Grâul românesc de panificaţie pierde din competitivitate pe pieţele internaţionale de export pentru că este cu 10 dolari/tonă mai scump decât cel franţuzesc, unul dintre competitorii direcţi la licitaţiile organizate de cumpărătorii din Orientul Mijlociu şi din nordul Africii.
Grâul românesc, rusesc, ucrainean sau bulgăresc se tranzacţiona în porturile de la Marea Neagră la 245 dolari/tonă la sfârşitul lunii trecute, iar în portul franţuzesc Rouen cotaţia aceluiaşi produs era de 235 dolari/tonă. Preţul grâului american de panificaţie era 245 dolari/tonă, dar competitivitatea acestei origini este diminuată de preţul transportului către pieţele în care exportă România sau Franţa.
„Noi am stocat 4.000 de tone de grâu şi aşteptăm până la momentul potrivit pentru a vinde. De obicei vindem grâul în toate perioadele sezonului pentru a diminua riscul şi pentru a obţine un preţ mediu. Din ce am înţeles sunt ceva probleme cu calitatea grâului atât în Franţa, cât şi la noi în România“, îşi explica strategia Arnaud Perrein, proprietarul fermei Sopema de 4.000 de hectare din Ialomiţa. Marfa românească a ajuns în piaţa internaţională la preţuri mai mici decât cea franţuzească în luna iulie, însă cotaţia din portul franţuzesc Rouen s-a redus cu 7% la începutul lunii septembrie şi a devenit mai ieftină cu aproape 5% decât cea românească, ucraineană sau cea rusească.
Căderea de preţ a grâului din Franţa a ieşit în evidenţă şi în urmă cu o săptămână, atunci când Egiptul a cumpărat primele 60.000 de tone de grâu franţuzesc în acest sezon la preţul de 257,9 dolari/tonă (cotaţie ce include şi transportul până în portul de destinaţie). Evoluţia preţului grâului de panificaţie din România este unul dintre elementele care arată impactul pe care l-au avut ploile din ultimele luni ale primăverii asupra pieţei grâului. Umiditatea crescută a încadrat aproape jumătate din recoltă în categoria mărfii furajere astfel că fermierii care au strâns de pe câmp marfă cu specificaţii de panificaţie mizează acum pe creşteri de preţ în toamnă şi iarnă şi decid să stocheze marfa.
Ploile au afectat specificaţiile grâului şi în alte pieţe europene, dar, spre exemplu, producătorii din Franţa au reuşit să strângă de pe câmp 32,5 milioane de tone de grâu de panificaţie, 88% din recolta totală. Spre comparaţie, în România circa 4 milioane de tone sunt panificabile, iar restul de 3,4 milioane de tone vor ajunge în fermele de animale. Recolta de cinci ori mai mare a francezilor le permite acum acestora să mărească ritmul livrărilor după ce în prima lună a sezonului grâul de la Marea Neagră se afirmase ca fiind cea mai ieftină orginie de pe piaţa internaţională.
Grâul este pe piaţa locală o piaţă în care se fac afaceri medii de 1,1 mld. euro/an, cu vârfuri de 1,4 mld. euro în 2011 şi 2013. Grâul este în acelaşi timp un produs strategic pentru fermieri având în vedere că acesta se poate stoca fără costuri importante şi este un aşa-numit „cash crop“, un produs cerealier ce poate fi transformat în lichditate pe întreaga perioadă a sezonului având în vedere că este achiziţionat atât de morari, cât şi de exportatori.
