Cimitirul particular "Sfintii Mihail si Gavril", al carui teren a fost folosit acum cativa ani drept garantie pentru obtinerea unui credit in lei si valuta de la defuncta Bankcoop, isi cauta un nou proprietar, prin licitatie, in cadrul unei proceduri de executare silita.
Prima tentativa se produce astazi la judecatoria orasului Buftea. Cu o suprafata de 36.200 de metri patrati, activul are un pret de strigare de 12.940.000.000 de lei (in jur de 400.000 de dolari).
Avocatul Arin Stanescu, care conduce societatea Reconversie si Valorificare Active SA, unul dintre lichidatorii Bankcoop, este deocamdata sceptic in privinta sanselor pe care le are acest activ mai neobisnuit in gasirea unui nou proprietar din prima incercare.
Nu lipsit de umor, Stanescu se intreaba ce om cu bani ar vrea sa investeasca intr-un loc "de verdeata si odihna". Cimitirul a fost dat in folosinta in 1997 si de atunci aici au fost inhumati 82 de oameni. Alte 450 de locuri de veci au fost cumparate de cetateni prevazatori (vezi preturile in pagina 2).
O investitie de acest fel ar fi mai curand la indemana Primariei Generale a Capitalei sau a Bisericii Ortodoxe Romane. Arin Stanescu spune ca a discutat cu responsabili ai Primariei Generale si ai Patriarhiei Romane.
Desi, pana acum, nu exista un raspuns concret, el isi pune speranta intr-o reactie pozitiva din partea Primariei Generale. El crede ca acceptarea unui teren de cimitir pentru garantarea unui credit bancar a fost o absurditate.
Fata de banii care se cer acum, valoarea de garantie a cimitirului pare umflata. In 1996, societatea T&T a garantat cu terenul un credit de 17 miliarde de lei si 2,3 milioane de dolari, imprumut care era destinat construirii unui cimitir uman si a unei fabrici de mase plastice. Valoarea de garantie a terenului era atunci de 3,05 miliarde de lei (circa 3 milioane de dolari).
Administratorul cimitirului, Adrian Kreutz, sustine ca nici un particular nu ar putea cumpara asezamantul, din cauza pretului si a faptului ca de pe urma unei asemenea afaceri nu se obtin profituri imediate.
Capitala se confrunta de mai mult timp cu o lipsa acuta a locurilor de veci. In 1990-1993, Administratia Cimitirelor a concesionat, pentru 25 de ani, 36.500 de locuri de veci, cu mult peste capacitatea reala a cimitirelor existente.
In 1995, in Bucuresti mai erau disponibile 13.800 de locuri de veci, la o medie anuala de 11.500 de inhumari.
Acum doi ani, Primaria Generala dispunea de 5.000 de locuri de veci, repartizate in 14 cimitire, la 3.000 de cereri de inhumare pe an.
Legislatia obliga administratia locala din Bucuresti sa dispuna de o rezerva de 12.000 de locuri de inhumare, in ipoteza producerii unei catastrofe.
Vesnica pomenire, dupa buget
Pentru unii bucuresteni, ultimul drum, dupa trecerea vremelnica pe pamant, poate fi la doi kilometri de Bucuresti, undeva la marginea autostrazii catre Pitesti, in zona comunei Chiajna.
Punctul terminus in cele lumesti se numeste "Sfintii Mihail si Gavril", loc de "verdeata si odihna" aflat in proprietate particulara.
Inconjurat de sant, gard de sarma si gard de beton, "locul de verdeata si odihna" adaposteste pe o suprafata impresionanta morminte, o capela circulara, maiestuoasa si usor sinistra (care aminteste in mod ciudat de Hiroshima), precum si biroul administratiei.
Locuri dupa toate portofelele
Desi cimitirul are loc berechet, aici isi dorm somnul de veci doar 82 de oameni si vandute sunt cam 450 de locuri - la o capacitate de 7.600-7.800 de locuri.
Cum nici in cele vesnice oamenii nu sunt egali, un loc bun in cimitir se obtine in functie de puterea financiara a doritorului.
Sunt locuri de un milion si jumatate de lei (carora li se face si afara reclama, pe zidul asezamantului), dupa cum sunt si locuri de 250 de dolari, 350 de dolari sau chiar 500 de dolari.
Asa se intampla in toate cimitirele particulare, diferenta de pret fiind data de pozitionarea fata de intrare, aleea principala si capela.
Administratorul cimitirului, Adrian Kreutz (care a venit aici prin transfer, de la Bellu, in 1996, cand locul era doar un teren imprejmuit cu un gard) spune ca locurile de veci cu tarif in dolari sunt prea scumpe si nu au cautare, cele mai vandute fiind cele de la margine, de un milion si jumatate.
Se pare ca rudelor raposatilor le convine sa-i "parcheze" aici, contra acestui pret, de vreme ce la Bolintin, de exemplu, cel mai ieftin loc de veci costa dublu, adica trei milioane de lei. ai este cimitir de tara, nu la autostrada.
''Sfintii Mihail si Gavril'' este ingrijit de sase oameni: un administrator, o casiera, un zidar si trei muncitori necalificati. Ultimii fac in timpul noptii si pe paznicii.
Ei si-ar dori ca Primaria Generala sa cumpere cimitirul. Altfel cine ar putea sa scoata din buzunar miliardele cerute la licitatie si, mai ales, pentru o investitie al carei profit se vede doar dupa ceva timp?
Administratorul si casiera spera ca noul proprietar sa-i pastreze in functie, pentru ca ''stiu problema si sunt in tema''.
Kreutz crede ca actualii (inca) patroni au ales sa investeasca in cimitir pentru ca, acum cativa ani, ar fi fost o afacere buna. I-a doborat insa inflatia buclucasa. Povestea este aproape banala: s-au imprumutat mai mult decat i-a tinut punga, inflatia a crescut, banii nu au ajuns.
Chiar daca afacerea s-ar inviora in mod miraculos si lumea ar da navala sa cumpere locuri de veci aici, tot ar fi necesari cativa ani pentru redresare.
In asteptarea acestor vremuri fericite, salariatii isi duc viata de la leafa la leafa (nu mare, dar pe care reusesc sa o ia destul de regulat, in functie de incasari): ''noroc cu locurile astea ieftine, pentru ca altfel nu mai eram nici noi aici. Nu aveau din ce sa ne plateasca'', spune casiera Veronica Balan.
Decat la Straulesti, mai bine la autostrada
Daca privim in context, lucrurile ar fi trebuit sa mearga mai bine, pentru ca Bucurestiul este inca bantuit de criza locurilor de veci: "cineva din Militari a fost la Bellu, dar de acolo l-au trimis la Straulesti 2.
Nu a vrut sa se duca acolo, trebuia sa traverseze cu mortul tot orasul si inca ceva pe deasupra. La asa distanta, decat sa il ingroape la Straulesti, mai bine la autostrada, la mica distanta de casa. A venit la noi si a facut imormantarea''.
Optimist, administratorul enumera atuurile locului sau de munca: frumos, larg, aerisit, numai la doi kilometri de Bucuresti. Nu a avut parte de vandalizari: "nu avem probleme de genul asta.
Cimitirul este pazit noaptea. Putem sa va aratam un mormant, de la revelion, care inca mai are coronita de brad cu globuri''.
Mai nou insa, la cateva sute de metri au inceput lucrarile la un mare complex comercial, iar cei de acolo ar fi nemultumiti de vecinatatea locului de odihna vesnica: ''Patroana ne-a spus ca au chemat-o la primarie la Chiajna, ca sa i se comunice ca vecinii nu sunt multumiti de apropierea noastra.
Un cimitir nu se poate desfiinta oricand, mai ales ca avem morti, locuri vandute si lucrari facute de oameni care au bagat aici milioane. Cine isi scoate acum mortul pe care l-a ingropat acum cateva zile, luni sau un an?"
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
