Galeriile Casa Luxemburg din Sibiu gazduiesc, de cateva zile, expozitia de pictura, grafica si sculptura a doi artisti contemporani bucuresteni: Aurel Patrascu si Dumitru Radu.
Aflat in apogeul fortei sale creatoare, pictorul si graficianul Aurel Patrascu are o evolutie organica de la primele lucrari, realizate inca inainte de a termina liceul, pana astazi. Ultima sa perioada de creatie este caracterizata prin trei cicluri: Himere, Porti si Ubu..
In grafica sau pictura, Himerele sau inruditii Cimpani - termen creat de artist pentru imaginile grafice amintind rafinate transpuneri ale unor motive esentiale din stilizarile folclorului romanesc - bucura ochiul si provoaca imaginatia. O retea fina de linii colorate vibreaza suprafata alba a hartiei, in lucrarile de grafica, stralucirea albastrurilor, a rosurilor fiind potentata de albul fondului, pe care Aurel Patrascu stie sa il foloseasca judicios. Cu cel de al doilea ciclu, Portile, intra in opera artistului o noua dimensiune: sacrul. Portile lui devin semne ale trecerii intre doua lumi. Pe partea dinspre privitor sunt acoperite de o retea complicata de linii si semne, menite sa aminteasca lumea materiala si sa ritmeze suprafetele mari de culoare. Cam din anul 2000, un nou personaj isi face aparitia: Ubu. Pictorul il incarca cu intregul sau potential de umor, ludic, sarcastic chiar. Un personaj sarjat, caricaturizat, pozeaza in fata privitorului sau este prins intr-o activitate superflua, cum ar fi mersul pe bicicleta ori promenada la umbra unei imense umbrele. Rosuri in combinatie cu verde, galbenuri si brunuri cu accente de rosuri, verde sau ivoriuri rafinate dau compozitiei exuberanta. Pasta este pretioasa, griurile adauga finete si masura.
Din bronz, marmura sau lemn Dumitru Radu construieste o lume extravaganta, formata din personaje - instrumente muzicale sau apartinand unor timpuri imemoriale. Aparent amuzante, lucrarile sale propun insa un discurs profund asupra conditiei umane, asupra insertiei noastre in universul inconjurator.
Piesele de mari dimensiuni, in bronz sau alama, cu socluri de marmura, piatra sau lemn ce devin parte integranta a lucrarii, sunt gandite in planuri divergente, purtatoare de miscare si nu rareori de neliniste. Fie ca apar dintr-o trompeta, fie ca poarta pe fiinta lor instrumentul muzical, oamenii lui Dumitru Radu sunt imagini ale diferitelor modalitati de a percepe si, mai ales, de a reactiona la impactul cu lumea. Formele fruste par abia iesite din somn sau din neant, alternanta polisarii cu suprafetele rugoase sugereaza stari de spirit diferite si ofera, in plan strict plastic, o necesara ritmare a suprafetelor.
Dumitru Radu isi concepe si el creatiile in cicluri. In interiorul fiecaruia, piesele produc mesaje complexe, sunt purtatoarele fie ale sacrului, ca in Protectie divina, Ruga Catedrala sau Inger, fie ale unei umanitati bantuite de conditia ei, ca in Stari, Ascensiune sau Tronuri. Un trup uman cu cap de trompeta este intitulat Melancolia unui interpret. Pasaj, nume dat mai multor lucrari, poate insemna, in acelasi timp, trecere si pasaj muzical.
Octavian Barbosa il definea pe artist ca pe un "melancolic al bucuriei", ale carui personaje, chiar daca nu zboara, par gata oricand sa o faca. Intr-adevar, formele construite cu stiinta de sculptor, cu pasiune pentru volum si inscrierea lui in spatiu, pastreaza o fluiditate, o dinamica amintind de lumea baroca prin fastul si prin continua "spargere" a tiparelor, atat in repertoriul de forme, in ingemanarea continua dintre obiect si antropomorf, cat si in plasarea lor in spatiu dupa o logica semnificanta a miscarii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
