Este impresionant cum s-a modelat piaţa vinurilor în ultimele două decenii. Şi nu e vorba doar de România. Sau, altfel spus, maturizarea pieţei noastre modifică comportamentul producătorilor şi comercianţilor din întreaga lume.
A contat, de pildă, că tot mai multă lume înţelege că vinul cel mai scump nu e neaparat cel mai bun şi, în acelaşi timp, că un vin scump nu este „doar” un rezultat al unui marketing bun.
Se caută valoare în sine, specificităţi variate, asocieri la ocazii de consum diferite. Globalizarea, prin toate mecanismele ei, acoperă cu brio noile preferinţe ale consumatorului. În amonte, producătorii care se uitau doar spre Est (a se citi Rusia) s-au întâlnit în România cu cei care ignorau piaţa acesteia, uitându-se doar în curtea lor, cea a Vestului.
Capitalurile se mişcă, e greu să defineşti vinarii după naţionalitate sau după apartenenţa la o zonă geografică. Dar asta nu face vinurile mai proaste. Dimpotrivă. E o situaţie asemănătoare cu cea din fotbalul profesionist din marile campionate. Stranierii (winemakeri), transferurile (branduri care se tranzacţionează), antrenorii pe contract (manageri de succes) sunt la ordinea zilei şi în Lumea Vinului.
Chiar şi proprietarii intră şi ies din joc.
Un lucru nu se schimbă sau nu se schimbă atât de repede: terroir-ul.
Vinurile propuse pentru acest sfârşit de săptămână sunt desprinse din povestea de mai sus şi, da, sunt vinuri de terroir, cu doi jucători pe „extreme” - Franţa şi Moldova - şi un mijlocaş (spre înaintaş, ni l-am dori noi), România.
1. Domeniile Davidescu, Rară Neagră & Saperavi 2017, Republica Moldova
2. Petit Matei Merlot 2016, Vintruvian Estates (Domeniile Prince Matei & Via Viticola Sarica Niculiţel)
3. Chateau des Laurets, Baron Edmond de Rothschild 2015, Franţa
1. Domeniile Davidescu, Rară Neagră & Saperavi 2017, Republica Moldova
Ascultaţi muzică la radio? Eu, unul, da. Pentru că îmi place să... nu ştiu de înainte ce melodie va urma. Prin translaţie, îmi place sa fiu surprins şi la vinuri.
Aţi gustat Rară Neagră & Saperavi de la Domeniile Davidescu? Dacă nu, nu vreţi să ascultaţi o melodie nouă? Până la urmă şi play-list-ul personal a fost făcut cu piese care, la timpul lor, au fost în „primă audiţie”...
Ştiu de ceva vreme despre intenţia familiei Davidescu de a-şi aşeza vinurile în România. O acţiune logică comercial, dar care este legată în mod clar de genealogia românească a familiei.
Astăzi, Vinăria din Vale, îşi relevă identitatea prin cele trei generaţii implicate în vitivinicultura din Sudul Moldovei.
Regiunea Valul lui Traian (căci despre terroir vorbeam) are condiţii pedoclimatice excepţionale. Pentru orientarea Dvs., e cumva pe aceeaşi linie cu Dealurile Huşilor, doar că mult mai aproape de Marea Neagră (de pe teritoriul Ucrainei), aria protejată UNESCO – Lacul Beleu.
Asta face ca aici să se poată cultiva Pinot Noir, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel şi cam toată gama soiurilor de mare circulaţie, dar şi „exoticele” Saperavi sau Malbec.
Bineînţeles, soiurile autohtone se dezvoltă bine aici, soiuri care, cum spuneam şi alta dată, nu ţin cont de graniţa de la Prut.
Am ales pentru Dvs. Rară Neagră (sinonim cu Babească Neagră) şi Saperavi datorită ineditului mariaj enologic.
Saperavi, se ştie, este un soi care dă vinuri cu o intensitate cromatică deosebită.
Ce nu se ştie, este că Rara Neagră moldovenească, spre deosebire de Băbeasca de la noi, dă deseori vinuri pline, de un roşu dens, greu de pătruns cu privirea.
Asamblajul a fost maturat în barrique franţuzesc, căpătând prin microoxigenare şi transfer de substanţe dinspre lemn, de exemplu, alfadamascon sau acid fenilacetic. Cum sună? E o glumă! Nu mă pricep atât de bine la chimie. Notele de tabac şi vanilie le simt, însă, uşor.
Mizam pe sonoritatea complicată a substanţelor (excelent identificate de Richard Pfister în „Le Parfums du Vin”) care, de fapt, intră într-o „colecţie” cu multe piese.
Producătorul identifică prune uscate, cireşe negre, scorţişoară, note de lemn dulce şi coajă de pâine, dar eu vă asigur că, dacă aveţi o stare bună, veţi adăuga şi Dvs. alţi descriptori. O melodie nouă, cum vă spuneam!
2. Petit Matei Merlot 2016, Vintruvian Estates (Domeniile Prince Matei & Via Viticola Sarica Niculiţel)
Mi-aduc aminte de prima achiziţie de Chateau La Fleur Petrus. Neoficial, negociantul francez mi-a spus că e un fel de „eticheta a 2-a” de la Petrus. Eh!
Ce e adevărat e că La Fleur Petrus aparţine unei familii care are o colecţie de Chateaux celebre (inclusiv Petrus) şi că vinurile de aici aparţin de drept acestei elite.
Cam aşa şi cu Petit Matei (Vă mai amintiţi cum a deschis Prince Matei 1998 piaţa vinurilor premium de la noi?). Colecţia VINTRUVIAN – în care este selectat alături de Pergament, Epiphanie şi Opus Dei - este relativ nouă pentru a fi foarte cunoscută de toată lumea. De fapt, am avut bucuria ca, la lansarea acestui careu de aşi, să fie invitat tot corpul de juraţi VINARIUM IWCB 2019. 50 de specialişti din toată lumea au avut onoarea (dar şi greaua misiune) de a testa aceste vinuri şi, în locul vreunui laconic punctaj (chiar foarte mare), aceştia au lansat entuziaste comentarii şi declaraţii de presă pe care le putem găsi şi astăzi pe net.
Acţionarii de la Sarica Niculiţel au jucat bine achiziţionând proprietatea din Dealu Mare, proprietate care a aparţinut nu mai puţin prestigioasei Vinarte.
Vinul, un Merlot incitant de Zoreşti, va crea adicţii multor pretenţioşi, connaisseuri care apreciază Pomerol de înaltă calitate, dar nu vor să rămâna ţintuiţi în coordonate fixate de alţii.
Vinul este unul „eveniment”, păstarea la sticlă accentuându-i tonurile serioase (fum, tutun, ciocolată) sub care se ascund aromele primare, de fructe (coacăze negre, vişine mici şi foarte coapte). Amplitudinea gustativă este dată şi de surprinzătoare tuşe (contrapunct perfect) de cuişoare sau portocală caramelizată. Ce să zic? Gustul se potriveşte bucătăriei clasice dar, mai ales, felurilor de mâncare sofisticate către care mulţi dintre noi se vor îndrepta în serile festive care urmează.
Dacă îl facem cadou la o petrecere ar putea lărgi libertatea faţă de dress-code, ţinând loc de „black tie”...
3. Chateau des Laurets, Baron Edmond de Rothschild 2015, Franţa
Rothschild, un nume celebru în Lumea Vinului cu vinuri la fel de celebre. Chateau Lafite a fost cumpărat în 1868. Chateau de Laurets în 2003. În 2012, era achiziţionată Rimapere Estate din Noua Zeelandă. Toate sub acelaşi blazon.
„Păstrarea terroir-urilor” este una din misiunile declarate ale proprietarilor. Se regăseşte afirmaţia în realitate? Da. Mai mult, istoria ne arată că familia Rothschild a încercat nu doar să păstreze, ci să şi cerceteze adevăratul contur identitar al unui terroir. Potenţialul maxim.
Vinul, fără discuţii la cote superlative, provine de pe un domeniu cu 90 de hectare de vie, aşezate pe AOC Montagne Saint Emilion şi Puisseguin Saint Emilion, dar doar 40 de hectare sunt dedicate etichetelor Chateau des Laurets. Chiar dacă nu sunt din „vielles vignes”, vârsta plantelor a trecut de 25 de ani, ceea ce conferă vinului obţinut din strugurii de aici un gust plin, bine definit.
E drept, maniera de „compunere”, în care intră 80% Merlot şi 20% Cabernet Franc, presupune asamblări în procente aproape egale de vinuri maturate în barrique-uri noi, de a doua folosire (pentru o diminuare a caracteristicilor vinului ţinut în lemn) şi tancuri de inox (16 luni).
Aşa se face că taninurile, deşi dense, sunt neagresive (microoxigenarea din barrique-ul din ciclul 2), că apare nota „toasty” (de la barrique-ul nou) şi că simţim mulţimea de fructe negre de pădure (aromele primare, prezervate în vasele de inox).
Teoretic, am avea o explicaţie simplă şi accesul la succes instantaneu dacă, cine ştie, am investi în vinificaţie.
Practic, se dovedeşte zi de zi, e greu să atingi performanţa „în 10 paşi”, pe scurtătură...
Să luăm cât putem de la acest vin „istoric”, de tiraj mic, dăruindu-i la schimb, o mare de admiraţie.
Lista vinurilor medaliate la IWCB VINARIUM 2019 aici.
