Cresterea somajului, corelata cu stagnarea sau chiar reducerea salariilor, este una dintre principalele amenintari pentru piata muncii in acest an, care va duce la scaderea puterii de cumparare si a nivelului de trai. Majoritatea specialistilor in resurse umane considera ca somajul va creste puternic in acest an.
"Ma astept ca urmatoarele luni sa fie mai grele pentru toata lumea. M-as bucura sa pot spune la finalul anului ca am stiut cu totii sa profitam cat mai mult in 2009. Succesele din trecut aproape ca nu vor mai conta. Va conta insa cat de riguros si de bine ne-am pregatit in ultimii 20 de ani. Cred ca vor iesi mai puternici din acest an furnizorii care vor sti cum sa-si schimbe modelul de business, angajatii care vor incerca sa se inteleaga mai bine pe sine si vor reflecta mai mult la importanta valorilor etice si constructive", spune Viorel Panaite, partener al Human Invest, un alt jucator reprezentativ de pe piata locala de training.
Cresterea ratei somajului este un factor care va marca in 2009 piata fortei de munca. Daca in aprilie 2008 rata somajului a fost 3,9%, anul acesta a crescut la 6%.
"Daca pentru angajatori cel mai mare pericol este cresterea costurilor salariale, fie direct, fie prin majorarea contributiilor sociale, pentru populatie, pierderea locurilor de munca are gravitatea cea mai mare, urmata de orice scadere a veniturilor", spune Ruxandra Stoian, partener al PricewaterhouseCoopers (PwC) Romania si director servicii de consultanta in resurse umane.
Pe de alta parte, unele efecte au impact vizibil pe termen scurt, in timp ce altele isi fac resimtite efectele abia dupa o perioada indelungata de timp. Astfel, cresterea salariului minim sau a contributiilor la stat are efecte imediate, in timp ce cresterea ratei somajului are un impact pe termen mediu, iar evolutiile demografice, de genul imbatranirii populatiei sau fenomenului de migratie, afecteaza vizibil doar pe termen lung.
Nu in ultimul rand, apreciaza Stoian, multe din potentialele "amenintari" pentru piata muncii sunt interconectate in unele cazuri intr-un cerc vicios. "De exemplu, daca cresterea somajului genereaza o presiune asupra bugetului de stat, acest lucru implica necesitatea de fonduri suplimentare care duce la cresterea fiscalitatii si care genereaza o presiune si mai mare asupra agentilor economici, ajungand in final la masuri de reducere de personal", afirma partenerul PwC.
Majorarea CAS si a CASS sunt corelate si apasa puternic pe bugetele companiilor. Anul trecut, a fost demarat un program de relaxare fiscala care a condus la reducerea in trei trepte a contributiilor la asigurari sociale. La finele lui 2008, CAS-ul platit de angajat era de 9,5%, iar cel platit de angajator de 18%.
Guvernul a operat de la inceputul acestui an doua interventii de majorare a contributiilor la asigurari sociale, prima in ianuarie - cu 0,5% la CAS-ul platit de angajatori si a doua cu 3,3%in martie.
"In ceea ce priveste politicile fiscale si sociale ale Guvernului, daca majorarea impozitelor si a contributiilor sociale este deja o tendinta vizibila, cresterea salariului minim este putin probabila, avand in vedere constangerile bugetare. Ambele masuri au un impact negativ imediat atat asupra angajatilor, cat si asupra angajatorilor, crescand riscul de crestere a somajului, din necesitatea pastrarii costurilor in anumite limite", spune Ruxandra Stoian.
Daca din perspectiva angajatorilor un prim efect al cresterii somajului este inclinarea balantei cerere-oferta de pe piata muncii in favoarea lor, ceea ce implica accesul la forta de munca mai ieftina, in timp, daca fenomenul se adanceste, companiile sunt afectate indirect de scaderea puterii generale de cumparare a populatiei.
Cresterea somajului este considerata a fi prima "amenintare" directa pentru piata muncii in acest an, insa acest lucru se intampla peste tot in lume in acest moment. "Punctul nostru vulnerabil in acest context este ca o buna parte din cei care sunt si vor deveni someri vor da vina pe criza, pe stat si pe patronat. Vor astepta o solutie 'miraculoasa' si vor evita concluzia ca este responsabilitatea fiecaruia de a-si diversifica capabilitatile, de a lua in serios preocuparea pentru formarea continua si dezvoltarea creativitatii", apreciaza Panaite.
Cresterile salariale nu se mai fac sub presiunea pietei
2009 a adus si o inversare a rolurilor pe piata muncii. Daca anul trecut in aceeasi perioada problema era ca nu mai existau angajati disponibili, acum numarul locurilor de munca vacante a scazut foarte mult.
"Cresterea salariilor se distinge, din punctul de vedere al agentilor economici, ca fiind o alegere si nu un factor extern caruia trebuie sa se supuna. Chiar daca unele companii au facut sau intentioneaza sa aplice cresteri salariale anul acesta, ele nu sunt, in general, rezultatul presiunii pe piata muncii, ca si pana acum, ci o decizie de business. De aceea masurile de crestere tind sa fie mai nuantate, legate mult mai evident de performanta si valoarea adaugata adusa afacerii", spune Stoian.
Mai mult, dincolo de cererea si oferta efectiva, a scazut mobilitatea generala, in conditiile in care angajatii nu fac schimbari decat daca sunt nevoiti sau simt un risc de pierdere al actualului loc de munca, iar angajatorii recruteaza in foarte putine zone, mai degraba pentru inlocuiri decat pentru crestere.
Cu toate acestea, nu se poate vorbi insa de un blocaj, deoarece recrutari se fac, si nu neaparat mai usor.
"Contextul permite acum o concentrare pe calitate nu pe volum, majoritatea angajatorilor vorbind acum despre o crestere semnificativa a numarului de aplicatii primite, insa nu in aceeasi masura si a calitatii aplicantilor", subliniaza partenerul PwC.
Un exemplu sugestiv pe piata fortei de recrutare este numarul aplicatiilor online care a crescut considerabil, chiar si de trei ori fata de anul trecut in aceeasi perioada/pozitie de recrutare. Din informatiile primite din piata, de la candidati si clienti, companiile fac si vor mai face disponibilizari, aceasta semnificand cresterea numarului de someri.
Totodata, din punctul de vedere al numarului de noi angajati, acesta este mult mai mic comparativ cu anul trecut.
"In prezent, recrutarea are rolul de a lua din piata muncii acei candidati buni, dar cu cerinte/costuri minime. Companiile nu isi mai permit sa suporte cheltuielile actuale cu angajatii care au salarii foarte mari. In plus, anul acesta nu am primit din piata informatii referitoare la renegocieri salariale care sa duca la cresterea salariilor celor ramasi, ci din contra", spune Clementina Rusu, consultant in cadrul liniei de business We Know How, pentru compania de consultanta si training Ascendis.
"Consideram ca in prezent Romania nu sta nici mai bine si nici mai rau decat celelalte tari din jurul nostru. Insa am putea spune ca la nivel de mentalitate si impact suntem optimisti. Candidatii sunt interesati si privesc cu incredere catre companii, catre viitor chiar si in contextul actual, sunt constienti ca este o perioada mai dificila si ca aceasta se va echilibra la un moment dat. Singura problema reala pe piata resurselor umane este ca nicio companie, chiar daca este stabila si productiva, nu isi asuma riscuri foarte mari in a deschide pozitii sau in a cheltui bani pe forta de munca", afirma Clementina Rusu.
Fara a se putea vorbi de blocaj, recrutarea sufera scaderi semnificative de cateva luni incoace. Angajatorii de cele mai multe ori prefera ca un angajat intern sa se ocupe si de o alta zona sau sa fie in cel mai bun caz avansat, ca alternativa la recrutarile externe, strategie care sta sub semnul reducerii de costuri. Rusu spune ca desi in piata mai apar anunturi oficiale de recrutare, multe dintre acestea nu trebuie luate in considerare.
"Companiile ar trebui sa accepte sa riste si sa investeasca in resursa umana (angajari/training - n.r.) si totodata sa fie si ele incurajate sa faca acest lucru, prin reducerea fiscalitatii", afirma consultantul Ascendis. Viorel Panaite spune ca, din observatiile personale, serviciile de recrutare sunt mai afectate decat cele de training. "Multe companii fac acum disponibilizari de personal si mai putin sau deloc recrutari, dar cauta totusi sa-si aloce bugete oricat de mici ar fi ele, pentru a creste adaptabilitatea si flexibilitatea companiei prin educatie de calitate."
Unde au gresit
Managerii de HR, la fel ca toti ceilalti executivi din piata, indiferent de domeniul de activitate, au suferit o forma de soc psihologic in ultimele luni ale anului trecut si la inceputul acestui an, ca urmare a schimbarilor profunde care au avut loc pe piata muncii.
Unele masuri pe care le iau managerii de resurse umane stau sub imperiul urgentei si al nevoii de supravietuire, iar pe termen lung se vor dovedi probabil neinspirate.
Ruxandra Stoian spune ca a observat in prima parte a anului o oarecare inertie si lipsa de constientizare a "celui mai rau caz". Acest lucru se intampla, afirma ea, si pentru ca este foarte greu dupa o perioada atat de lunga de crestere sustinuta, ajunsa la apogeu in ultimii doi ani, "sa schimbi brusc modul de a gandi si sa faci scenarii de restructurari la doar cateva luni dupa ce cautai disperat sa angajezi intr-o piata fara angajati disponibili".
Pe de alta parte, se spune despre perioadele de criza ca genereaza inovatie si masuri originale, dintre care o parte se pot dovedi de succes. "Este important pentru oamenii de afaceri in aceasta perioada sa nu limiteze creativitatea si sa aiba curajul abordarilor atipice", crede Stoian.
In urmatoarele sase luni, subliniaza ea, nu avem motive realiste sa ne asteptam la o imbunatatire a situatiei in acest an. "Va fi interesant de urmarit ce va aduce vara, cand munca sezoniera (agricultura, constructii) afecteaza de obicei dinamica generala a pietei fortei de munca."
La capitolul greseli pe care le fac managerii de HR, pe primele locuri consultantii plaseaza subdimensionarea impactului crizei si acceptarea solutiilor pe termen scurt.
"De exemplu accepta sa faca restructurari doar pe criterii financiare, fara a lua in considerare potentialul angajatilor, fara a privi pe termen lung si la cum afecteaza abilitatile lor sanatatea organizatiei pe termen lung. Unii dintre ei se plang ca nu mai vad strategia pe termen lung, viziunea", afirma Clementina Rusu.
In acelasi timp, "imbracarea" rolului de "manager de criza, puternic, autoritar si care arata ca are lucrurile sub control si toate raspunsurile", este una din capcanele in care pot intra executivii in acest an, afirma Viorel Panaite.
El adauga ca a vazut multi manageri de HR care evita sa provoace lucrurile in fata unui CEO, evita sa duca in board feedbackurile din companie si sa vorbeasca curajos despre ele, sa starneasca o "revolutie" si sa fie primii misionari ai unei culturi care sa flexibilizeze compania, sa-i creasca capabilitatile de adaptare, transformandu-i procesele de conducere.
"Cred ca acum este momentul cel mai potrivit pentru asa ceva din 1990 incoace!", incheie Panaite.
Cati someri vom avea pana la sfarsitul lui 2009
Luna mai a adus cu sine o rata a somajului de 6%, cea mai mare din ultimii cinci ani, care corespunde unui numar total de aproape 550.000 de someri inregistrati in structurile Agentiei Nationale de Ocupare a Fortei de Munca (ANOFM). Somajul a crescut usor, dar constant in ultima jumatate de an, de la sub 5% in ianuarie, ajungand sa acumuleze mai bine de un punct procentual in primele cinci luni.
Ministrul muncii Marian Sarbu a declarat la inceputul anului pentru ZF ca in primele sase luni ale acestui an rata somajului va ajunge la 4,5 - 5%, dar nu va trece de 6% pana la sfarsitul lui 2009.
Cele mai pesimiste estimari indica un numar total de un milion de someri pana la finalul anului, ceea ce ar corespunde unei rate a somajului de aproape 9%.
"Este dificil de facut o estimare in acest moment. Economist Intelligence Unit si Comisia Europeana vorbesc despre o rata a somajului de aproximativ 8% pana la finele anului. In acest moment, Romania are o rata a somajului mai mica decat tarile din Europa Centrala (Cehia, Polonia, Ungaria). Pe de alta parte, ratele de crestere economica si, implicit, si deficitul de forta de munca din anii trecuti au fost mult mai mari la noi, iar efectele crizei mondiale s-au resimtit mai repede in Vest", explica Ruxandra Stoian, de la PwC.
Principalele amenintari pentru piata muncii
- Cresterea somajului
- Numar mare de disponibilizari
- Majorarea CAS si a CASS
- Cresterea salariului minim
- Prabusirea veniturilor companiilor
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
