Primul element insolit al peliculei "21 de grame" (care ii da titlul si care a servit la promovarea sa publicitara) este constatarea - stiintifica, se pare - ca, in momentul mortii, trupul omenesc pierde in greutate 21 de grame, atat cat se considera, in consecinta, ca ar cantari sufletul unui muritor ("cam cat o paine, un baton de ciocolata sau vreo cinci monede", se spune in film). Insa regizorul Alejandro Gonzalez Inarritu, al carui debut, "Amores Perros" (2000), a fost incununat de premii in 2001, primind, printre altele, o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun film strain, foloseste aceasta descoperire stranie drept concluzie metaforica si tulburatoare a unui film care nu poate lasa indiferent pe nimeni. Cu adevarat interesanta si extraordinara aici este explorarea misterului acestor 21 de grame - care cuprind emotii, sperante, iubire, spaima, remuscari, neputinta, pierdere si regasire de sine -, facandu-ne partasi la devoalarea unor sentimente primare, universale, adevarate pentru orice fiinta umana, oricarui loc si timp i-ar apartine. Premisa filmului, cutremuratoare prin tragismul ei implacabil, este un accident de masina in urma caruia mor doua fetite si tatal lor. De aici, regizorul mexican parcurge un traseu prin vietile celor care au ramas pustiiti in urma accidentului - femeia care si-a pierdut sotul si copiii, bolnavul caruia i s-a transplantat inima sotului ei si soferul care a fugit cu lasitate si a carui liniste s-a spulberat pentru totdeauna o data cu crima pe care a comis-o. Construit ca un puzzle in care se intersecteaza scene dinainte si de dupa accident, filmul ne introduce, lent, dar fara sa ne menajeze, in complicatele trasee marcate de intamplare sau coincidenta care au dus la tragicul deznodamant. Stranie pentru unii, familiara pentru cei care au vazut primul film al lui Inarritu, aceasta continua intersectare de planuri, cu flash-back-uri ce intervin in fiecare secventa, reuseste, de fapt, sa schiteze, cu o brutala autenticitate, trecerea eroilor prin evenimentele imprevizibile ale vietii, care le reasaza neincetat planurile sufletesti. Cat de putin suntem capabili sa intrevedem sau sa prevenim un eveniment care ne poate rasturna viata, cat de fals ne pot percepe cei din jur cele mai intime emotii si cat vid se ascunde in spatele formulei "Viata merge inainte", obsesiv repetata in asemenea cazuri in care se pierde tocmai ratiunea de-a trai? Sunt doar cateva dintre nenumaratele interogatii pe care filmul ni le starneste mult dupa derularea genericului sau final. Excelente scenariul subtil al lui Guillermo Arriaga (care investeste eroii cu credibilitate si caldura, iar povestea cu poezie si forta) si imaginea care se concentreaza nu pe sublinierea spatiului (abolit aproape cu totul, pentru ca, la urma urmei, actiunea se poate petrece oriunde), ci pe chipurile acestor oameni atat de framantati, facandu-ne sa percepem timpul in functie de emotiile lor. Reusita filmului sta insa, in primul rand, in interpretarea impecabila a lui Sean Penn, a lui Naomi Watts si Benicio Del Toro. Ce reusesc sa ne lase in suflet personajele lor dupa o asemenea poveste se constituie intr-un discurs rar vazut pe ecran, care lasa intact misterul acestor fragile 21 de grame, dar ni-l aduce mult mai aproape decat am fi crezut vreodata.
* "21 de grame" / "21 grams" Productie SUA, 2003. Regia: Alejandro Gonzalez Inarritu. Cu: Sean Penn, Naomi Watts, Benicio Del Toro, Charlotte Gainsbourg, Melissa Leo, Clea DuVall. Premiera: 16 aprilie. Distribuit de New Films Romania
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
