Raspunsul e simplu si toate manualele de management si leadership spun ca adevaratii lideri sunt cei care admit ca nu le stiu pe toate si ca mai pot invata unii de la altii.
Unul dintre cei care se afla in prezent in Statele Unite cu o bursa destinata executivilor de top este Mihai Ghyka, 38 de ani, cel care a dezvoltat brandul Bergenbier si care a fost in perioada 2006 - martie 2008 CEO al producatorului de bere InBev Romania. Ghyka este Eisenhower Fellow, beneficiind de o bursa de studii care are ca scop principal formarea liderilor aflati la jumatatea carierei. O bursa Eisenhower dureaza doua luni, in cazul lui Ghyka, lunile aprilie si mai, in acest timp avand loc intalniri cu 65 de specialisti in marketing si comunicare din 12 orase americane. Bursa nu are valoare monetara, insa acopera toate cheltuielile de viata, cazare si transport pe toata durata sa, presupunand participarea la un program care aduna 24 de persoane, provenind din patru continente si din 24 de tari, avand religii, traditii, convingeri, competente si preocupari diferite.
In anii trecuti, tara noastra a fost reprezentata atat de oameni de business, cat si de politicieni in acest program. Printre acestia se numara Dan Pascariu, prese-dintele UniCredit si primul Eisenhower Fellow Romania, sau politicianul inde-pendent Monica Macovei, iar anul trecut, Irina Anghel, managing partner al Irina Anghel Law Offices a fost reprezentantul Romaniei pentru bursele Eisenhower.
O singura bursa pe an
Ghyka, care are de gand sa se implice in realizarea proiectului "Branding Romania" dupa finalizarea bursei, spune ca a fost admis in cadrul programului dupa prezentarea unui proiect.
"Unul din criteriile esentiale in acordarea bursei consta in prezentarea unui proiect care va ajuta la dezvoltarea tarii sau a comunitatii din care face parte bursierul. Se acorda o singura bursa pe an pentru fiecare tara participanta. In cazul meu, obtinerea bursei a fost dificila prin valoarea si notorietatea contracandidatilor", povesteste Ghyka.
Un alt Eisenhower Fellow este Florin Dolea, director executiv al societatii de administrare Pioneer Asset Management, membra a grupului UniCredit Tiriac. Dolea avea 43 de ani in 2003, cand a fost selectat pentru bursa Eisenhower. Cea mai profunda impresie pe care a avut-o cand a ajuns in Statele Unite a fost usurinta cu care americanii abordeaza problemele, faptul ca sunt mai optimisti decat europenii si ca nu se sperie de obstacole.
"Am avut aproape 100 de intalniri cu oameni din domeniul meu, al fondurilor de investitii. Am incercat sa aflu cum ne vad pe noi, ce fac ei bine sau ce ar trebui sa facem noi. Concluzia pe care am tras-o este ca americanii nu prea ne vad pentru ca, de obicei, marile companii nu fac investitii pe piete atat de mici cum este a noastra", explica Dolea, care adauga ca participarea la o astfel de bursa l-a facut sa vada lucrurile altfel. Foarte mult au contat si intalnirile cu oamenii, grupurile fiind atat multietnice cat si multidisciplinare, de la oameni de business la scriitori. Ce invatam de la americani?
Pentru fiecare dintre bursieri, unul din principalele plusuri este interactiunea cu colegii, toti manageri de top, care provin din mai multe arii de activitate. "Deschiderea, dar si pasiunea pe care fiecare bursier le arata in interventiile sale, varietatea proiectelor si reteaua de fosti bursieri Eisenhower imi arata calitatea programului", spune Ghyka, care este de parere ca intalnirea cu societatea americana, la nivel inalt, in mediul academic, social si de afaceri este o ocazie unica de a invata comunicare si marketing de la cei mai buni.
In opinia lui Ghyka, sistemul educational romanesc nu poate fi comparat inca cu cel american, intrucat vine dupa o jumatate de secol de comunism, cand unicul model era Universitatea Lomonosov din Moscova. "Cred ca scoala romaneasca ar avea mult de castigat inspirandu-se din modelul american. Progresul si permanenta adaptare a scolii americane vin din 'infratirea' universitatilor cu mediul de business, cu institutiile si ONG-urile, care contribuie cu resurse de toate tipurile la baza materiala, la programa scolara si la bursele studentilor", explica fostul CEO Inbev.
Au acceptat salarii mai mici cand s-au intors in tara
Exista si alti manageri de top care au beneficiat de burse in strainatate, insa in timpul unor programe de MBA. Unul dintre acestia este Ciprian Ghetau, seful departamentului Mergers & Acquisitions din cadrul bancii de investitii Capital Partners.
Ghetau avea 35 de ani si era senior associate in cadrul unei companii de consultanta cand a hotarat sa faca un program de MBA la A.B. Freeman School of Business de la Tulane University, unde a beneficiat de o bursa Fulbright si de un International Fellowship. In primul an si-a platit cursurile din bursa pe care a primit-o, insa in cel de-al doilea an a fost nevoit sa aiba trei joburi in cadrul universitatii pentru a-si achita cheltuielile.
La intoarcerea in tara insa i-a fost si mai greu decat inainte sa se angajeze pentru ca absolventii facultatilor din Statele Unite erau vazuti ca fiind supra-calificati si cu pretentii salariale ridicate.
"In 2002, companiile de recrutare nu cautau manageri care au absolvit un program de MBA, cum se intampla acum, iar firmele erau reticente pentru ca absolventii cu studii in strainatate trebuiau platiti cu salarii foarte mari. Insa am reusit sa ma angajez prin intermediul relatiilor personale, pe un salariu mai mic", explica Ghetau.
Socul cultural
Exista doua tipuri de socuri pe care le au bursierii din strainatate, unul se produce cand ajung acolo si afla ca Romania nu exista pe harta pentru cei mai multi dintre managerii cu care interactioneaza, iar celalalt soc are loc cand se intorc in tara si isi dau seama ca nu au unde si cu cine sa aplice lucrurile pe care le invata.
Augustin Avram, general manager la Neochimiki Romania, companie cu activitati in industria alimentara, este un alt exemplu de absolvent al unei universitati din strainatate, care a beneficiat de o bursa Ron Brown in cadrul unui master la Pittsburgh University. Programul de burse Ron Brown, numit dupa secretarul Camerei de Comert al Statelor Unite, a fost inaugurat in 1996 cu scopul de a ajuta tinerii afro-americani din SUA sa beneficieze de burse academice si experienta in leadership. Valoarea bursei se ridica la 10.000 de euro pe an.
Avram, care a fost si CEO la Vel Pitar, unul dintre cei mai mari producatori din industria de morarit si panificatie, a fost impresionat de felul in care bursierii sunt mobilizati sa faca schimbari in tara de origine, insa, la randul sau, cand s-a intors in tara a realizat cat este de dificil sa aplice lucrurile invatate.
"Exista o preocupare continua de a-i incuraja si tine pe bursieri in contact dupa terminarea programului. Se doreste construirea unei mase critice de absolventi care sa revina in tara de origine ca "germeni ai progresului".
Socul cultural se producea mai degraba la intoarcere, realizand potentialul pierdut din cauza atitudinii 'laissez faire' a romanilor", spune Avram, care, la vremea respectiva, in 1997, a ales sa plece din tara si sa studieze in strainatate pentru ca isi dorea sa faca mai mult decat ceea ce i se putea oferi atunci in Romania.
Pe langa faptul ca metodele de predare din cadrul universitatii erau bazate pe implicarea puternica a studentilor in actul de invatare, de asemenea, Avram a mai remarcat accesul la cunostinte si resurse vaste, precum si interactivitatea deosebita intre student, profesori, parteneri ai scolilor.
"M-a uimit cat de bine erau dotate bibliotecile, dar si faptul ca aveai ocazia sa asimilezi notiuni pragmatice, nu doar teoretice. Totodata, puteai invata din experientele personale ale altor colegi, din studii de caz sau din discutiile libere din clasa, de la cursuri sau seminarii", povesteste Avram, care adauga ca expunerea la alte culturi si la alte seturi de valori si atitudini l-a facut sa inteleaga si sa respecte diversitatea, in orice forma.
Unul dintre cei care se afla in prezent in Statele Unite cu o bursa destinata executivilor de top este Mihai Ghyka, 38 de ani, cel care a dezvoltat brandul Bergenbier si care a fost in perioada 2006 - martie 2008 CEO al producatorului de bere InBev Romania. Ghyka este Eisenhower Fellow, beneficiind de o bursa de studii care are ca scop principal formarea liderilor aflati la jumatatea carierei. O bursa Eisenhower dureaza doua luni, in cazul lui Ghyka, lunile aprilie si mai, in acest timp avand loc intalniri cu 65 de specialisti in marketing si comunicare din 12 orase americane. Bursa nu are valoare monetara, insa acopera toate cheltuielile de viata, cazare si transport pe toata durata sa, presupunand participarea la un program care aduna 24 de persoane, provenind din patru continente si din 24 de tari, avand religii, traditii, convingeri, competente si preocupari diferite.
In anii trecuti, tara noastra a fost reprezentata atat de oameni de business, cat si de politicieni in acest program. Printre acestia se numara Dan Pascariu, prese-dintele UniCredit si primul Eisenhower Fellow Romania, sau politicianul inde-pendent Monica Macovei, iar anul trecut, Irina Anghel, managing partner al Irina Anghel Law Offices a fost reprezentantul Romaniei pentru bursele Eisenhower.
O singura bursa pe an
Ghyka, care are de gand sa se implice in realizarea proiectului "Branding Romania" dupa finalizarea bursei, spune ca a fost admis in cadrul programului dupa prezentarea unui proiect.
"Unul din criteriile esentiale in acordarea bursei consta in prezentarea unui proiect care va ajuta la dezvoltarea tarii sau a comunitatii din care face parte bursierul. Se acorda o singura bursa pe an pentru fiecare tara participanta. In cazul meu, obtinerea bursei a fost dificila prin valoarea si notorietatea contracandidatilor", povesteste Ghyka.
Un alt Eisenhower Fellow este Florin Dolea, director executiv al societatii de administrare Pioneer Asset Management, membra a grupului UniCredit Tiriac. Dolea avea 43 de ani in 2003, cand a fost selectat pentru bursa Eisenhower. Cea mai profunda impresie pe care a avut-o cand a ajuns in Statele Unite a fost usurinta cu care americanii abordeaza problemele, faptul ca sunt mai optimisti decat europenii si ca nu se sperie de obstacole.
"Am avut aproape 100 de intalniri cu oameni din domeniul meu, al fondurilor de investitii. Am incercat sa aflu cum ne vad pe noi, ce fac ei bine sau ce ar trebui sa facem noi. Concluzia pe care am tras-o este ca americanii nu prea ne vad pentru ca, de obicei, marile companii nu fac investitii pe piete atat de mici cum este a noastra", explica Dolea, care adauga ca participarea la o astfel de bursa l-a facut sa vada lucrurile altfel. Foarte mult au contat si intalnirile cu oamenii, grupurile fiind atat multietnice cat si multidisciplinare, de la oameni de business la scriitori. Ce invatam de la americani?
Pentru fiecare dintre bursieri, unul din principalele plusuri este interactiunea cu colegii, toti manageri de top, care provin din mai multe arii de activitate. "Deschiderea, dar si pasiunea pe care fiecare bursier le arata in interventiile sale, varietatea proiectelor si reteaua de fosti bursieri Eisenhower imi arata calitatea programului", spune Ghyka, care este de parere ca intalnirea cu societatea americana, la nivel inalt, in mediul academic, social si de afaceri este o ocazie unica de a invata comunicare si marketing de la cei mai buni.
In opinia lui Ghyka, sistemul educational romanesc nu poate fi comparat inca cu cel american, intrucat vine dupa o jumatate de secol de comunism, cand unicul model era Universitatea Lomonosov din Moscova. "Cred ca scoala romaneasca ar avea mult de castigat inspirandu-se din modelul american. Progresul si permanenta adaptare a scolii americane vin din 'infratirea' universitatilor cu mediul de business, cu institutiile si ONG-urile, care contribuie cu resurse de toate tipurile la baza materiala, la programa scolara si la bursele studentilor", explica fostul CEO Inbev.
Au acceptat salarii mai mici cand s-au intors in tara
Exista si alti manageri de top care au beneficiat de burse in strainatate, insa in timpul unor programe de MBA. Unul dintre acestia este Ciprian Ghetau, seful departamentului Mergers & Acquisitions din cadrul bancii de investitii Capital Partners.
Ghetau avea 35 de ani si era senior associate in cadrul unei companii de consultanta cand a hotarat sa faca un program de MBA la A.B. Freeman School of Business de la Tulane University, unde a beneficiat de o bursa Fulbright si de un International Fellowship. In primul an si-a platit cursurile din bursa pe care a primit-o, insa in cel de-al doilea an a fost nevoit sa aiba trei joburi in cadrul universitatii pentru a-si achita cheltuielile.
La intoarcerea in tara insa i-a fost si mai greu decat inainte sa se angajeze pentru ca absolventii facultatilor din Statele Unite erau vazuti ca fiind supra-calificati si cu pretentii salariale ridicate.
"In 2002, companiile de recrutare nu cautau manageri care au absolvit un program de MBA, cum se intampla acum, iar firmele erau reticente pentru ca absolventii cu studii in strainatate trebuiau platiti cu salarii foarte mari. Insa am reusit sa ma angajez prin intermediul relatiilor personale, pe un salariu mai mic", explica Ghetau.
Socul cultural
Exista doua tipuri de socuri pe care le au bursierii din strainatate, unul se produce cand ajung acolo si afla ca Romania nu exista pe harta pentru cei mai multi dintre managerii cu care interactioneaza, iar celalalt soc are loc cand se intorc in tara si isi dau seama ca nu au unde si cu cine sa aplice lucrurile pe care le invata.
Augustin Avram, general manager la Neochimiki Romania, companie cu activitati in industria alimentara, este un alt exemplu de absolvent al unei universitati din strainatate, care a beneficiat de o bursa Ron Brown in cadrul unui master la Pittsburgh University. Programul de burse Ron Brown, numit dupa secretarul Camerei de Comert al Statelor Unite, a fost inaugurat in 1996 cu scopul de a ajuta tinerii afro-americani din SUA sa beneficieze de burse academice si experienta in leadership. Valoarea bursei se ridica la 10.000 de euro pe an.
Avram, care a fost si CEO la Vel Pitar, unul dintre cei mai mari producatori din industria de morarit si panificatie, a fost impresionat de felul in care bursierii sunt mobilizati sa faca schimbari in tara de origine, insa, la randul sau, cand s-a intors in tara a realizat cat este de dificil sa aplice lucrurile invatate.
"Exista o preocupare continua de a-i incuraja si tine pe bursieri in contact dupa terminarea programului. Se doreste construirea unei mase critice de absolventi care sa revina in tara de origine ca "germeni ai progresului".
Socul cultural se producea mai degraba la intoarcere, realizand potentialul pierdut din cauza atitudinii 'laissez faire' a romanilor", spune Avram, care, la vremea respectiva, in 1997, a ales sa plece din tara si sa studieze in strainatate pentru ca isi dorea sa faca mai mult decat ceea ce i se putea oferi atunci in Romania.
Pe langa faptul ca metodele de predare din cadrul universitatii erau bazate pe implicarea puternica a studentilor in actul de invatare, de asemenea, Avram a mai remarcat accesul la cunostinte si resurse vaste, precum si interactivitatea deosebita intre student, profesori, parteneri ai scolilor.
"M-a uimit cat de bine erau dotate bibliotecile, dar si faptul ca aveai ocazia sa asimilezi notiuni pragmatice, nu doar teoretice. Totodata, puteai invata din experientele personale ale altor colegi, din studii de caz sau din discutiile libere din clasa, de la cursuri sau seminarii", povesteste Avram, care adauga ca expunerea la alte culturi si la alte seturi de valori si atitudini l-a facut sa inteleaga si sa respecte diversitatea, in orice forma.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
