Ceea ce te izbeşte în 2014 la New York, la faţa locului, nu este înălţimea şi puterea clădirilor care par să te strivească şi te sufoce, ci gropile din asfalt, peticite peste tot şi infrastructura ciuruită, veche şi ruginită de pe Wall Street sau de pe 5th Avenue, celebra arteră comercială de superlux.
Wall Street, centrul financiar al lumii, locul unde banii niciodată nu dorm, este mic, înghesuit, plin de schele, dar are marketing. Orice altceva contează mai puţin în America. Americanii ştiu să vândă şi să se vândă, iar pentru asta iţi spun povesţi din orice. Şi cred că ceea ce fac ei, unde lucrează, este cel mai important lucru din lume, chiar dacă sunt simpli chelneri sau deschid uşa la un hotel.
Daca ei sunt aşa, închipuiţi-vă cum sunt brokerii şi cei care trebuie să atragă clienţi, să le vândă acţiuni, obligaţiuni, unităţi de fond sau cine ştie ce alte produse.
La ei când scade Bursa, când acţiunile pierd 50% în câteva minute, iar clienţii încep să sune panicaţi, totul se transformă într-o nouă oportunitate pe care trebuie să le-o vândă acestora.
La televizor celebrul ring de pe Wall Street pare foarte mare şi impunător, locul unde visezi să ajungi măcar o dată în viaţă. În realitate, locul este destul de mic (ar încăpea fără probleme în sala principală a Băncii Naţionale de pe Lipscani), aglomerat de celebri brokeri îmbrăcaţi în albastru, negru, roşu, galben, în funcţie de culoarea firmei la care lucrează, dar care nu mai sunt de mult personajele principale. Cele mai multe şi cele mai mari tranzacţii se fac acum din birouri, din faţa calculatoarelor, dar brokerii de ring au rămas acolo mai mult pentru televizor şi pentru poveşti. “Dacă nu pierzi câteva milioane de dolari într-o singură zi, nu eşti broker. Trebuie să simţi adrenalina”. Pentru americani bursa este ca un drog, locul care vinde speranţa că poţi să faci bani peste noapte. Orice antreprenor american visează sa îşi vândă afacerea pe bursă şi din prima clipă are în cap acest lucru. De aceea sistemul lor financiar este mult mai viu, mai rezistent la crize decât cel european care se bazează mai mult pe bănci, pe creditarea tradiţională.
Cu toate că bursa începuse anul destul de prost, brokerii de pe Wall Street iţi povesteau că piaţa îşi va reveni, că sunt doar corecţii, inevitabile după anul bun din 2013.
Încredere mai mare în ei, în ceea ce iţi vorbesc şi iţi vând nu am văzut nicăieri ca la americani, cu toate că nu iţi oferă mare lucru. Chiar şi simplele paste de casă cu ragu- carne de viţel, mi le-au prezentat două minute ca şi cum ar fi cel mai important fel de mâncare din lume. Dar cel mai important lucru pentru ei era să le vândă şi eu să le cumpar.
Pe americani îi interesează prea puţin infrastructura, iar un şofer de taxi mi-a spus că trebuie să fie reparată, dar ca primăria nu are bani fiind supraîndatorată. Important este să facă bani din orice, să vedeţi ce pelerinaj este la World Trade Center, unde au căzut turnurile gemene, iar bacşisul este la ordinea zilei. În funcţie de cum te-a servit cel care ţi-a prestat serviciul, ai de ales între 18, 20 şi 22%. Ce 10%? Oricum nu am înţeles dacă acest bacşis pe care îl plăteşti cam peste tot este taxabil sau nu.
Daca infrastructura este ciuruită, ca după război, în schimb restaurantele sunt pline, iar mesele sunt înghesuite peste tot. Acolo vezi vibraţia unui mare oraş şi încrederea tuturor celor care lucrează în sectorul financiar, că sunt cei mai tari din lume, ca ei au banii si de aceea toţi ceilalţi trebuie să vină la ei să-i ceară.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
