Echitatia de competitie este reprezentata, la Cluj, de trei crescatori: doi cu ferme mai mici, de pana la 10 cai, si herghelia de la Jucu, unde sunt aproape 60 de exemplare. Cele 16 herghelii de stat aflate, de anul trecut, in patrimoniul Regiei Nationale a Padurilor "Romsilva" vor fi incluse in programe turistice. In evidentele Regiei se afla circa 3.800 de cai, dintre care 2.080 fac parte din patrimoniul genetic national. Singura scoala profesionista de echitatie se afla la capatul cartierului Gheorgheni unde se pregatesc caii pentru competitiile de sarituri peste obstacole.
Prin anii '50, echitatia romaneasca a primit o lovitura de pe urma careia incearca si astazi sa-si revina. A fost deceniul in care "teoria" suprematiei tractorului asupra calului, elaborata de ministrul de atunci al Agriculturii, Bucur Schiopu, a trimis sub cutitele abatoarelor zeci de mii de cabaline de valoare. Un macel gratuit, ale carui proportii au fost constientizate abia in clipa in care asa-zisii specialisti ai regimului comunist au avut "revelatia" ca terenurile accidentate nu puteau fi lucrate mecanizat. Cu hei-rup-ul caracteristic acelor vremuri s-a incercat reinfiintarea catorva herghelii, dar raul era deja facut. Gratie catorva cluburi - CSM Sibiu, Steaua, Dinamo sau Asociatia Sportiva a Armatei (ASA) Cluj - echitatia sportiva a reusit sa supravietuiasca. A facut-o, insa, intr-un mare con de umbra. Paradoxal, revolutia din 1989 a mai dat o lovitura hipismului autohton: clubul din Cluj a fost desfiintat, cel din Sibiu - scos la licitatie, iar celorlalte li s-au alocat tot mai putine fonduri. In momentul de fata, cativa crescatori particulari incearca sa readuca lucrurile pe fagasul normal, pregatind, pe bani grei, cai pentru marile competitii. Iar in judetul Cluj, echitatia sportiva este "apanajul" a numai trei crescatori particulari.
Primii pasi
Biro Attila, patronul clubului "Incitato" - aflat in cartierul Gheorgheni, la capatul liniei 32 - a inceput sa lucreze cu caii prin 1983, imediat dupa absolvirea scolii de tehnica veterinara. A trecut pe la mai multe cluburi, iar in 1989 a ajuns la ASA Cluj, unde a lucrat ca antrenor vreme de 5 ani. In paralel, a sustinut si un curs de echitatie la Universitatea de Stiinte Agricole.
La un moment dat, si-a spus ca n-ar strica sa aiba propriii cai. Cum n-avea bani, si-a deschis o mica tipografie. Abia prin 1998 a reusit sa cumpere teren si doi cai din rasa Lipitan, iar un an mai tarziu a mai luat o iapa din rasa Furioso Nord Star. In 2000 a inceput sa organizeze cursuri de echitatie pentru copii, cu gandul sa gaseasca tinere talente pe care sa le foloseasca in competitii, iar in 2002 a infiintat clubul "Incitato", pe care l-a afiliat Federatiei Romane de Echitatie.
Palmaresul sau sportiv este impresionant: timp de 11 ani, a facut parte din lotul national de echitatie, reusind sa cucereasca doua titluri nationale si unul balcanic. In '85 a castigat Cupa "Forta Progresiva", iar in '93 - Cupa Samsung.
Acum are 7 cai, toti cumparati din Romania. Cu doi dintre ei a participat deja la concursuri, pregatindu-se sa "iasa la inaintare" anul viitor, poate chiar in afara granitelor. Cel mai valoros exemplar este iapa April Kinga, cu care s-a clasat pe locul 7 in campionatul intern din acest an. "Am cumparat-o in ianuarie 2003 cu 2.000 de euro, iar acum valoarea ei este de 10.000 de euro", spune Biro Attila.
Pasiune scumpa
Echitatia este o pasiune pe cat de frumoasa, pe atat de scumpa. Desi tipografia ii asigura o sursa constanta si sigura de venit, Biro Attila mai are mult de lucru pana cand clubul "Incitato" va arata asa cum isi doreste.
"Intretinerea lunara a unui cal se ridica la aproximativ 100 de euro, fara cheltuielile cu baza hipica. Numai amenajarea terenului m-a costat, pana acum, peste 10.000 de euro. Ar trebui sa mai aducem ceva nisip, dar o singura basculanta costa 100 de euro si trebuie sa punem minim 12 sa se vada ceva", explica Biro.
Participarile la concursuri presupun alti bani. "La finala campionatului national de la Sibiu (din 22-24 octombrie - n. r.) am fost cu doi cai si am cheltuit 500 de euro: transport, hrana, cazare si taxe de inscriere", marturiseste antrenorul. Totusi, de fiecare data cand vreun crescator il intreaba daca nu vrea s-o vanda pe April, el stie ca a meritat efortul, pentru ca fiecare trofeu "salta" valoarea calului cu cateva mii de euro.
Investitie straina
La aproximativ 20 de kilometri de Cluj-Napoca, la Jucu, pe terenul fostei herghelii de stat functioneaza un alt club de echitatie, "Transilvania Sport Horse". Se vede de la o posta ca investitia de aici este mult mai consistenta: grajduri incapatoare, teren intins de antrenament si pasune cat vezi cu ochii.
Investitorii, doi norvegieni, au inchiriat initial un singur grajd, cumparand cativa cai din rasele Furioso, Ghidran si Romanesc de Sport. In 2000, cand Regia Nationala a Cailor de Rasa a scos herghelia la licitatie, au cumparat-o si au inceput sa aduca exemplare, in special iepe gestante, din Ungaria, Germania si Danemarca (din rasele Holstein, Oldenburg, Hannover, Westfalen, Unguresc de Sport si Danish Warmbold).
Marea achizitie a fost armasarul Quit Hopeful, cumparat in 1999 de la cea mai faimoasa herghelie germana, cu 72.000 de marci (aproximativ 50.000 de dolari). Quit, al carui tata a castigat mai multe Mari Premii Europene, a fost adus la Jucu special pentru reproductie.
Suflet de antrenor
Chiar daca investitia este straina, sufletul afacerii e 100% romanesc, pentru ca exemplarele sunt crescute si antrenate de Petre Ionescu, fost membru al ASA Cluj. Si el are o lista impresionanta de titluri: campion national la juniori, dublu campion national la proba completa, campion balacanic cu echipa, vicecampion national si balcanic.
In pofida greutatilor mai mult sau mai putin inerente, el este increzator ca afacerea va avea succes: in 2000 aveau 25 de cai, in 2001 s-au nascut primii manji, iar in 2002 erau deja 80 de cai. De altfel, in 2000 "Transilvania Sport Horse" a iesit la competitii, cu caii romanesti achizitionati in prima faza.
"Intre timp, s-au evidentiat si caii adusi din strainatate: Gatemalata a castigat cateva competitii interne si a iesit vicecampion national in 2001, iar Campari a castigat in 2002 titlul de <cel mai frumos si cel mai intretinut cal din Romania> si locul II la Turneul Mondial Challenge pentru cai tineri. Amandoi au fost vanduti intre timp. Pe Campari l-am vandut initial in Suedia, la o valoare de trei ori mai mare decat l-am cumparat. Acolo a reusit sa castige, in 2003, campionatul national si a fost vandut in Finlanda cu un pret mai mare de 15 ori decat l-am cumparat noi", spune antrenorul Petre Ionescu.
Speranta Quit Hopeful
Anul trecut, herghelia si-a schimbat patronii, dar finantarea a ramas tot externa, fiind preluata de unul din campionii de echitatie ai Norvegiei. Acesta a venit la Jucu impreuna cu un bun prieten de-al sau din Anglia, campionul de talie mondiala John Whitaker.
In scurta vizita, britanicul a ramas impresionat de armasarul Quit Hopeful - care, datorita caracterului sau calm, a fost antrenat si introdus in competitii dupa ce a ajuns la Jucul. L-a luat in Anglia, pentru a concura cu el la marile competitii mondiale. Daca Quit isi va confirma valoarea, manjii lui de la Jucu vor fi considerati urmasi de campion, intrand, astfel, in atentia marilor crescatori din Europa. Ceea ce, pentru "Transilvania Sport Horse", ar insemna o mina de aur.
Ramane de vazut daca si autoritatile romanesti vor intelege ca echitatia este un sport de pe urma caruia se pot trage foloase. Iar cei care au prins vremea competitiilor organizate pe hipodromul de la ASA Cluj ar putea sa le-o spuna si de ce.
Echitatia de agrement
In zona Clujului, ceva mai numeroase sunt cluburile de calarie de agrement, avand in vedere ca pentru acest lucru nu este nevoie de cai cu performante deosebite. Doua astfel de cluburi functioneaza in Floresti, iar un al treilea, intitulat Daksa, la poligonul "Sfantul Ion".
Unul dintre cele doua cluburi din Floresti este "Gala", al lui Sorin Goia. Celalalt este patronat de Adrian Gherghina, ultimul antrenor de la ASA Cluj, care, la lichidarea clubului, a cumparat patru cai. Desi acestia nu pot fi folositi in competitii, Gherghina nu a renuntat la visul de a participa la mari concursuri, macar ca jockey, pe caii altora. In Romania, se organizeaza, cu predilectie, concursuri de obstacole. Din pacate, nivelul valoric al competitiilor este foarte slab in comparatie cu cele din strainatate. In timp ce finala din acest an a Campionatului National s-a desfasurat cu obstacolul ridicat la 1,40 metri (proba trecuta doar de trei calareti), concursul similar al Ungariei a avut stacheta la 1,50 metri, proba la care s-au inscris 60 de calareti. In imagine, Biro Attila, patronul clubului "Incitato", la Zilele Bontidei, care au loc anual in ultima duminica din august si cuprind si un concurs de calarie cu obstacole. Zilnic, la "Transilvania Sport Horse" sunt antrenati 16 cai. In functie de varsta si de performantele calului, o sedinta dureaza intre 40 si 60 de minute. Intr-o prima faza, calul este obisnuit cu saua si calaretul, deprinzand si cateva miscari mai coordonate. Ulterior, se trece la invatarea celor 3 tipuri de mers: pas, trap si galop. A treia ferma privata unde se cresc cai de competitie este patronata de Viorela Malusel. Ea are 5 cai, unul dintre acestia ocupand un onorabil loc 10 la campionatul national de sarituri peste obstacole din acest an. Deocamdata, insa, Viorela Malusel nu vrea sa vorbeasca de afacerea pe care o conduce. Teoretic, pretul unui cal este stabilit in functie de zestrea genetica (performantele in concursuri ale parintilor) si rezultatele obtinute in competitii. Teoretic, pentru ca, cel putin in Romania, in "ecuatie" intervin o multime de factori subiectivi. Un pret record pentru Romania s-a obtinut in 1994, cand un grup de crescatori italieni au oferit pentru armasarul Naum, de la Steaua, 240.000 de dolari. Calul nu a fost vandut, insa, pentru ca era considerat "mijloc fix". Harnasamentul unui cal - darlogi, zabaluta, capastru, valtrap, sa, chinga, scarite, jambiere - costa de la 600 de euro in sus. Nici calaretul nu se lasa mai prejos, pentru ca echipamentul sau trebuie sa respecte regulamentul impus de Federatie: cizme de calarie (de la 150 pana la 500 de euro), pantaloni albi (de la 50 de euro), sacou (de la 70 de euro), capelina (de la 100 de euro), camasa alba, cravata, manusi si cravasa. In materie de echitatie, cea mai mare performanta a romanilor a fost o medalie de argint la Olimpiada din 1936, de la Berlin, prin Henri Rang, la sarituri peste obstacole. transilvania@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
