Pentru Mihai Bordeanu, şeful grupului Dacia Renault din România, cariera profesională este un paradox. I-a plăcut matematica, dar a început să lucreze în marketing pentru branduri de uz casnic. A fost recrutat pentru industria de FMCG, ca să vândă iaurturi, iar apoi, pe neaşteptate, a fost recrutat din nou, pentru industria auto, ca să facă marketing şi să vândă maşini.

Dacă în 1997, când era în SUA cu o viză de work & travel (instructor de karate), Microsoft l-ar fi angajat pentru că a depus o aplicaţie, Voicu Oprean ar fi avut o altă carieră.

În 1994/1996, când eu mă uitam de pe o terasă aflată la ieşirea de la staţia de metrou Aurel Vlaicu şi vedeam în faţă fabrici mai mult sau mai puţin în paragină şi un câmp agricol peste linia de tramvai, întrebându-mă unde este viitorul meu, în ţară sau în străinătate, Fady Chreih era în şcoala generală şi se pregătea să intre la liceu, la Vianu. Nu ştiu ce gândea el atunci, dar eu niciodată nu m-am gândit că în locul acelor fabrici, pe acel câmp agricol, se vor construi clădiri de birouri, un mall – Promenada, iar zona va ajunge unul dintre polurile corporatiste ale Bucureştiului şi României. Cum cred că Fady Chreih nu credea că viaţa lui profesională va fi legată de o reţea privată de sănătate, un sector care atunci nu exista.

Când am stabilit interviul la mijlocul lunii noiembrie, pentru 14 decembrie, nu ştiam că Julien Munch, CEO al Carrefour România, va pleca de la 1 ianuarie pentru a deveni COO - director operaţional al Carrefour Franţa.

Ar fi trebuit să fie o întâlnire la o cafea conform proiectului ZF/PwC, dar în realitate a fost o întâlnire la un ceai, la ora 16.00, la mijlocul lunii decembrie, într-o zi destul de friguroasă, la cafeneaua B4 Market (fosta cafenea Ambiance din Dorobanţi, unde pe vremuri se vindeau şi se cumpărau fotbalişti).