Anul care a trecut a fost pentru breasla artistilor plastici mai framantat ca de obicei. A fost aleasa o noua conducere a Uniunii, se contureaza o noua viziune manageriala si se incearca depasirea unor impasuri, obiective si subiective, care au generat o vreme tendinte puternice de destructurare. Dincolo de agitatia administrativa si de acerba competitie a orgoliilor, oarecum comuna in lumea artistilor, evenimentele artistice nu au lipsit. Dimensiunea lor valorica a confirmat de multe ori suprematia discursului plastic autentic, conduita europeana a conceptelor artistice, profunzimea gandirii creatoare, cutenzanta si vigoarea limbajelor si a formelor de expresie. Parte din ele sunt consemnate in aceasta pagina. Apoi, am tinut sa semnalam tendintele reformatoare si modificarile de optica manageriala, care induc in lumea artelor parametri functionali si institutionali mai dinamici si mai eficienti, intr-un racord, timid, deocamdata, la realitatile care conditioneaza actualitatea culturala si artistica a civilizatiei contemporane. Elemente semnificative ale acestei simptomatologii le veti gasi in randurile de mai jos.
Pe socluri si simeze
Daca ar fi sa cuantificam, "productia" artistica a unui an, asa cum a fost ea reprezentanta in salile de expozitii din Bucuresti si din tara, ba chiar din strainatate, vom constata o realitate foarte vie, nu intr-atat de dinamica si "de luata in seama" cum s-ar cuveni. Statistic vorbind, chiar daca salile oficiale s-au cam imputinat, numarul artistilor expozanti poate parea semnificativ, desi, ca sa ne referim doar la realitatea bucuresteana, din cei mai bine de 2700 de pictori, sculptori, graficieni, artisti decoratori, designeri, scenografi, in agora publica au fost prezenti mai putin de 150, neluand in calcul evident marile saloane colective. Ceea ce indica, trebuie sa recunoastem, un coeficient foarte mic. Compensatia o gasim, insa, in constanta performantei artistice, mereu inalta si nu o data de anvergura europeana, prin mizele estetice propuse.
Asadar, un concentrat breviar de evenimente consemnate in rabojul memoriei iubitorilor de arta, atatia cati au mai ramas:
( Cateva expozitii personale: Dumitru Radu, sculptura, Paula Ribariu, pictura, obiect, instalatie, Ioana Batranu, pictura, la ART EXPO si Dalles; retrospectiva Marius Cilievici, Vasile Chinschi, Horea Cucerzan, Sorin Ilfoveanu la complet reconditionata ambiental Galerie Apollo; Ion Panaitescu, Valeriu Mladin si Carmen Paiu, Stefan Pelmus si Ilie Pavel (remember), Dorin Coltofeanu, Nistor Coita, Dumitru Cojocaru si Florin Stoiciu, Christian Paraschiv, la Galeria Simeza; Elena Copuzeanu, Dan Constantinescu, Lucia Maftei, Raluca Ungureanu, Dinu Radulescu la Galeria Orizont; Carmen Paraschivescu, Rodica Lomnasan, Hermina Csata, Rares Pantea , Ilie Chioibas, Fl. Mocanu, Robert Vraciu, Florin Musta, Nicolae Stoica, Mihai Rusen, Adrian Ilfoveanu, Ovidiu Croitoru la "Caminul Artei"; Marin Gherasim, Darie Dup si Florin Mitroi intr-un remarcabil concept expozitional, Zoe Pop la Centrul de Cultura Mogosoaia, Laurentiu Mogosanu, Angela Tomanselli, Horea Pastina la Galeria Sabina si Jean Negulescu, Onisim Colta la Galeria "Delta" Arad intr-o spectaculoasa expozitie aniversara de pictura, desen si obiect, ca si retrospectiva Lia Cott de la Muzeul aradean, tot cu caracter aniversar. Ne-au mai retinut atentia si expozitiile trioului Adrian Chira, St. Pelmus si Ion Iancut, ca si proiectul tematic "Totem-21" de la Galeriile UAP Tg. Mures; cea mai cuprinzatoare expozitie personala a pictorului Corneliu Vasilescu gazduita de salile Muzeului de Arta Rm. Valcea; expozitia lui Ignat Stefanov de la Constanta (itinerata si la Bucuresti); marile etalari expozitionale de la Muzeul de Arta din Cluj semnate de Sorin Ilfoveanu si Silviu Oravitzan; expozitiile Ilie Boca, Vasile Parizescu (pictura) si conceptul sculptural in sticla "Cina" realizat de Ioan Nemtoi pentru Muzeul Vaticanului si, in sfarsit, in Ajunul Craciunului, la New York, inaugurarea Muzeului artei catolice cu o sectiune impunatoare de 60 de lucrari create de artistul lugojan Silviu Oravitzan.
( Tot pe plan international, sunt de mentionat si cateva expozitii organizate si tutelate de UAP: la Vilnius, Lituania, grafica romaneasca contemporana; Stockholm, Suedia, pictura romaneasca; Paris, graficieni romani contemporani; colectie reprezentativa de acuarela romaneasca la Istambul, Turcia si o sectiune de pictura romaneasca la Heidelberg, Germania, in cadrul unor saloane de arta contemporana europeana organizate de Asociatia Internationala a Artistilor Plastici.
( Dintre expozitiile colective deschise sub egida UAP s-au remarcat Saloanele Moldovei (Bacau-Chisinau), Bienala "Ion Andreescu" Buzau (150 de artisti participanti!), Salonul-concurs de arta "N. Tonitza" de la Barlad, organizat cu concursul Fundatiei Sf. Luca si al pictorului Nastase Fortu, Bienala de Arte "Gh. Petrascu", Targoviste, Salonul National de miniaturi textile, Salonul de sculptura mica Bucuresti, Simpozionul International al artei ceramice "Hamangia" de la Constanta, primul salon national de grafica satirica "Mileniul III", Salonul artei tinerilor - "Accente si Amprente", Salonul National al sculpturii mici de la Arad, Salonul de iarna Arad, Salonul Municipal Oradea, Salonul Municipal Bucuresti, Salonul anual al artistilor ieseni. Expozitiile filialelor UAP din Buzau, Tulcea, Suceava, a Grupului de artisti contemporani de la Negresti-Oas, a Simpozionului de sculptura de la Sangeorz Bai, a tinerilor artisti ieseni de la "Apollo".
( Mai sunt de amintit expozitiile cu totul remarcabile organizate de Galeria Artelor a Cercului Militar National, dintre care citam pe cele ale pictorilor Letitia Oprisan, Ion Salisteanu, Vasile Savonea ("Ultimele"), Cela, Costin si Lisandru Neamtu, Nicolae Popa, Angela Popa-Bradean, Traian si Liviu Bradean...
( Dintre evenimentele gazduite de Muzeul National de Arta, cu mare forta de impact in viata culturala a tarii, am retinut: Victor Brauner, cu desenele din anii 1925-1962 din Colectia Muzeului de Arta moderna din St. Etienne; Grafica simbolista si Art Nouveau; acuarelele, desenele si pastelurile lui Luchian, Corpul uman in grafica lui Pallady (Colectia dr. Raut); Max Arnold in colectiile bucurestene; arta contemporana olandeza, spaniola, valona; "Palimpsest" - un grandios proiect expozitional de sculptura si fotografie al sculptorului roman rezident in Germania, Peter Jacobi; in fine, marea expozitie comemorativa (cu reconstituirea partiala a atelierului artistului) Ion Alin Gheorghiu.
Doua evenimente memorabile
Anul 2002 pare sa fi stat sub semnul identitar al unor personalitati venite din acelasi timp, dar cu un parcurs creativ si cu o reactivitate diferite la meandrele istoriei pe care au trait-o. Muzeul National de Arta a facut din expozitiile lui Peter Jacobi, sculptor roman rezident de prin anii '70 in Germania, si a lui Ion Alin Gheorghiu, la exact un an de la trecerea lui in nefiinta, doua evenimente artistice cu un impact cultural exceptional. Programul, miza nemarturisita a acestor expozitii, restituie imaginea unor artisti exemplari ce au stiut si au avut puterea si curajul de a sfida imprejurarile politice si istorice marcand stilistic o epoca cu experienta lor creativa si anticipand tendinte ce aveau sa defineasca arta finalului de secol XX. Este, daca vreti, o pledoarie sui generis a gandirii libere ce se nascuse intr-o lume dominata de restrictii, a ideilor invingatoare fluturand peste incremenirea ignara a despotilor si nevolnicilor. Destinul lor este in buna masura emblematic pentru o intreaga pleiada de artisti, care s-a inaltat deasupra oportunismului si gesturilor complezente conservand vocatia umanista si universalista a artei romanesti in spiritul valorilor adevarate si al europenitatii.
Iata rememorate cateva consideratii notificate in paginile ziarului nostru la timpul cuvenit despre cele doua evenimente: "Jacobi distinge si opereaza in campul creatiei sale cu esenta cea mai perisabila si mai fluida, lipsita de orice stenicitate, incitand la speculatia abstracta - Timpul. Evitarea acestui paradox se face prin transferul intr-un alt camp imagistic - cel al fotografiei. Un instrument pe care artistul il investeste cu o dubla calitate: una de martor, de vestigiu simbolic si documentar si cealalta, de suport pentru reconstructia plastica si metaforica a unui peisaj... Aici timpul se dilata, capata densitate materiala prin suportul spiritual care incremeneste curgerea lui inexorabila intr-un impunator simbol de constiinta. Vocatia redesteptarilor memoriale se implineste sculptural in opera lui Jacobi in structuri compozitionale de o frumusete severa si de o fascinanta simplitate a formelor... Sculpturile lui Jacobi par sa eternizeze memorial (nu sa conserve!) aceste orori ale timpului dezlantuit impotriva omului precar si barbar. Artistul opune energiilor destructurante ale maleficului arhitecturile suple ori grave ale simbolurilor sale sculpturale. Forme reintegrate in matricea timpului si a mediului dobandind corporalitate si perceptibilitate... Simbolismul sculpturilor lui Jacobi este atat de subtil structurat in masa materiei, incat integrarea lor in mediu se face fara efort si cu mijloace dintre cele mai comune. Geometria se innobileaza in sculptura..." (Ziarul de Duminica, iulie, 2002).
"Expozitia comemorativa Ion Alin Gheorghiu, deschisa la 11 noiembrie la MNA, ne releva un artist al carui discurs plastic, de o modernitate neostentativa, rafinat in colorism si in arhitectura compozitionala, a sfidat conformismul epocii pe care a traversat-o cu o conduita estetica si stilistica indubitabil validata de timp si de agorele internationale, unde a fost perceput ca un adevarat promotor si, deopotriva, invingator!... Aveam sa-l cunosc cand, privind lumea "prin crapaturi nevazute de altii", cum spune intr-un fel de marturisire-poem, incepuse a izvodi celebrele sale "gradini suspendate". Ii descopeream atunci destinul paradoxal, non-conformismul temperat de arborescenta rafinata a colorismului sau, ce excludea orice insinuare "formalista", evitand cu eleganta poncifiatul doctrinar si semidoct al culturnicilor vremii. Curand avea sa se inalte in jurul creatiei sale armura protectoare a prestigiului international, pictura (sau, mai exact, "Gradinile...") lui Ion Gheorghiu parcurgand itinerarii planetare fabuloase... Opera lui a fost statornic un valoros si pretuit ambasador de imagine al creativitatii si spiritualitatii romanesti, chiar si in timpuri de exclusivism ideologic." (Z.D., decembrie 2002)
Exercitiile de excelenta bistritene
Ne oprim la doua dintre ele: simpozioanele de creatie de la Sangeorz Bai, initiate si sustinute de entuziasmul contaminant si calificat al unui important artist local, sculptorul Maxim Dumitras, ce au ca finalitate crearea unui Muzeu de arta contemporana si comparata, si faimosul, de pe acum, experiment al "Coloniei artistilor" de la Colibita dintre obcinele bistritene. Cateva notatii despre fiecare dintre aceste admirabile "exercitii de excelenta", cum le-a numit poetul Gavril tarmure, curatorul "Coloniei..." si presedintele Fundatiei "Societatea de concerte" din Bistrita, care a initiat si organizat proiectul in urma cu doi ani. Colibita este, in viziunea bistritenilor initiatori, doar secventa plastica a unui program amplu, denumit "Scoala de la Bistrita", care cuprinde un repertoriu larg de evenimente deopotriva muzicale, teatrale, literare, spirituale, educationale etc. este o formula care angajeaza competente si factori de sustinere logistica si financiara multipli, cu precadere atrasi din lumea cercurilor de afaceri si a intreprinzatorilor particulari din zona. Colibita, care a reunit de-a lungul a doi ani, in mai multe stadii de creatie, mai bine de 80 de personalitati din lumea artelor plastice, de la maestri la novici, profesionisti ai penelului din numeroase centre artistice ale tarii, are in persoana lui Radu Feldiorean si a lui Vasile Vasinca, patronii firmei bistritene VRG, mai mult decat niste onesti si seriosi sponsori finantatori. Starea lor de implicare si entuziasm, sensibil marcat si de cunoastere si pasiune pentru gestul lor intreprinzator, i-a transformat din simpli administratori gestionanti ai Coloniei in participanti nemijlociti la fluxul de evenimente ce s-au desfasurat pe toata durata stagiilor de lucru. "Colonia nationala de pictura" de la Colibita creaza exemplarul precedent al initiativei particulare, care risca in numele artei. Face astfel posibila iluzia unei normalitati intr-o tranzitie anevoioasa, in care disputa dintre austeritatea pragmatica generala si generozitatea ideala reinvie speranta intr-o lume insufletita de crezuri mai nobile.
Cat priveste experienta, mult mai bogata, a simpozioanelor de la Sangeorz, ea se distinge prin complexitatea programelor si activitatilor care s-au derulat de-a lungul anilor. In primul rand, a fost evidenta motivatia estetica, intotdeauna girata de un critic ori de un curator cu autoritate. Apoi, au fost incurajate formele neconventionale de manifestare a creativitatii artistice. Au fost convocati la aceasta competitie creativa protagonisti de prima mana ai artelor noastre plastice. Din 2002 au inceput sa fie invitati si artisti din alte tari. Aceste simpozioane reprezinta fundamentul patrimonial al viitorului Muzeul sangeorzan de arta contemporana si comparata, aflat astazi edificat si in stadiu de finisare. Se adauga la acestea contributiile teoretice scrise ori inregistrate, filmele documentare ori creatii independente (video-happening-uri), unele de o valoare exceptionala, de o arhiva proprie de marturii, de exegeze si publicatii de specialitate, precum si de dotari pentru atelierele de creatie. cuprinderea inca de pe acum in sistemul de institutii muzeale din zona Bistritei si interesul aratat de autoritatile judetene si, in ultimul timp, chiar de cele centrale, probeaza temeinicia unor astfel de gesturi intreprinzatoare cu finantare mixta, dar precumpanitor privata, si calitatea performantelor artistice demonstrata pana acum. Provincia culturala poate anula, iata, prin expansiunea valorica a initiativelor si demersurilor ei creative, frustrarea si complexele fata de un centru dominator si absorbant. Sangeorzul este deja un incitant model de descentralizare si multipolaritate in gestionarea propriului potential creativ. Un muzeu pentru ziua de maine, care ar putea fi, par a spune in sinea lor sangeorzenii, fala urbei lor. Daca nu chiar semnul noii lor identitati culturale!
Tentative de recoagulare
Prof. Dr. Zamfir Dumitrescu - presedintele UAP
Dupa cateva luni de la preluarea mandatului, as spune ca unele bune auspicii se arata si ca breasla artistilor plastici isi va pastra identitatea, chiar daca structural ea va suporta, inerent, unele schimbari. Deocamdata, au fost aduse la zero datoriile UAP catre stat (circa 4 miliarde lei) si s-a reusit, nu fara efort si cu unele sacrificii, lamurirea situatiei financiare si administrative a atelierelor artistilor aflate in custodia uniunii. Persista unele nereguli si neclaritati legate de fosta administrare a patrimoniului de catre Asociatia UAP Bucuresti. O experienta scapata de sub control si care s-a soldat cu un hatis de erori, abuzuri si anomalii manageriale, pe care vom incerca sa-l decelam in timp cu tact si profesionalism. Mai grav este ca toate acestea au umbrit mult prestigiul uniunii noastre, au iscat acute dispute de veleitati si orgolii, au erodat increderea membrilor uniunii in propriile lor structuri institutionale. In acest sens, am introdus si un concept managerial nou, in intentia de a pune mai multa ordine si a disciplina si a eficientiza componentele operative si tehnice ale uniunii. Este o operatiune ce va necesita o perioada mai lunga de asezare si perfectionare, "de rodaj", cum se spune, care speram sa atraga si o schimbare semnificativa a mentalitatii si naturii relatiilor dintre artisti si organismele UAP.
Pana una, alta, am initiat doua proiecte ambitioase, ambele aflate in stadii neasteptat de avansate de finalizare. Este vorba de preconizata "colonie a artistilor", realizata prin creditare bancara pe un teren din vecinatatea Combinatului Fondului Plastic, din spatele Garii Baneasa. Sunt 160 de cereri pentru un prim lot de 60 de constructii tipizate, al carui santier este posibil sa fie deschis chiar in urmatoarele saptamani. Un al doilea proiect, pe care il apreciez drept extrem de pozitiv prin consecintele lui pe termen mediu si lung, este organizarea si deschiderea unei Scoli de arta si meserii cu profil liceal, post-liceal si preuniversitar (tip colegiu), menita sa formeze personal calificat de mesteri in mestesuguri artistice. Se reinnoada astfel o mai veche traditie in domeniu, abandonata inexplicabil cateva decenii, desi utilitatea si perspectivele acestor indeletniciri n-au fost puse niciodata la indoiala.
Ar mai fi de rezolat problema, dificila cred eu, a recoagularii uniunii noastre in formule viabile si credibile. Ma gandesc la o semifederalizare a actualelor structuri, ce s-au creat in Bucuresti si in teritoriu, fara afectarea autonomiei componentelor administrative si decizionale statutare. UAP trebuie sa-si redobandeasca autoritatea si omogenitatea identitara, corporala daca vreti, care au impus-o in constiinta comunitatii si a spatiului nostru cultural.
Cred in destinul individual al artistului
Aurel Vlad - Sculptor, premiul Academiei pentru intreaga activitate
In ceea ce ma priveste, daca trag o linie si meditez la cele petrecute in anul ce s-a incheiat, constat ca, har Domnului, a fost un an bun. Nu am facut prea multe lucruri, dar cele ce le-am faptuit mi-au adus mare multumire si bucurie. Este extraordinar sa-ti vezi proiectele implinite la capatul unei munci facuta cu placere. M-am simtit bine si in putere si am lucrat ca atare si alegoria celor trei personaje vopsite in rosu - Martorii tacuti/ "Lasii" - si bronzul monumental montat in zona Ploiesti-Vest - Omul cu ingerul - si Iisus cu vita de vie de la Aricesti, dar mai ales Coloana "Ave Maria" de la Beratzhausen, o lucrare de 5,40 metri din piatra de Vrata cu 28 de reliefuri cu scene inspirtate din Geneza, din viata Sf. Maria, din cea a lui Iisus si din Apocalipsa. Un proiect realizat in numai 21 de zile, in care mi s-a parut realmente ca sunt manat de imbolduri divine! Si, spre finele anului, am primit si vestea Premiului Academiei. Nu ma asteptam nicidecum. Eram multumit ca sunt nominalizat. Dar asa, am devenit unul dintre cei mai tineri artisti romani aureolati de acest onorant premiu. L-am primit ca pe un frumos dar de Craciun!
Si a mai fost un an bun si pe plan familial, primordiala fiind in existenta mea familia, pe care o inteleg ca o valoare suprema. Anul trecut am serbat "nunta de argint", alaturi de sotia mea, Elena, tot artist plastic, si de fiul nostru Luca. Acestea toate cate le-am trait si faptul ca inca imi fac planuri, indica pentru mine o stare de normalitate. Voi crede ca si pana acum in valorile umane si profesionale ale artistilor, in destinul lor individual, asa cum se manifesta el in societate.
O Cenusareasa a culturii
Mara Valceanu - sculptor, premiul I la sectiunea "Conexiuni concrete" a Salonului municipal Bucuresti
Privind in urma, atat cat imi ingaduie varsta si experienta (sunt totusi tanara, am absolvit facultatea intr-o excelenta promotie de sculptori abia acum cinci ani!), anul 2002 mi-a sporit gustul amar acumulat in anii din urma, chiar daca personal am mai fost luata in seama de critici sau de cate un juriu... Dar este foarte limpede ca artistul o duce greu. Nu e vremea lui! Am constatat pe propria-mi piele dezinteresul cvasi-general pentru artele plastice si, nu o data, chiar un fel de dispret (sau mila, nici nu stiu cum sa o calific!) fata de artist. Am devenit o categorie declasata, pana si in interiorul propriei uniuni de breasla, la UAP. Ne confruntam acolo cu o structura demodata, anchilozata, incapabila sa raspunda cerintelor momentului, realitatilor cu care ne confruntam. Proba cea mai evidenta a fost chiar la Salonul municipal, unde nu am observat nici un reprezentant al Primariei, sau al ARCUB-ului. In protocolul Salonului nu a fost decat presedintele UAP cu doua galeriste si cu directorul de proiect, Rares Pantea. Foarte palida a fost prezenta criticilor, a presei, in general, a sponsorilor... A revoltat pe toata lumea. Nu ma mai mira ca tinerii artisti se indreapta spre alte discipline - publicitate, design pe computer, moda - domenii mai banoase, adica. Nu-i condamn, dar e trist si pentru ei si pentru societate ca se abandoneaza astfel pictura adevarata, sculptura adevarata, marea arta! Acum poate nu se simte efectul dramatic al acestei migratii, dar peste 10-20 de ani se va vedea. Arta plastica a devenit o Cenusareasa in Romania si asta va afecta curand toata cultura romana!
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
