuniste din 1989 i-a facut pe unii filozofisa creada ca democratia va fi regimul vesnic de guvernamant, faptce marcheaza "sfarsitul istoriei". Cel care sustinea aceasta teza,Francis Fukuyama, scria in "Sfarsitul istoriei si ultimul om":"Suntem martori nu numai la sfarsitul Razboiului Rece sau laincheierea unei perioade din istoria postbelica, ci la insasisfarsitul istoriei care inseamna incheierea evolutiei ideologiceumane si universalizarea democratiei liberale ca forma universalade guvernamant".
Teza lui Fukuyama a fost criticata si chiar autorul s-a dezis apoide ea, pentru ca realitatea este totusi alta la 20 de ani de lacaderea Zidului.
Nu stim daca o parte a lumii de astazi, care se confrunta cu ceamai grava criza economica de la cea din anii '30, nu ar fi tentatasa se intoarca la economia dirijata. Insa criza economica asiaticadin 1997, de pilda, nu a dus la dirijism, ci la reexaminareacapitalismului.
De asemenea, dupa explozia internetului in anii 2000, investitoriidin Vest nu si-au ascuns economiile in saltele, ci au facutinvestitii. Aceste principii se aplica si crizei economice actuale,sustinea recent publicatia americana Times, citand analisti sieconomisti americani de prestigiu.
Lumea insa evolueaza in ciuda "sfarsitului istoriei". Dupaincheierea Razboiului Rece au aparut noi provocari dincolo de stat.Acestea sunt globalizarea, amplificarea extremismului religios(terorismul, considerat principalul pericol al secolului 21, acarui putere a fost cunoscuta dupa atentatele din 11 septembrie) sitehnologia.
Masacrul din Piata Tiananmen
Inca de la inceputul lui 1989 se simtea ca anul va fi unulextraordinar pentru China. In campusul Universitatii din Pekinstudentii si profesorii organizau forumuri de discutii despredemocratie. Nevoia de libertate i-a scos pe studenti in PiataTiananmen inca din aprilie. Protestele au fost pasnice.
Protestele au inceput dupa moartea lui Hu Yaobang, secretar generalal Partidului Comunist, sustinator al reformelor pro-democratice,pro-economie de piata si anticoruptie. Peste 1.000.000 de oamenis-au strans in Piata Tiananmen pentru a deplange moartea acestuia.Miscarea, pasnica la inceput, a durat sapte saptamani, totulterminandu-se cu baia de sange din 4 iunie 1989 cand guvernul atrimis armata si tancurile pentru a opri protestele. Numarulmortilor s-a ridicat la 2.500 si cel al ranitilor la 7.000-10.000.Dar oamenii din Piata Tiamanmen nu au murit in van, ei reusind saatraga atentia asupra Chinei. Deng Xiaoping, liderul comunistchinez care s-a "ocupat" de protestele din Beijing, a revigoratpoliticile economice in sudul tarii, sub pretextul ca "reformelecapitaliste trebuie sa renasca in China". Toate acestea au fostpunctul de pornire al Chinei spre a deveni una dintre cele mai detemut concurente pentru Statele Unite ale Americii.
Ce ne mai amintim acum de anul nebun 1989?
Razvan Muresan are 20 de ani. S-a nascut in 1989, acum este studentsi de putina vreme lucreaza la revista Business Magazin: "Eu nu-mipot daÊseama cate s-au schimbat, eu m-am nascut chiar in acel an,iar mieÊcuvantul comunism nu-mi spune multe. Singurul meu contactcu vechiul regim consta in mentalitatile de atunci, pe caremultiÊsi le-au pastrat si Êazi si cu care, vrand-nevrand, maintalnesc zi de zi.
Ce am castigat dupa 1989? "Poate libertate de gandire si deexpresie. Insa nu stiu cat ne-ajuta asta, in conditiile in careputem doar sa ne plangem si, rareori, sa vorbim despre un succes aldemocratiei romanesti. Putine s-au facut in acesti douazeci de anisi, fie ca o recunoastem sau nu, avem aceeasi infrastructura,industrie si agricultura aproape inexistente. PanaÊvom construi unsistem mai bun, ramane sa ne bucuram de democratie asa cum o avem",afirma el.
Frontiera din inima orasului
La 13 august 1961, strazile Berlinului au inceput sa fie taiatein doua, statiile de metrou au fost parasite, iar est-berlineziiangajati in partea de vest a orasului au ramas fara slujbe. Incepeaconstructia Zidului Berlinului care avea sa ajunga la 43 dekilometri, taind inima uneia dintre cele mai importante metropoleale Europei. Prin ridicarea Zidului, autoritatile comuniste ale RDGau incercat sa stopeze hemoragia de cetateni din partea comunistain cea de vest. Pana in 1961, peste 3,5 milioane de cetateni dinRDG au emigrat, aproximativ 20% din populatia totala a Germanieiestice.
In cei aproape treizeci de ani de existenta a Zidului au existataproximativ 5.000 de tentative de evadare din Berlinul de Est sisute de morti.
La 9 noiembrie 1989, pe fondul miscarilor anticomuniste din Europade Est, est-berlinezii au trecut pentru prima oara liberizidul-bariera. Demonstratiile antiguvernamentale in fosta Germaniede Est au inceput in toamna lui 1989, mai tarziu decat in Cehia,Polonia sau Ungaria. In august, Ungaria si-a deschis granitele cuAustria si mii de turisti est-germani au fugit asa in Vest. La 18octombrie, fostul presedinte Erich Honeker a demisionat, iar noulguvern a decis sa acorde vize est-germanilor pentru a vizitaGermania de Vest. Anuntul trebuia facut public de ministrulpropagandei, Gunter Schabowski, lucru care s-a intamplat la 9noiembrie. Fara a avea detalii precise, ministrul, intrebat fiindcand intra in vigoare masura, a raspuns: "Chiar acum".
Zeci de mii de berlinezi din Est, care aflasera de la radio sitelevizor declaratiile ministrului, au luat cu asalt punctele decontrol cerand sa intre in Berlinul de Vest. Nu se putea staviliacest asalt decat prin forta, dar granicerii nu au indraznit satraga asupra multimilor si au deschis barierele de trecere. Altemii de vest-berlinezi ii asteptau dincolo de barierele de control.Insa calatoriile libere intre cele doua parti ale orasului au fostposibile doar incepand cu
23 decembrie 1989. Demolarea oficiala a Zidului a inceput in iunie1990 si a fost facuta de armata est-germana. Reunificarea s-aincheiat, oficial, la 3 octombrie 1990.
Ei au fost actorii:
Helmuth Kohl
Este cancelarul care a reunificat Germania. Istoria nu-l poate uitapentru ca unificarea Germaniei a insemnat, practic, reunificareaEuropei. In primavara lui 1990 a mers la Moscova si s-a intalnit cuMihail Gorbaciov pentru a primi garantii ca URSS va permitereunificarea tarii rupta in doua de 50 de ani. ReunificareaGermaniei avea sa continue cu reunificarea Europei.
Mihail Gorbaciov
Cel care a contribuit decisiv la destramarea URSS prin renumitelereforme petrestroika si glastnost, Mihail Gorbaciov a primitPremiul Nobel pentru Pace pentru rolul pe care l-a jucat in cadereacomunismului. Desi scopul sau initial era de reformare acomunismului, masurile sale au dus la aparitiile miscarilor deliberalizare din Europa de Est, de la statele baltice si pana lacaderea Zidului Berlinului. Gorbaciov a spus recent ca, daca URSSar fi intervenit in 1989 in Germania, ar fi inceput al TreileaRazboi Mondial.
Papa Ioan Paul al-II-lea
Legendarul Papa Ioan Paul al-II-lea a jucat un rol crucial incaderea Cortinei de Fier. Polonez de origine, el a sprijinitmiscarea Solidaritatea, care lupta impotriva regimului comunist dinPolonia.
Ronald Reagan
In 1987, Reagan a cerut Moscovei sa "darame acest zid", facandreferire la Zidul Berlinului. Reagan "a pus pe butuci" economiafostului imperiu comunist prin dezvoltarea programului "RazboiulStelelor",
Franois Mitterand
Dupa caderea Zidului Berlinului, presedintele francez in acea vremeFranois Mitterand si-a exprimat preferinta pentru o Germaniedivizata. El argumenta ca o Germanie unita si-ar fi intors fortelecatre URSS, lucru pe care i l-a spus si lui Mihail Gorbaciov. Aacceptat cu greu aceasta decizie, in urma unei vizite in Germaniade Est.
George Bush
Era presedinte al Statelor Unite in momentul caderii Zidului (infotografie este alaturi de Helmuth Kohl) si implicit al incheieriiRazboiului Rece. El a sustinut reunificarea Germaniei in fatascepticismului Frantei, Marii Britanii si al URSS. Bush a sustinut,de asemenea, ca reunificarea Germaniei nu va afecta stabilitateaNATO, adusa in discutie de Franta.
Margaret Thatcher
Thatcher a fost premierul Marii Britanii in momentul caderiiZidului Berlinului. In 1989 ea si-a declarat scepticismul cuprivire la reunificarea Germaniei, pe care o dorea numai dupa cepartea de Est a tarii devenea democratica. Thatcher s-a temut ca oreunificare a Germaniei pune in pericol stabilitatea situatieiinternationale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
