Americanul Warren Buffett este unul dintre cei mai faimoşi şi cu siguranţă cel mai bogat promotor al creşterilor de taxe. Însă mai puţin cunoscut este faptul că investitorul este unul dintre cei mai înverşunaţi promotori – şi practicanţi - ai amânării plăţii taxelor cât mai mult posibil, scrie Financial Times.
În cel mai recent şi mai mare exemplu, Berkshire Hathaway, imperiul investiţional al lui Buffett, a reuşit să obţină amânarea plăţii unor taxe de aproape 62 de miliarde de dolari, potrivit raportului anual al companiei.
Cifra este echivalentă cu impozitele pe opt ani ale Berkshire dacă este luat în calcul nivelul actual. Prin amânarea plăţii contribuţiilor la Fisc Berkshire are mai mulţi bani la dispoziţie pentru investiţii şi extindere. Această practică reaminteşte că strategia „deşteaptă“ privind taxele a fost întotdeauna unul din „secretele“ carierei de succes a lui Buffett, chiar şi după ce Berkshire a crescut şi a devenit unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul SUA. Totalul taxelor raportate de Berkshire la sfârşitul anului trecut ca amânate este de cinci ori mai mare decât nivelul din urmă cu zece ani. În această perioadă Buffett şi-a orientat investiţiile către afaceri care consumă intensiv capital cum ar fi operatorul de transporturi feroviare de marfă BNSF şi producători americani de energie.
Codul fiscal acţionează cu gândul la creşterea afacerii
Codul fiscal american încurajează investiţiile care extind afacerile unei companii prin modul în care tratează deprecierea unor active precum centralele electrice şi infrastructura feroviară. Legea fiscală permite astfel companiilor să înregistreze profituri care nu sunt impozitate decât după trecerea unui anumit număr de ani din viaţa acestor active. Congresul SUA a extins aceste stimulente pentru investiţii în timpul crizei financiare mondiale.
În plus, divizia de energie a Berkshire primeşte scutiri fiscale pentru generarea de energie din surse regenerabile. Pentru 2014 subsidiara a raportat scutiri de taxe de 258 mil. dolari pentru energie eoliană.
Până când ajung la scadenţă taxele pe care Berkshire le are de plătit, Buffett poate folosi banii pentru alte investiţii aducătoare de profit şi, prin urmare, impozitabile. Aceste metode au fost descrise ca împrumuturi fără dobândă de la guvern.
În 2014, Berkshire a plătit impozite de 4,9 mld. dolari, dar are de plată în total 7,9 mld. dolari pe profitul de anul trecut. Pentru că 85% din veniturile Berkshire sunt generate în SUA, compania are mai puţine oportunităţi decât alte multinaţionale de a minimiza taxele prin înregistrarea profiturilor în alte jurisdicţii. Rezultatul este că rata efectivă de impozitare a Berkshire a fluctuat în ultimii trei ani între 31,1% şi 28,2%. Spre comparaţie, General Electric, cel mai mare conglomerat american după Berkshire, a raportat o rată de impozitare de 4,2%-14,6%.
Apple, cea mai mare companie din lume, plăteşte între 26,2% şi 25,2%. Impozitul standard pe care-l plătesc companiile în SUA este de 35%.
„Buffett a fost întotdeauna un cunoscător. El este adesea bombardat cu critici de către persoanele care urăsc faptul că el vrea ca bogaţii să plătească taxe mai mari. Dar nu este o ipocrizie să gestionezi o afacere reducând taxele la minim“, a afirmat Whitney Tilson, acţionar al Berkshire şi fondator al Kase Capital.
