De maine, "colegele de generatie" ale Romaniei primesc diploma de absolvire a examenului pentru intrarea cu drepturi depline in Europa. Plecata la drum in acelasi timp cu cele zece colege, si beneficiind chiar de atuuri mai importante, Romania a ramas corijenta pentru trei ani.
Desi nu par o perioada foarte mare, cei trei ani inseamna de fapt investitii de miliarde de dolari care vor ocoli Romania pana in 2007, indreptandu-se catre tari cu un mediu de afaceri mai sigur, cu reguli europene stricte si, foarte important, respectate.
Ia decalajul s-ar putea mari in loc sa se micsoreze.
Cum s-a ajuns insa la acest decalaj, intre tari care au pornit la drum cu sanse aproape egale? Cine si unde a gresit, aducand Romania in situatia de a fi mult in spatele Ungariei, de exemplu, o tara cu de trei ori mai putini locuitori si resurse incomparabil mai mici.
In primul rand, spun oamenii de afaceri si chiar politicienii, vina apartine clasei politice, care a fost mai degraba o frana in calea dezvoltarii decat un coordonator al reformei. Cei care s-au succedat la putere nu au fost in stare sa stabileasca si sa aplice o strategie macar corecta, daca nu performanta. A lipsit vointa, inlocuita cu speranta ca lucrurile se vor rezolva de la sine, fara ca functiile sa fie puse in pericol.
Strategile economice, daca pot fi numite asa, au promovat mai degraba nemunca si construirea afacerilor in zona gri a economiei decat eficienta, productivitatea si investitiile.
Guvernele succesive au fost preocupate mai mult sa mascheze somajul prin pensionari timpurii, si cu efecte de soc asupra bugetului de stat, decat sa incurajeze companiile sa investeasca pentru a crea locuri de munca.
Efectele lipsei de vointa politica pentru aplicarea reformei s-au tinut lant: statul inca mai are de privatizat companii precum Petrom, BCR sau Distrigaz, infrastructura este intr-o stare deplorabila, legislatia are rol decorativ iar nivelul investitiilor straine este incomparabil cu cel din Polonia, Cehia sau Ungaria.
Din punct de vedere al atragerii investitiilor straine, Romania a pierdut cel putin trei "trenuri" pana in prezent. Primul a fost la inceputul anilor '90, cand titlul strategiei de privatizare a fost "Nu ne vindem tara". Era perioada in care Polonia sau Ungaria vindeau companii de stat catre giganti internationali precum Pepsi sau General Electric.
Al doilea, in perioada 1995 - 1996, cand considerentele electorale au blocat orice initiativa importanta de privatizare si restructurare. Al treilea, in perioada 1998 - 1999, cand guvernantii nu au reusit sa profite de euforia investitionala de dupa alegerile din 1996, aducand Romania in pragul incapacitatii de plata.
Oamenii de afaceri si managerii din Romania considera ca atitudinea fata de investitorii straini, esecul programului de investitii in infrastructura, lipsa unor masuri clare de incurajare a sectoarelor performante, finantarea constanta a sectoarelor neperformante si haosul legislativ sunt cauzele care ne-au tinut departe de Europa.
"Am petrecut 8 ani in Polonia, Republica Ceha si Slovacia si nu sunt surprins ca au fost acceptate in UE pentru ca merita din plin. Romania nu a inteles ca vorbele nu duc nicaieri si ca numai actiunile conteaza", sintetizeaza Paul Nuber, director general pentru Romania al gigantului din industria alimentara Nestle, situatia economiei si politicii romanesti.
George Copos, patronul grupului de firma Ana - cu afaceri in industrie, turism si servicii - considera ca diferenta dintre Romania si tarile ce adera anul acesta la Uniunea Europeana este cauzata in principal de politica autoritatilor fata de investitiile straine.
"Daca Ungaria, de exemplu, a vandut aproape toate companiile de stat in decurs de cativa ani catre investitori straini seriosi, noi inca ne mai chinuim sa vindem societati precum Petrom sau BCR", spune Copos.
Omul de afaceri considera ca nivelul redus al investitiilor straine este cauzat si de situatia critica a infrastructurii, care in loc sa rezolve problema distantei geografice intre vestul Europei si Romania mai degraba a accentuat-o.
Copos spune ca de vina pentru decalaj sunt si diferentele dintre mentalitatile si cultura de afaceri din Romania comparativ cu tarile din valul intai de aderare.
"Desi am stabilit in timp reguli care ar fi trebuit sa ne apropie mai repede de standardele capitaliste, foarte putini le-au respectat. Situatia inca persista iar ca om de afaceri nu poti sa fii decat frustrat cand observi tratamentul diferentiat aplicat companiilor de catre autoritati. Cred ca este momentul ca Guvernul sa inceapa sa arate cartonasul galben celor care nu respecta regulile jocului", a conchis Copos.
Managementul neperformant in aproape toate sectoarele economiei si haosul legislativ sunt, in opinia lui Sfefan Varfavli - directorul grupului industrial IMSAT Bucuresti - elementele care au contribuit cel mai mult la crearea decalajului intre Romania si cele zeci tari care adera pe 1 mai.
"Au lipsit de asemenea strategiile nationale de incurajare a unor domenii in care Romania poate deveni competitiva la nivel european. Ministerul Economiei si Industriilor, de exemplu, s-a ocupat mai mult de regii, uitand ca in Romania mai exista si alte industrii. Nu vorbesc de conducere centralizata, ci de conceperea unor strategii care sa incurajeze investitiile intr-un sector sau altul", afirma Varfalvi.
Managerul de la IMSAT spune ca principala problema in urmatorii trei ani va fi inceperea respectarii procedurilor si regulilor impuse de Uniunea Europeana.
"Acestea vor exista dar aplicarea lor va fi extrem de dificila. De fapt, asta ne diferentiaza acum de tarile care adera: capabilitatea de a aplica si respecta regulile europene", afirma Varfalvi.
Si Viorel Catarama, patronul grupului de firme Elvila, considera principala responsabilitate pentru intarzierea integrarii Romaniei in UE o poarta clasa politica. Si, in conditiile in care companiile romanesti au trebuit sa evolueze intr-un mediu ostil, afirma ca intarzierea la aderare s-a transformat, paradoxal, in avantaj pentru antreprenori.
"Producatorii romani nu sunt pregatiti pentru integrarea in Uniunea Europeana si este bine ca mai au cativa ani la dispozitie pentru a putea face fata cerintelor UE, in principal in ceea ce priveste conditiile de munca si mediu. Deja partenerii comerciali din Uniunea Europeana au inceput sa solicite respecarea de catre fabricile noastre a standardelor europene de mediu si munca", spune Catarama.
Exista si oameni de afaceri care considera ca decalajul intre Romania si tarile din valul intai de aderare a existat inca de la inceputul cursei catre aderare.
"Decalajul dintre noi si tarile care intra acum in UE exista inca de la inceputul anilor '90, atat ca structura si performanta a economiei cat si din punct de vedere al culturii de afaceri. Dupa '89, marea majoritate a companiile romanesti nu aveau nici o idee despre ce inseamna piata. Cred ca, din contra, acest decalaj s-a micsorat in ultimii ani", spune Horia Ciorcila, unul din cei mai importanti oameni de afaceri din Cluj. Ciorcila este printre actionarii importanti ai companiei de televiziune prin cablu Astral Telecom, al doilea jucator de pe piata de profil, si ai Bancii Transilvania. Ciorcila este si presedintele bancii.
Reprezentantii clasei politice si analistii spun ca ratarea primului val de integrare a fost "parafata" in primii ani de dupa revolutie, ani in care, in lipsa reformelor, decalajul dintre Romania si celelalte state foste comuniste s-a adancit.
In continuare insa, politicienii refuza sa isi asume responsabilitatea pentru perioada in care au fost la guvernare, aruncand vina pe rivalii politici.
"Responsabilitatea pentru ratarea primului val, revine fostului PDSR actualul PSD, pentru ca nu a facut reforme in perioada 1993- 1996. La lipsa de reforme din perioada amintita s-a adaugat dupa 2000 lipsa de forta a negocierilor de integrare, iar din acest motiv s-a pierdut si cel de-al doilea pluton - al Slovaciei si Sloveniei invitate sa inceapa negicierile mai tarziu, dar care totusi se integreaza in primul val", spune Theodor Stolojan, presedinte al Partidului National Liberal si prim ministru al Romaniei in perioada 1991 - 1992.
Petre Roman, prim ministru in perioada 1990 - 1991, lauda masurile luate in acea perioada.
"In 1991 eram singura tara fosta comunista care avea o lege a privatizarii efectiva, nu redusa la stadiul de intentie. In 1991 am avut prima dovada a unei reale transformari economice, cand subventiile de stat s-au redus la jumatate. Intre noiembrie 1990 si octombrie 1991 a avut loc liberalizarea preturilor fara ca inflatia sa devina galopanta. Existau premize pentru o ecomomie de piata functionala, pentru o justitie si o administratie functionale ", spune fostul prim ministru.
"Mineriadele au stricat totul. Dupa mineriade am fost izolati din punct de vedere politic. Lipsa reformelor a acumulat deficitele din ecomomie, relatiile cu FMI au fost inghetate. Abia in 1997 s-a reluat reforma. Dar anii pierduti ne-au costat integrerea", afirma Roman.
Analistul politic Cristian Parvulescu considera ca trenul a fost pierdut in timpul guvernarii Vacaroiu.
""Guvernele Roman si Stolojan au fost guverne de tranzitie spre o administratie stabila cu o legitimitate data de alegeri (alegerile din 1992 - n.n.). Numai ca guvernul <stabil> al lui Nicolae Vacaroiu a ales sa realizeze reforma graduala (fata de o reforma mai dura dorita de Roman), astfel ca guvernele de dreapta de dupa alegerile din 1996 nu au putut face mare lucru intr-un timp scurt", spune Parvulescu.
Zoe Petre, fost consilier al presedintelui Emil Constantinescu, spune ca Romania a inceput sa faca reforma abia dupa 1996, fara a aminte insa de confuzia si incoerenta din jurul guvernarii CDR in perioada 1998 - 1999.
"Romania anilor 1994-1996, cand incepe procesul de largire a UE, nu indeplinea nici macar conditiile politice de baza ale integrarii. Cu o economie inca dominata de proprietatea de stat in proportie de peste 85%,supravietuind prin subventii si credite neperformante, Romania era si sub monitorizarea Consiliului Europei pentru deficitul grav de democratie. Abia alternanta la guvernare din 1996 a adus atat suspendarea monitorizarii, cat si inceputul reformelor economice radicale", spune Zoe Petre.
Personajul care a avut cea mai mare influenta asupra deciziilor de reforma sau mai bine zis, de intarziere a reformei, a fost in ultimii 14 ani actualul presedinte al Romaniei - Ion Iliescu.
Socialist convins si adept al suveranitatii statului in economie (dupa cum a declarat chiar el de mai multe ori), Iliescu a preferat permanent linistea politica unor reforme serioase.
Sub tutela sa, majoritatea privatizarilor importante au fost amanate ani buni, companiile de stat au continuat sa fie neperformante in lipsa optiunii concedierilor iar initiative moderne precum cota unica de impozit global au fost oprite fara comentarii.
Reprezentantii Guvernului, ai Presedentiei si ai PSD nu au dorit sa comenteze pe marginea cauzelor care au intarziat aderarea Romaniei la UE. zf@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
