Unul dintre partenerii fondatori si creative director-ul Brandient, firma de consultanta in strategie si design, s-a nascut la Baia Mare, dar e bucurestean de 12 ani. A urmat cursurile Politehnicii si ale Academiei de Arte Vizuale, dar le-a abandonat pentru a intra intr-un studio de design. A lucrat mult timp in publicitate si ca graphic designer pe cont propriu in Romania si Singapore, iar acum militeaza pentru importanta designului in afaceri si in societate. A castigat numeroase premii, iar de curand a fost invitat in juriul concursului international Identity: Best of the Best 2007 de la Moscova. "Trebuie sa incep prin a recunoaste ca ma aflu in situatia privilegiata de a fi platit ca sa-mi urmez pasiunea pentru graphic design, asa ca, daca ma plang de lipsa de timp o fac doar cu jumatate de gura, cu cealalalta jumatate zambind satisfacut. Weekendurile mele sunt lucratoare in buna parte, dar in cele libere dorm pana tarziu, 11-12 sau chiar mai tarziu, incercand sa recuperez din lipsa de somn de peste saptamana, dupa care merg pentru brunch in oras cu asociatii mei, dau o tura pe la Carturesti si, uneori, Anthony Frost, fac shopping, beau cafea si mananc clatite la Marriott si vad un film la Cineplex Plazza Romania. Sunt citadin 100%, nu-mi place sa ies din oras decat pentru un alt oras, mai mare. O cabana linistita si un gratar in aer liber mi-ar provoca un stres mai mare decat o prezentare in fata unui board de bancheri. Imi plac filmele si incerc, impreuna cu prietenii mei cei mai dragi, Aneta si Mihai, care imi sunt si asociati in Brandient, sa vad cel putin un film la cinematograf in fiecare weekend, daca nu chiar doua sau trei, in timp ce acasa am zeci de DVD-uri nedesfacute la care nu mai apuc sa ma uit. Pe de-o parte imi plac filmele de arta, deschise, fara o rezolutie clara la final. Sunt innebunit dupa scenele complet ambigue din filmele lui Antonioni, de pilda. Pe de alta parte, imi plac foarte mult filmele de desene animate. Am stat la coada sa cumpar Spirited Away la Londra chiar imediat dupa aparitie si am asteptat cei 7 ani scursi intre pilotul si lansarea filmului Tekkon Kinkurito. In ultima vreme, imi folosesc timpul liber pentru a ma bucura de fotografie. Asta inseamna ca fac fotografii, scanez filme mai vechi, merg la expozitii, citesc despre maestri sau uploadez imagini pe Flickr.com. Faptul ca m-am reapucat de fotografia analogica a facut sa ma indragostesc de fotografie din nou, inca mai cu patima decat prima data. Nu mai tinusem in maini un film de opt ani si uitasem cat de frumoase sunt imaginile, uitasem grija cu care fotografiezi pe film si nerabdarea cu care astepti sa vezi ce-a iesit, dar prietenul meu Cosmin Bumbut mi-a transmis "microbul" camerelor si obiectivelor Leica acum cateva luni. Si asa a (re)inceput. Am multi fotografi preferati, prea multi ca sa-i pomenesc aici, in principal europeni. Dar as vrea sa vorbesc despre fotografia asiatica, in special cea japoneza, care ma fascineaza mereu cu o extraordinara sensibilitate estetica, total inefabila. Adesea exista o pace si un echilibru formidabil in felul in care artistii japonezi surprind cele mai banale subiecte: o planta catarata pe un gard, o pisica plictisita in strada sau o roata de masina uitata pe maidan. E ceva dincolo de virtuozitatea tehnica, o rabdare si o impacare venite din cultura lor, care pentru incrancenarea noastra par - si chiar sunt! - din alta lume. Am cateva poze de care sunt mandru, dar nu sunt gata sa vorbesc despre ele. Nici atunci cand voi fi gata nu am sa vorbesc despre ele, ci le voi expune undeva sau le voi strange intr-o carte. Imi plac calatoriile, dar cum arareori am la dispozitie mai mult de un weekend prelungit, destinatiile trebuie sa fie prin Europa. Cateva zile intr-un loc nou sunt numai bune pentru plimbari si facut poze. Ultimul weekend de genul asta a fost la Berlin si-a fost atat de placut, incat mi-am promis sa-l reeditez cat mai curand. Destinatiile mele preferate sunt insa in Asia, unde ajung prea rar. In parte datorita caldurii tropicale a sud-estului (dupa care tanjesc iarna), parte datorita spectacolului oraselor, Asia e locul unde ma simt cel mai fericit. Ultima data am fost in decembrie 2007-ianuarie 2008 in Bangkok si a fost una dintre cele mai placute vacante. De altfel, una din cele mai frumoase perioade din viata am petrecut-o locuind in Singapore - desi n-a fost o vacanta, am lucrat acolo ca designer, dar a fost o calatorie initiatica in care cineva pleaca pentru a se regasi. Weekend-urile in Singapore insemnau un taxi din China Town, unde locuiam, pana la podul catre insula Sentosa, leneveala la soare si taclale cu camaradul intru aventura Camil, seara filme la cinema pe Orchard Road, iar noaptea vizitarea la pas a cartierelor. Desi imi place muzica, nu sunt un mare amator de concerte pe stadioane, pentru ca in tara tinuta locatiilor si organizarea precara a unor astfel de evenimente au facut o buna perioada de timp ca participarea la acestea sa fie mai degraba un stres dezagreabil decat un eveniment cultural: am asistat la intamplari atat de neplacute la un concert din Bucuresti acum 11 ani, incat mi-am promis sa nu mai calc la concertele din Romania. Si de-atunci am facut o singura exceptie, pentru The Rolling Stones. Ultimul concert la care am fost e cel tinut de Portishead in Edinburgh, un eveniment istoric pe care sunt fericit ca nu l-am ratat. Nu numai ca a marcat revenirea pe scena a trupei dupa o pauza de multi ani, dar a fost o seara de o frumusete indescriptibila, intr-o locatie acoperita, de mici dimensiuni, care s-a transformat intr-un furnal de emotii. Nu am planuri pentru urmatorul concert, astept sa-mi atraga atentia o trupa de care mi-e foarte dor s-o ascult si o locatie potrivita intr-un oras de care ma simt atras. In 2003 am inceput un blog de practician al designului (kitblog.com, de unde si porecla devenita al doilea prenume, Kit), scriindu-l in engleza, atat ca sa se vada ca exista viata si-n Romania (eram satul de intrebarile strainilor despre regimul politic si ingrijorarea lor daca avem curent electric sau nu), cat si pentru a invata limba mai bine. Blogul si-a dovedit utilitatea la sfarsitul anului 2006, cand l-am folosit ca sa coagulez un raspuns al designerilor romani impotriva unei initiative legislative a unei asociatii profesionale interesate sa obtina abuziv controlul asupra industriei de design. Raspunsul pe care am reusit sa-l provoc a fost masiv, atat national, cat si international, on- si off-line, si cred ca a avut un rol decisiv in esecul respectivului atentat la libertatea profesiei mele. Azi folosesc kitblog.com mai rar, uzual ca sa expun eseuri pe teme care tin de design (cel care studiaza felul in care Woody Allen a folosit de-a lungul carierei sale caracterul de litera Windsor a fost preluat la inceputul lui 2008 de blogurile majore din A-list-ul international si a fost citit de 10-12 mii de oameni pe zi), vesti diverse si fotografii. Nu-i mai dedic prea mult timp acum, dar nu exclud posibilitatea ca in viitor sa scriu cu ravna din nou. Cine stie?"
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
